582 matches
-
au avut-o; fiind bărbați ai tăriei au ieșit biruitori. Bărbăția lor s-a exprimat prin asceză, prin nevoință. Asceza nu este, cum greșit se înțelege într-o lume laicizată, omorârea vieții din noi; asceza este omorârea morții din noi. Nevoința fortifică firea și o tămăduiește de lipsa ei de fermitate, care iese în evidență atunci când foarte ușor e atrasă de plăcere și fuge de durere. Omorârea morții, fortificarea firii, devine posibilă prin moartea făcătoare de viață a Domnului Hristos. Înviem
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
aici de undeva, de dincolo de lume și de timp. Actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ reprezintă în viziunea mea unul dintre cele mai frumoase poeme lumești închinate îngerilor Luminii... Și aș îndrăzni să realizez în această direcție o legătură specială între smerenia și nevoința telurică a acestei actrițe-model a teatrului și filmului românesc și cea a poetului plin de har și de patimi nestinse CEZAR IVĂNESCU. Pe amândoi, Cel de Sus a catadicist să îi lege organic și destinic cu două lanțuri deosebit de puternice
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
noi înșine și nu prin sfințenia lui Iisus Hristos; ori când primim împărtășania fără a o raporta la întreaga viață ca rațiune a ei, și, de asemenea, ca putere a transformării vieții, că intrarea inevitabilă pe "cărarea cea îngustă" a nevoinței și a strădaniei. A realiza aceasta, nu doar cu mintea noastră ci cu întreaga noastră ființă, a ajunge la pocăință - care ne deschide ușile împărăției - acestea reprezintă adevăratul sens și cuprins al pregătirii noastre pentru Sfânta Împărtășanie. Este bine știut
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
înseamnă Tradiția vie, care nu înseamnă doar un depozit din trecut. Nu. Tradiția presupune fidelitate, statornicie. Și, în context românesc, avem o responsabilitate specială. Dumnezeu ne-a dat foarte multe daruri prin oameni care s-au nevoit, prin sfinți, prin nevoințe cu totul deosebite. Avem nevoie de asemenea atitudini, mai ales în contextul secularizării de astăzi, în care valorile sunt inversate de multe ori, unde ni se propun false idealuri sau idealuri amăgitoare, ce fac să ne concentrăm doar pe ceea ce
TEOLOGIA SE POATE AFLA ORICÂND ÎNTR-UN DIALOG ONEST CU ŞTIINŢA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341724_a_343053]
-
dar toți cei care au murit pentru Iisus Hristos în închisorile comuniste pot fi canonizați. De asemenea, pot fi canonizați și cei care, după ani de grele pătimiri în închisoare, au murit în libertate, trăindu-și însă această libertate în nevoință și rugăciune. În Biserica Ortodoxă, Biserica cea adevărată, canonizarea oficială a unui sfânt este precedată de așa-numita canonizare populară, de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluiește prin slujba canonizării. Adică “Trebuie să vă spun
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
noi înșine și nu prin sfințenia lui Iisus Hristos; ori când primim împărtășania fără a o raporta la întreaga viață ca rațiune a ei, și, de asemenea, ca putere a transformării vieții, că intrarea inevitabilă pe "cărarea cea îngustă"a nevoinței și a strădaniei. A realiza aceasta, nu doar cu mintea noastră ci cu întreaga noastră ființă, a ajunge la pocăință - care ne deschide ușile împărăției - acestea reprezintă adevăratul sens și cuprins al pregătirii noastre pentru Sfânta Împărtășanie. Este bine știut
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț în perioada anilor 1979-1984, și ale Institutului Teologic de Grad Universitar din București, între anii 1985-1989. Urmând chemării tainice a lui Dumnezeu, după terminarea studiilor, a îmbrățișat viața monahală, parcurgând diferitele etape ale nevoințelor și rânduielilor călugărești, după cum urmează: la data de 1 iulie 1989 a fost închinoviat la Mănăstirea Putna, în data de 7 septembrie 1989 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Putna, de către Preacuviosul Părinte Arhim. Iachint Unciuleac, cu numele Melchisedec
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Spiritual > SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului SFÂNTUL IOAN EPISCOPUL CEL MINUNAT Schitul Sihla Cu adevărat minunată și sfântă a fost viața și nevoința episcopului Ioan cel purtător de Dumnezeu, care s-a nevoit ca un înger în trup în Munții Sihlei, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însă foarte puțini cunosc viața și aspra osteneală duhovnicească a acestui ierarh purtător de
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
numai pâine neagră de cereale și boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc. f. Hrana uscată este a șasea treaptă a postului călugăresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această nevoință mănâncă numai pesmeți de pâine muiați în apă, cu sare sau puțin oțet, o dată pe zi și cu măsură. Așa se nevoiau sihaștrii de pe Valea Nilului. g. Hrana sau mana dumnezeiască este ultima și cea mai înaltă treaptă a postului
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
puțin oțet, o dată pe zi și cu măsură. Așa se nevoiau sihaștrii de pe Valea Nilului. g. Hrana sau mana dumnezeiască este ultima și cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foarte puțini dintre asceți, după o îndelungată nevoință, întăriți fiind cu darul Sfântului Duh. Aceștia se îndestulează numai cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul și Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă. După
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
darul Sfântului Duh. Aceștia se îndestulează numai cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul și Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă. După grele ispite și nevoințe am ajuns, cu darul lui Dumnezeu, să mă mulțumesc numai cu Preacuratele Taine, și nu mai simt foame, nici trebuință de pâine și legume..." Apoi l-a întrebat părintele Teodul: „Preasfințite, acolo în pădure, unde locuiți, nu vă este frig
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
piatra de încercare a autencității autoconștiinței noastre creștine. Trăirea „în adevăr” înseamnă luptă, dureri, lacrimi, tristețe, condamnare și necinstire, fiindcă adevărul niciodată nu se trăiește fără dureri, fără cruce[47]. Însă virtutea ce nu se naște și nu provine din nevoință și pătimiri pentru adevăr, este numai deșertăciune și mândrie, cu alte cuvinte „mască”. Deci, iată problema noastră: care este oare criteriul și mobilul prioritar al faptelor noastre și al vieții noastre în general? Adevărul (Hristos) sau imaginarea unei întțietăți a
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
împărăția cerurilor” de către Mântuitorul, la începutul Predicii de pe Munte a Lui și înainte de rostirea celorlalte fericiri? Nu trebuie să presupunem că Mântuitorul Hristos ar fi pus înaintea celorlalte fericiri pe aceea ce trebuie să se refere la cea mai dificilă nevoință duhovnicească și la cea mai de nereușit dobândire duhovnicească? Cu singuranță așa ceva trebuie să se întâmple, întrucât cel sărac cu duhul înseamnă, după Mântuitorul, că e deja, din viața lui pământească, posesor și moștenitor al Împărăției Cerurilor! Adică, că trăiește
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
și nici nu limitează libertatea ei, ci o întoarce pe aceasta de la calea contrară ei însăși, la întrebuințarea potrivit firii sale, a tuturor puterilor ei, o readuce pe calea potrivită firii sau conformă firii și, acolo unde întâlnește dor și nevoință spre mântuire, o înalță, pe calea mai presus de fire, la înțelegerea celor dumnezeiești. Aceiași duhovnicești Părinți ne învață că fiecare își este măsură a lucrării harului în sufletul și în viața sa, fiecare dobândește darurile Duhului Sfânt pe măsura
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]
-
urechi, anunțându-l că, da, în sfârșit, era dezvăluit ce atâta negură de vremi zăcuse departe de știința omenilor pământului: schelete vechi și... duium de monezi, bine păstrate! Bucuros de izbânda căutării, omul se închină, înălțând spre Cer mulțumire că nevoința nu-i fusese de prisos. Și, în timp ce se ruga, auzi din nou vocile ce-i lămureau, acum mai puțin obidite, cum că erau osemintele unor călugări vechi, surprinși în timp ce adăposteau tezaurul mănăstirii, de o mână de turci chemați de apriga
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
dar toți cei care au murit pentru Iisus Hristos în închisorile comuniste pot fi canonizați. De asemenea, pot fi canonizați și cei care, după ani de grele pătimiri în închisoare, au murit în libertate, trăindu-și însă această libertate în nevoință și rugăciune. În Biserica Ortodoxă, Biserica cea adevărată, canonizarea oficială a unui sfânt este precedată de așa-numita canonizare populară, de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfântul Sinod o pecetluiește prin slujba canonizării. Adică “Trebuie să vă spun
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
isihastă. Așa se explică faptul că aproape toate schiturile lor, așezate pe vârful unui deal din apropiere, au ca hram «Schimbarea la Față», întrucât sihaștrii trăitori în ele, sau prin chilii apropiate de ele — după metoda isihastă —, năzuiau să se împărtășească prin nevoințele și prin rugăciunea lor neîncetată de lumina taborică. De altfel, aproape toate mănăstirile mari care s-au întemeiat în cursul timpurilor în Țara Românească și în Moldova și-au avut antecedentele în asemenea schituri sau în chiliile unor sihaștri singuratici
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
nesațului, Ce provine din ispitele diabolice. Omule, nu te lăcomi-n vicii! Întoarce-te la viața mântuitoare a crucii, Unde ai pe martiri, mucenici, cuvioși... Mari îndrumători luminoși, Care s-au sacrificat pentru adevărata credință Și pentru aproapele aflat în nevoință. Lacrimi de pocăință De la căderea lumii-n păcatul strămoșesc, Protopărinții au avut un amar eșec, Din cauza ispitei păcătoase, Care permanent îi atrase, Să nu asculte porunca divină, Ce le stinsese sufletele de la sfânta lumină. În trecerea multor ani, Oamenii înebuniți
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Și prin munții de răbdare Iar se naște o cântare, Cântare de biruință Din a noastră pocaință, Pocăința cea născută Dintr-o inimă tăcută, Inimă îndurerată De păcate mult luptată. La oră târzie-n noapte Împletim florile coapte Ale marii nevoințe Și-ale blândei pocăințe, Pocăința cea curată, Cea cu Harul Sfânt lucrată, Har ce ne împarte viață, Și lumină ,și speranță, Și aduce spre zidire Mult dorita mântuire. Iar în straja dimineții Sunt mai plini acum pereții, Și de șoapte
STRAJA DIMINEŢII de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343325_a_344654]
-
și pastorale; - Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann; - Lumină pentru suflet-predici. Slăbit fiind de vârstă și de boală, Părintele Arhimandrit Grigorie Băbuș s-a retras la mănăstirea de metanie, Cheia, în noiembrie 2006, petrecând ultimii ani în rugăciune și nevoințe, primind adesea vizita fiilor duhovnicești. A trecut la cele veșnice în 7 februarie 2008, dată care coincide cu ziua de naștere a colegului său de școală și prietenului său de o viață, Patriarhul Teoctist (7 februarie 1915), și a fost
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NOUĂ ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PĂRINTELUI ARHIM. GRIGORIE BĂBUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/344192_a_345521]
-
duhovnicilor sporiți: Paisie, Cleopa, Gherasim ori Chesarie, căutând mai mult legătura cu Dumnezeu decât slava oamenilor. Duhovnicul adevărat este acela care nu se laudă cu vredniciile sale, nu amintește de vreun păcat auzit sub epitrahil, nici nu face caz de nevoința sa, în cazul când ea există. Duhovnicul bun păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, iartă pe toți care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințele lor. Nu iubește păcatul lor, dar pe ei îi iubește. Așa
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343138_a_344467]
-
duhovnicilor sporiți: Paisie, Cleopa, Gherasim ori Chesarie, căutând mai mult legătura cu Dumnezeu decât slava oamenilor. Duhovnicul adevărat este acela care nu se laudă cu vredniciile sale, nu amintește de vreun păcat auzit sub epitrahil, nici nu face caz de nevoința sa, în cazul când ea există. Duhovnicul bun păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, iartă pe toți care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințele lor. Nu iubește păcatul lor, dar pe ei îi iubește. Așa
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IACHINT UNCIULEAC DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA – CTITOR ŞI ZIDITOR, DOCTOR ŞI TĂMĂDUITOR AL INIMILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343579_a_344908]
-
sub o stea aparent nefastă. Greutăți peste greutăți m-au copleșit în viață... Dar am trecut peste toate fără să mă plâng nimănui, am strâns din dinți, am răbdat... Asta a fost victoria vieții mele: am supraviețuit în tăcere, îngropând nevoințele în sufletul meu, fără să știe nimeni altcineva! Americanul stătea cu ochii pe capătul de pod. Văzu o tremurare în aer. Înțelese că avusese dreptate și strigă spre Miramoț: -Grăbește-te, Miramoț, spune-ți versurile. Fata, puțin intimidată acum, primi strigătul
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Este un realism, un adevăr și o realitate, o convingere ce o trăia fiecare sfânt părinte în planul vieții de zi cu zi. Sfântul Serafim de Sarov, de pildă, a văzut, din punct de vedere cotidian, în toate sfintele sale nevoințe învierea sa în Iisus Hristos, de aceea el întâmpina pe fiecare om cu cuvintele: „Hristos a înviat, bucuria mea!” Căci iată, în mijlocul istoriei stă pururea Învierea Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos - Marele Eveniment și Marea Taină a Creștinătății, a
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
nici miliția nu intra, nici control de stat, nici finanța nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de sine stătători și atât de liberi, încât ei într-adevăr puteau să-și ducă așa, cu toată dragostea, nevoința lor. Însă, la ora aceasta, trebuie să lupți, și cu cel văzut, și cu cel nevăzut; să lupți cu tine, să lupți cu lumea, să lupți și cu dracul. Diavolul - faci cruce - se mai depărtează, măi. Ăștia văzuți nu se
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]