362 matches
-
clanului Oda din cauza puținelor fapte de merit ale acestui om. De ce să fie pus Shibata Katsuie într-o poziție inferioară cuiva care purta acum, atât de mândru, kimonoul dar, pe vremuri, la Kiyosu, nu fusese nimic mai mult decât un nevolnic care se ridicase din poziția de curățitor de șanțuri și măturător de bălegar? În acea zi, pieptul lui Katsuie era ca un arc întins la limită, încordat de nenumărate emoții și strategii. Nu știu ce părere ai despre întrunirea de azi, Senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numai cu apă este întotdeauna plăcut în ochii îngerilor lui Dumnezeu. Luați seama cât de mult ați mâncat atunci când sunteți sătui și urmăriți să mâncați întotdeauna mai puțin cu o treime. Faceți ca greutatea mâncării voastre zilnice, atunci când nu sunteți nevolnici (slabi) să nu fie mai puțin decât o mână (n.n. veche măsură a greutății = 700g), dar aveți grijă să nu fie mai mult de două mâini. Atunci îngerii lui Dumnezeu vă vor sluji întotdeauna și niciodată nu veți cădea în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
puțin. Dar meseria sa era să ucidă și să apere, iar datoria lui față de sine și de copiii lăsați departe acasă, peste mări, era să prade tot ce se putea prăda după ce stăpânii, căpeteniile și sutașii luau lamura prăzii. Soldatul nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puțină, stăpâne, și spun că nu se încumetă să ne-o dea, neștiind dacă apa lor nu ne face nouă rău. Mă duc în cort! Ieși. Amândoi preoții priviră în jur cu teamă. Rămași fără Auta, se simțeau stingheri și nevolnici, parcă și-ar fi lăsat marea lor putere în lanul de grâu. Unul dintre străini, ca să umple timpul cu ceva, se ridică și punând ușor o mână pe umărul bătrânului îi arătă cu cealaltă spre un fel de oglindă albă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se așeză pe iarbă și începu să fredoneze. Lui Vultur-în-Zbor îi trecu prin cap gândul că trecuse foarte mult timp de când nu mai fusese cu vreo femeie. Și în aceeași clipă se gândi la Irina Cerkasova, la soțul ei cel nevolnic, la fiul ei idiot și la sarcina ei împietrită. Elfrida Gribb era atrăgătoare în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
minții mele... și vremea este vama Unde a mea viață și-a arăta arama. "Să reproduci frumosul în forme" ne înveți: De-aceea poezia-mi mă împle de dispreț... Dator e-omul să fie a veacului copil, Altfel ca la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care racii verzi și Înfricoșători deveniseră cuminți și roșii, o privea Întrebător pe Mamaia. Aceasta, cu o sclipire șăgalnică În ochi, Îi spunea, privindu-l fix cu duioasă dragoste, că s-au Înroșit de rușinea adusă tagmei racilor cuminți de către nevolnicul semen al lor care atentase la degețelul nepotului său, cumințel-foc. Și uite-așa, timpul trecea ca În basmele românilor, Soarele continua să se rotească zilnic În jurul Pământului -contrar adevărului cosmiciar Va continua să-l privească, din „grădinuță” prin diverse cioburi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
regiment după regiment, cade prizonier și se Întoarce spăsit În Anglia. Se pare că el Îi servește drept model doctorului Schuckburg pentru a compune veselul cântec. Când Îi ia În derâdere pe neciopliții de americani, Îi plătește o poliță și nevolnicului Horneck. Nu devii Macaroni pur și simplu, punându-ți o pană la pălărie. Pentru a intra În lumea bună, e nevoie de un Întreg stil. Pe care eroul nostru Îl tot caută. Nici acasă și, mai apoi, nici În Indiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
iar o dovadă că, În firea umană, viciile, dar și virtuțile trec dincolo de țări și de timp ar putea fi și următoarele fraze decupate de Jean d’Ormesson din La Bruyère. Descriindu-l pe mareșalul de Villeroy, unul dintre favoriții nevolnici ai Regelui Soare, La Bruyère Îi dedică În Caracterele sale un Întreg capitol, Despre meritul personal: „Vanitatea l-a făcut om distins prin manierele și cultura lui, l-a ridicat mai presus de el Însuși, l-a făcut să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am putut descifra niciodată. Nu cred că amuleta asta este învestită cu vreo putere magică, dar omul este atât de vulnerabil în fața Sorții, încât nu poate decât să se lege de obiecte învăluite în mister. Dumnezeu, care m-a zidit nevolnic, îmi va reproșa El oare într-o zi această nevolnicie? ANUL LUI ASTAGHFIRULLAH 896 de la hegira (14 noiembrie 1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să i-o atribuim. Dar dacă ele există, totuși? Dacă omul are și rost, și sens, și tangență cu absolutul? Iertați-mi patetismul ieftin, dar dacă dragostea există și ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a câștigat-o experimentând la nesfârșit trăiri superficiale sau abisale -, nefericitul acesta de om merită o soartă mai bună decât să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
coincidență! Existaseră Întotdeauna oameni care s-au pus de-a curmezișul istoriei, i-au dat la cap, au faultat-o grosolan și i-au schimbat biomecanica. Oameni foarte puternici sau foarte abili. Ori și una, și alta - sigur nu niște nevolnici de duzină. De ce au făcut-o? Ce urmăreau? Cui bono? - avea dreptate bătrânul Cato. Cui Îi folosea aberația asta sinistră? Oameni Împotriva oamenilor, oameni Împotriva omenirii - absurd! Și totul făcut În profundă cunoștință de cauză, cu metodă și cu asumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de acea viziune de la „Mureșul“, porneam adeseori spre biserica spovedaniei mele. Ca un făcut, mereu mă opream în câte o crâșmă, ivită ademenitor în calea mea, anume parcă spre a-mi încerca tăria hotărârii de a mă spovedi. Eram slab, nevolnic și rămâneam în crâșmă până se făcea târziu și toate bisericile se închideau. Amânam pentru o altă zi dusul la biserică, mersul la duhovnic, întâlnirea izbăvitoare cu el și cu binecuvântata taină a spovedaniei. Nu ajunsesem niciodată la acea biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu-mi menit să o îngenunchez, descoperindu-i toate cotloanele. După mai bine de treizeci de ani, îmi dau seama, tot mai uimit, cât de nevolnice gânduri m-au cutreierat. Cât de fără de minte m-am avântat într-o lume ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rând scris cu chinuri“, ridic din umeri: „Ei, și? Cine l-a pus? L-a obligat, l-a silit cineva să-și asume astfel de chin?“. Calvarul creației, al creatorului este un fals mit. Propulsat ori de leneși, ori de nevolnici. Creația - câtă este - o percep ca pe o bucurie. Și ca pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă repeziciunea cu care „monstrul” se Înfuria și teroarea fără margini pe care o arăta metisul o făcuseră să priceapă pînă și pe nevolnica lui minte, obișnuită dintotdeauna să primească ordine, că nu era nici locul potrivit, nici momentul pentru a-și schimba atitudinea și acceptase supus toate eforturile care i se impuseseră. Începînd din acea clipă, Într-un fel de acord tacit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viața Înainte, iar Niña Carmen avea să știe să-l caute pe bărbatul care să o domine, cu toate că Își dădea seama că nu avea să-i fie prea ușor, fiindcă toți sfîrșeau prin a se Îndrăgosti de ea. Inocentul Rodrigo, nevolnicul Roberto, experimentatul Germán de Arriaga, ba chiar și echivocul conte de Rioseco sfîrșiseră prin a se prăbuși, pierzîndu-se cu firea, ca și cum ar fi fost vorba numai despre niște penisuri sfidătoare ce intrau În ea, recte și agresive, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Erau trei, la doi pași în urmă. La una din ele se vedeau din geantă capetele mai multor lumânări suficient de groase și care, fiind ceva mai lungi, ieșeau cu o parte afară. Domnișoară, scuzați îndrăzneala noastră! Suntem doi studenți nevolnici și amărâți, care am venit la Înviere fără lumânări. Văd că aveți mai multe. Dacă sunteți milostivă... Contra cost... Numai dacă vă prisosește... Dacă nu?... Făcu un gest a părere de rău, parcă ar fi vrut să mai spună ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iubește, se va îndrăgosti de el și îi va cădea în brațe pentru totdeauna. Abia atunci colegii îl vor admira, iar el, dezinvolt, ca orice om cu adevărat fericit, doctor specialist în probleme de dragoste, le va prescrie și celorlalți nevolnici adevărata rețetă a fericirii. Tocmai când era pe cale să găsească cuvintele miraculoase pe care le căuta, cu ajutorul cărora nu numai Mirela, ci orice fată frumoasă i-ar fi căzut în brațe, ca și cum un înverșunat dușman, pus numai pe fapte rele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce‟nseamnă vorbele aestea?“, simțind cum i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi parca și-ar fi continuat un gând... „ O, Doamne, cât sânt de nevolnic și neputincios!“... Durerea de pe fața ei chinuită, a dispărut pe dată, și totodată i-a revenit viața în obraji și frumusețea, care i-a smintit mințile pădurarului cu un an înainte, când a întâlnit-o în pădure... Puterea dragostei ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singurătatea!" s-au declanșat toate stihiile lumii! Caligula s-a aruncat asupra lui, ca un apucat, l-a prins de gât și a început a-l scutura, urlând: "Știi tu ce-i singurătatea? Numai pe a poeților și pe a nevolnicilor o știi. Singurătatea? Dar care? Ah! Tu n-ai de unde ști că niciodată nu ești singur! Că peste tot ne-nsoțește aceeași povară a viitorului și a trecutului! Că vin după tine toate făpturile pe care le-ai omorât. Și dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l prezint mănăstirii la care voi candida pentru statutul de măicuță. Nu va putea fi trecut ușor cu vederea amănuntul că sunt autoarea tabloului Sfatul Marii Drăcimi, operă mediatizată binișor, premiată deja și care, recunosc, se bucură și de prețuirea nevolnicului meu spirit. Oricât aș încerca să argumentez că lucrarea este gravidă de virtuți creștine și estetice, dacă dau peste un sfat de măicuțe cu gusturi mai puțin liberale, s-ar putea să am probleme. Totuși cred că aș putea beneficia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amorului. Cum adică? Nu vezi la animale? Femelele nu-s disponibile decît cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic, fără dinți și totuși mai chinuiești cotoroanța. Dacă erai animal, acum oasele îți erau albe ca varul! Că tu ești mai breaz. Dacă pui mîinile pe piept, îți pot ține lumînarea. Vorbești ca prostul. Ca să revin la subiect, omul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]