1,526 matches
-
vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam fistichiu - cu o haină la două rînduri și cu o floare la butonieră - afîșÎnd o prospețime cam derizorie. Ia uite-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă tentativă de a-i stoarce cinci lire, individul se dusese pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și neverosimile. PÎnă și Henry... Rowe dădu și el să plece, sperînd ca În felul acesta să-i amintească de cec prietenului său. Era singura lui șansă de-a face rost de bani. Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem puțin, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dumneata? Ea nu-i răspunse. SÎnt sigur că eram Îndrăgostit de dumneata, urmă el, pentru că deunăzi, cînd ai venit, am răsuflat ușurat, ca și cum m-aș fiu așteptat să văd pe altcineva. Cum aș fi putut să nu te iubesc? — Pare neverosimil. — De ce? — Ne cunoșteam atît de puțin! — Prea puțin, desigur, ca să poți avea vreun sentiment pentru mine. Din nou o pauză lungă. Apoi Anna spuse: — Ba aveam. — Cum așa? Doar sînt mult mai În vîrstă decît dumneata. Iar Înfățișarea mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe o distanță de treizeci de metri într-o ploaie de urină și sânge. Mă gândesc acum la celelalte accidente pe care ni le-am imaginat, morți absurde ale celor răniți, schilodiți și suferinzi. Mă gândesc la ciocnirile psihopaților, accidente neverosimile puse în aplicare cu venin și dezgust față de sine, crâncene coliziuni multiple executate seara cu mașini furate pe autostrăzile pline de funcționari obosiți. Mă gândesc la accidentele absurde ale gospodinelor neurastenice care se întorc de la clinica de boli venerice, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un aurolac proaspăt înțărcat, cu buzele ușor întredeschise, a surpriză. - ... - E îngrozitor, nici nu vă puteți închipui că s-a întâmplat așa ceva la Dorohoi... Nu mi-a venit să cred, parcă era un film, știți, unul din acelea cu întâmplări neverosimile... A subliniat cu încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de aceea s-a resorbit. Asta este. O implozie!" Leonard Bîlbîie a făcut o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în vremea cînd și-a petrecut iarna la Vladia, destul de multe întîmplări neverosimile legate de acest straniu personaj care fusese un fel de șef al poliției, ori unul dintre șefi, nu chiar cel mai mare, sub ocupația lui Mackensen. Nu fusese niciodată prea limpede cînd se referise la Berzea, trădase țara, nu trădase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucât trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntâmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decât modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi‑o notasem acolo, pe un spațiu de câteva alineate, era atât de densă, Încât, În sprijinul aceluia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
orice remarcă, poate de data asta n-o făcuse din calcul, poate, de fapt, n-o interesa, venise să vorbească despre ea, să se descarce și atât. Nu mai știa ce să creadă, atâtea zile de absență, de tăcere erau neverosimile. E drept, plecarea lui Ovidiu se petrecuse după o serie de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lumina de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul erau culorile ce dominau tablourile expuse. Noi mai rămânem, au spus soții Alexe. Prinși de discuție am trecut prea rapid prin fața acestor pânze. Ajunsă afară, Carminei i se păru neverosimil albastrul intens al cerului. Ședea la fereastră obosită de lectură. Citea o carte care-i crea o mare pace interioară, o povestire lentă, netensionată. Multe idei expuse profesoral, se petreceau lucruri grave, altele mărunte, se năștea, se murea, din lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
instalează în tot locul luminile și trepiedele și umbrelele și cercurile alea, de zici că-s de la circ... — Cercuri de la circ? se miră Fanny. — Chestiile alea pliante, care reflectă lumină... Și-apoi te pun să te răsucești în cele mai neverosimile poziții și-ți vorbesc tot timpul, ca frizerii, și insistă întruna să nu ai o figură prea gravă... — V-a spus Freddy să nu aveti o figură prea gravă? — El, unul, nu, dar așa procedează ei în general. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la mine și vei înțelege că e adevărat. Nu știu cu exactitate cum au apărut pe lume peștii gândului, dar în bălțile mari și calde ale societății și culturii, milioane de cuvinte, idei și concepte evoluează constant. Nu pare foarte neverosimil ca unul dintre ei să se fi ridicat deasupra rudelor lui unicelulare, așa cum am făcut noi. Mema Egoismului? Ludovicianul e un prădător, un rechin. Se hrănește cu amintirile oamenilor și sentimentul intrinsec de sine. Ludovicienii sunt solitari, teritoriali feroce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însemnările mele decît și. Iubireșiiubireșiiubire. Nu-i o laudă (vorba lui Moses Rosen, misoxen cum era, cînd Petrică Roman a ținut să precizeze că-i român: "Asta nu-i o laudă, că ești român") să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oare parte din acest scenariu? Nu era imposibil: mă făcuse să par foarte străin de acest Baptiste Bordave descriind comportamente de care nu îmi aminteam. Evocase chiar vinul de Meursault. Din partea unui vânzător de vinuri din Bourgogne, nu era ceva neverosimil. Și totuși, nu aveam de ce să mă înfior pentru că alesese numele personajului din Străinul? Nu făcusem o afacere bună cu Baptiste Bordave? De ce era el alesul acestui mister? Mă întorsei în pat. Mă sprijineam pe un argument solid: la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
face scandal etc.), Silvia îl rezolvă pe loc, cu înțelepciune, determinându-i pe cei vinovați să-i dea dreptate și să se rușineze că au greșit. Fiecare moment are parte de această înfrumusețare exterioară, de această poleire care face reprezentarea neverosimilă: „Un scâncet slab, abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un nume romanțios, Azaria. Ea arată, bineînțeles, ca o zeiță: „Cântând la pian, Azaria se transfigura. Inspirată, ochii-i străluceau magic, când de sub degetele ei, din clapele atinse de soli cerești picurau cele mai fascinante sunete. Azaria era o frumusețe neverosimilă, era strălucirea artei, subjugarea muzicii, chiar sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care fac dragoste cu Azaria cad în extaz și îi înalță imnuri de slavă: „— Doamne, cum ai îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
afaceri. Acesta este, în linii mari, subiectul romanului de aproape 600 de pagini Joc periculos publicat recent de Aristide K. Demetrescu (localitate nemenționată, STS, 2008). Întâmplările, copiate rudimentar după cele din cărțile (și filmele) americane „de acțiune“, sunt aproape toate neverosimile. Ce chelner poartă vestă antiglonț? Autorul precizează că salvatoarea vestă i-a fost dăruită lui Stamate la Crăciun chiar de soția lui. Dar ce femeie face soțului ei, chelner, un asemenea cadou? Cu totul falsă este și scena alegerii ucigașului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2008). În versurile ei mereu se întâmplă ceva ieșit din comun, ceva periculos și palpitant, care ar trebui să ne taie respirația de emoție. Dar, ca și în cazul filmelor de acțiune, aglomerarea de fapte senzaționale sfârșește prin a deveni neverosimilă și plictisitoare. „Cuvinte decapitate / de tăcere - povestește autoarea cărții pe un ton tenebros - / cădeau haotic / lovind în liniștea / ce le-a ucis / și mi se strecurau,/ ca un microb,/ în sânge și în gând.“ (Iona) Este cutremurător să aflăm că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încercăm să urmăm întrucâtva firul timpului pentru ca istorisirile mele să fie cât mai pe înțelesul tău, care trăiești într-o lume modernă, departe de ce se putea întâmpla aici. Multe din cele ce-ți voi spune îți vor părea ciudate sau neverosimile. Chiar eu am pronunțat cuvântul "vrăjitoare" ca să văd ce efect are asupra ta. Ți-am mai spus că sunt înconjurată mai mult de cei plecați dincolo, de sufletele lor, decât de oameni. Dacă vrei să nu existe limite și ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
schimbă viața, până atunci liniștită. Anton crede, în clipele de bizară luciditate, că este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic, dar deschide porți către celelalte povestiri. Pe o schemă similară, în Activitate mistuitoare se conturează descoperirea propriului talent literar de către un tânăr licențiat în Filologie, Osvald, care eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nesănătoase fericirii 47 la alte finalități. Numai cine a trăit în zbaterile astea, în care trăiesc eu acum, va putea cu adevărat să priceapă ce însemnătate are acest obiectiv pentru mine; altfel, va socoti toate acestea ca pe ceva pur neverosimil și fără utilitate. Dar, chiar și așa, mie tot îmi este silă cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trăi fără a-și exhiba orgoliul de hidră în orice ocazie). Desigur însă, toți respectă legea și chiar cel mai pompos Herr Doktor are un raport ancilar, de servitute absolută față de ea. Dar abia în Japonia aveam să descopăr limitele neverosimile ale iubirii față de dura lex. Mă aflu, împreună cu iubita, în vacanță la Nikko, unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Japoniei medievale, plin de temple și de pagode peste care apasă, protector și calin, umbra marelui shogun Ieyasu Tokugawa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spunând că nu au făcut aproape nimic și că, oricum, este obligația lor să remedieze gratis orice defecțiune din gospodărie. Am primit chiar și cartea de vizită a firmei, pentru orice eventualitate. Aveam impresia că sunt proiectat într-un film neverosimil, o utopie a serviciilor domestice, un Empireu al eficienței muncitorești. Acestea fiind spuse, îmi rămâne, în final, sarcina ingrată de a executa o mică evaluare a situației autohtone. Deși formal integrată în structurile europene, România se află, după toate aparențele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]