163,568 matches
-
înțeleg de ce! Adică de ce această alegere, de ce această relație, de ce această comunicare! în care loc anume s-au putut întîlni Ioan Alexandru și Vasile Gorduz, s-au putut întîlni așa de profund și atît de exact, încît Sculptorul să simtă nevoia hipostazierii Poetului? Aparent, în nici unul. Ioan Alexandru: înalt, ușor adus de spate, cu mîini aeriene, în veșnice dansuri retorice, cu priviri vizionare și cu buzele mereu întredeschise pentru a elibera, după caz, fie surîsuri imponderabile și angelice, fie mușcături benigne
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
zece ani în repertoriu, spre exemplu Concertul de Saint-Säens, să-l reiau ca și cum l-aș vedea pentru prima oară. D.Av. Ai timp să studiezi? Cât poți să aloci studiului zilnic? Al.T. În urmă cu câțiva ani consideram că am nevoie de "o zi de 25 de ore". Acum termenul a fost depășit: nu-mi ajung nici 35! D.Av. Condiția ta..., condiția creatorului, a artistului în zilele noastre? Condiția muzicianului performer? Al.T. Nu mai e ca pe vremuri, ca în
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
unele monologuri interioare prin care transpare cu ușurință omnisciența autoarei. Stilistic vorbind, întâlnim în romanul Rodicăi Braga o anumită voluptate a limbajului plastic prin care abstractul, mentalul devin palpabile, căpătând contururi obiectuale. Este o scriitură senzuală, în care se simte nevoia organică de a transforma totul, mai ales imponderabilele, în materie densă. Frazele sunt arborescente, bazate pe structuri repetitive, de unde ritmul poematic, senzația de reverberație amplă până și a celui mai neînsemnat fapt înregistrat. Există pasaje memorabile, în care temperatura trăirii
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
nostalgie. Nespusul concurează aproape patetic cu geometriile demonstrației fără fisuri. Volumetrica scrisului divulgă în cele mai neașteptate momente prelingeri tandre și alunecări mierii în genuni curbe de subconștient, în cuiburi mici de liminarități, adesea în răspărul voinței autorului. De aici nevoia de poezie, nici ea lăsată de capul ei să-și exubereze fără cenzură frivolitățile. Îmbujorările se simt la tot pasul. Cel mai sever cenzor al lui Ion Pop este el însuși." Binefaceri de partid și vise parlamentare Cu luni în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
au uitat unul la altul și au izbucnit în râs: - Ce să faceți cu ea? - Păi... să mai strâng câte un șurub... să scot colierele, când crapă vreun furtun și trebuie înlocuit... - N-o să fie cazul. Dacă totuși va fi nevoie de o intervenție, mergeți la service. Mașina asta nu e prevăzută cu trusă de scule. într-adevăr, n-a fost cazul, timp de cinci ani. Iar la service m-am dus o singură dată, ca să aflu dacă mașina nu are
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
de o intervenție, mergeți la service. Mașina asta nu e prevăzută cu trusă de scule. într-adevăr, n-a fost cazul, timp de cinci ani. Iar la service m-am dus o singură dată, ca să aflu dacă mașina nu are nevoie totuși de o reparație, pentru cine știe ce defect subtil, insesizabil de către mine. Nu avea. Renault-ul meu e ușor de condus, dar eu m-am obișnuit greu cu el. (De fapt, cu ea, pentru că în intimitate îi spun, răsfățând-o, franțuzoaica.) în
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
nu citească aceste rânduri o feministă!) și abia reușeam să-l clintesc. La Renault e suficient să-l apuc cu două degete, ca pe un bețișor chinezesc folosit ca tacâm. Ușile Daciei se închideau numai izbite năpraznic. Ușile Renault-ului au nevoie doar de o împingere delicată, ca aceea cu care se închide tocul ochelarilor. Mi-a trebuit timp ca să mă adaptez la acest regim al mișcărilor delicate. Era ca și cum ar fi trebuit să dansez cu Andreea Marin după ce ani la rând
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
evita să ne gîndim la o legătură, poate nu neapărat conștientizată de autor, cu "viața dublă" a "epocii de aur". Teodor Mazilu vede pretutindeni tentative de falsificare, prin idealizare sau vulgarizare; atacă violent, cu armele unei inteligențe indisolubil legate de nevoia de autentic, orice îndepărtare de realitatea brută, "onestă" a ceea ce oamenii simt. Cele mai banale sentimente umane, cele mai comune procese psihice sînt puse sub lupă și le este denunțat caracterul de construct. Nu întotdeauna Teodor Mazilu "are dreptate", nu
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
de natură să ne pună pe gînduri. La fel, cantonarea în cercul închis al cîtorva valori artistice universale pe care nu încetează să le citeze în termeni ultralaudativi în legătură cu orice: Tolstoi, Michelangelo, Kant, Bach, Eminescu, Pitagora și Praxiteles - semn al nevoii de certitudine a valorii într-o lume în care același fals face legea. Ciudată, totuși, contradicție: Teodor Mazilu condamnă falsul de natură psihologică, ce reduce culoarea vieții la negru și alb, caracterizînd simplificator calitățile umane prin "bine" sau "rău" - dar
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
nu chiar "pe cinste", ca ilustrul interpret, atunci măcar un pic, văzîndu-l pe Hopkins apărînd la negocieri îmbrăcat într-un ridicol palton cu guler de blană, de latifundiar din secolul trecut, pentru care pînă și un bandit din film simte nevoia să-l gratuleze! E, poate, momentul să ne amintim că regizorul, Joel Schumacher (Batman Forever, și - de curînd redifuzat la noi, pe un post de televiziune -, Falling Down, Cădere liberă, cu Michael Douglas), a început prin a fi designer de
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
Avea o memorie colosală. Î.: Fărâmițând textul pe care tocmai îl citeați, căuta alte texte care, într-un fel, îi făceau ecou. Treceați de la o carte la alta în jocul acesta? R.: Permanent. Mai mult chiar: uneori, nici nu avea nevoie de altă carte, deoarece o cunoștea pe dinafară. Făcea, deci, un soi de "colaj" de texte prin care se crea un text nou: era lectura lui Borges. Începeam cu un text de Kipling care-l făcea să se gândească la
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
fi portughez, francez sau german, pentru că sunt naționalități care, într-un fel, pretind - cum spunea Euripide - să-ți fi vărsat sângele pentru ele. Î.: E adevărat că v-ați stabilit în Franța pentru că acolo ați găsit spațiul de care aveați nevoie ca să adăpostiți toate cărțile pe care le-ați adunat de-a lungul atâtor ani de lectură? R.: Da, e adevărat. Trăiesc în Franța nu numai pentru că-mi place mult Franța, dar și pentru că am avut norocul să găsesc aici, într-
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
găsim acolo răspunsul exact la întrebarea pe care tocmai ne-o puneam. Asta mi s-a întâmplat de multe ori. Dacă există un element de magie în lectură, cred că asta este dovada acestei magii. Î.: V-am întrebat de nevoia de a scăpa de unele dintre cărțile pe care le-ați adunat amintindu-mi de Italo Calvino și de ideea sa (care se află în Dacă într-o noapte de iarnă un călător): se uită la cărți ca la un
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe ne tragem, ci din porci, dezvoltată ulterior, în "Terminus Paradis" prin aforismul: "Porcul e frate cu omul"...!" Să reduci "opera pintiliană" la asta, e o caricatură, care nu avea nevoie de trei stele. Nimic despre ce a însemnat filmul în epocă, nimic despre traseul lui accidentat, nimic despre premiile lui, în schimb cîteva rînduri despre secvențe "lungite necontrolat pînă la banalitate, precum vînzătorii de afine sau goana după gîște"! Cireașa
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
fac același lucru. Rostul lor curent pare a fi acela de a emite, azi, echivalentul zvonurilor de securitate de pînă în '90. Dar cu emitenți care nemaiavînd puterea de odinioară a Securității, de a lucra din gură în gură, au nevoie de un canal mediatic. Introducînd sistematic zvonuri, împotriva informațiilor din mass-media mai mult sau mai putin credibile, avortonii de presă care fac asta muncesc la ruinarea presei care se luptă din greu să-și păstreze și cinstea și existența.
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
scrie direct în franceză. Un scenariu de succes deci, cel puțin deocamdată, și care are morala lui: un autor tînăr care pleacă din România, după ce a publicat trei cărți, în momentul în care ar fi trebuit să nu mai aibă nevoie de trauma expatrierii, cînd ar fi trebuit să trăiască din burse pentru scriitori, din vînzarea cărților, să participe la întîlniri internaționale și să-i fie traduse cărțile fără să fie nevoie să părăsească țara pentru asta. Și toate aceste lucruri
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
în care ar fi trebuit să nu mai aibă nevoie de trauma expatrierii, cînd ar fi trebuit să trăiască din burse pentru scriitori, din vînzarea cărților, să participe la întîlniri internaționale și să-i fie traduse cărțile fără să fie nevoie să părăsească țara pentru asta. Și toate aceste lucruri ar fi trebuit să se întîmple nu pentru că Felicia Mihali ar fi un al doilea Eminescu, ci pentru că așa e normal să se întîmple cu scriitorii de la un nivel de valoare
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
metaforizează, cu o stăpînire și o economie de mare scriitor. Satul e cu totul părăsit, mai sînt doar cîțiva bătrîni (dar ce bătrîni memorabili: printr-o ușă întredeschisă femeia aude cearta unui cuplu în care comunicarea s-a redus la nevoile fiziologice, un bătrîn orb și o bătrînă paralizată), casa părinților morți e o ruină în care femeia se instalează fără dorință de schimbare. E adevărat că citise cartea lui Tournier, că undeva bine ascunsă există dorința de purificare prin anularea
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
si pe Mihai Ursachi din România. Pe lângă ei apar mari necunoscuți că Dan Dănilă, Petra Vlah, înși cu "adâncă simțire" și "emoții au-tentice", tresăltări lirice și clișee despre poezie și specific național dătătoare de dureri de minte. Citam: "Omenirea are nevoie de oxigenul poetic și poezia este un bun universal;" Poezia s-a nascut (precum artă în general) dintr-o necesitate imperioasa de a împărtăși cu semenii prisosul emoțional al celui care nu mai poate stavili abundență sufletului răvășit de simțire
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
familia Little, mândrindu-se peste tot cu frățiorul său mai mare, George, și având grijă de surioara sa, abia născută, Martha (Anna Hoelck și Ashley Hoelck). Chiar și mofluzul motan Ghiocel (voce Nathan Lane) l-a acceptat, de voie de nevoie. Dar, într-o zi, întorcându-se de la școală, Stuart Little se trezeste că pe unul din scaunele mașinii, îi pică, realmente din cer, o încântătoare făptură - Margalo (voce Melanie Griffith), o pasăre cu aripioara rănită. Din acel moment, pentru Stuart
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
foarte bună cronică a Ioanei Pârvulescu, o reluare mai degrabă, dar foarte necesară, a unui volum din jurnalul lui Mircea Zaciu. Și lucrurile se leagă astfel foarte bine pentru că, așa cum se spune în cronică, peste scurt timp tinerii vor avea nevoie de note de subsol pentru a înțelege chiar despre ce personaje este vorba acolo. Pentru că scriitorii "buni" au rămas chiar 'fără putere' și marea masă de români s-a pliat mai repede pe oferta celor "răi" din acea catalogare. Și
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
care să vorbească despre forța de constrângere a sistemului? Despre cedare și compromis moral? Despre pervertirea societății, despre schimbarea profundă a lucrurilor și despre experimentul omului nou? De unde să știe tinerii de azi? De unde vor ști cei de mâine? E nevoie de mărturiile celor care au cunoscut toate acestea, poate au și participat la ele. Relatările acestea ar șterge și incriminările. Și nu doar ca gen memorialistic sau documentar ca până acum, dar dezvoltat și ca ansamblu epic. Scriitorii cer, teoretic
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
patria îl vrea. Și se pare că îl vrea, judecînd după ultimele sondaje de opinie. Patria, în schimb, îl vrea din ce în ce mai puțin pe dl Năstase și se gîndește tot mai serios la CV Tudor. Așa că e limpede că premierul are nevoie de o nouă candidatură a dlui Iliescu, pentru a nu fi silit să candideze el însuși la președinție și eventual să piardă. Căci dacă ar pierde, Năstase nu i-ar mai putea ține în frîu pe toți cei care vor
O Constituție pentru un președinte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14861_a_16186]
-
că tot nu curge acasă apa caldă iar caloriferele sunt demult obiecte de muzeu. Peste tot în lume se încearcă limitarea rolului statului, numai la noi el devine din ce în ce mai paranoic. De ce? Pentru că în România Statul înseamnă Partidul. Iar partidul are nevoie de voturi. Am o nestrămutată admirație pentru d-na Margaret Thatcher încă dinainte de-a fi fost extraordinarul premier pe care-l știm. Ca ministru al învățământului, între alte măsuri - impopulare pe termen scurt, salutare în perspectivă temporală largă - a
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
fire nevăzute. Primele potriviri ritmice au fost cu siguranță inventate de magicieni". Menționînd lucrarea lui Al. Dima, Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană (1936), Șerban Cioculescu consideră cu pertinență că: Motivele magice în inspirația poeților contemporani își au explicații în nevoia modernilor de a-și împrospăta viziunile prin întoarcerea deliberată la simțirea naivă". Cu atît mai mult cu cît încă Baudelaire scria, în cuprinsul unui text referitor la poezia lui Théophile Gautier: "este în cuvînt, în verb ceva sfințit (quelque chose
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]