1,127 matches
-
pot face față situațiilor dificile ale vieții. Nu trebuie să vedem În modul de existență nevrotică o stare de criză psihologică și morală. Este un mod de a fi, de a trăi viața, al unei persoane. Înțelesul modului de existență nevrotică trebuie căutat În trecut, Întrucât existența nevrotică se constituie din evenimentele negative pe care individul le-a asimilat, le-a interiorizat În trecutul său: frustrări, carențe afective, traume emoționale, eșecuri, conflicte etc. În plus, un rol important Îl reprezintă absența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Nu trebuie să vedem În modul de existență nevrotică o stare de criză psihologică și morală. Este un mod de a fi, de a trăi viața, al unei persoane. Înțelesul modului de existență nevrotică trebuie căutat În trecut, Întrucât existența nevrotică se constituie din evenimentele negative pe care individul le-a asimilat, le-a interiorizat În trecutul său: frustrări, carențe afective, traume emoționale, eșecuri, conflicte etc. În plus, un rol important Îl reprezintă absența educației, o educație slabă sau incompletă, o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le-a asimilat, le-a interiorizat În trecutul său: frustrări, carențe afective, traume emoționale, eșecuri, conflicte etc. În plus, un rol important Îl reprezintă absența educației, o educație slabă sau incompletă, o educație greșită sau o autoeducație. În constituirea existenței nevrotice, un rol important revine modelelor negative, imitării unor antimodele, influenței negative a unor grupuri marginale etc. În cazurile menționate, persoana devine inadaptabilă la lume. Ea va nega valorile morale, culturale și spirituale și va avea manifestări de tip antisocial față de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se constituie sub formă de complexe ideo-afective dominante. În plus, ele simt ruptura dintre ele și lume, dintre ele și ceilalți. Inadaptarea, dependența, conduitele de refugiu sau violența sunt forme de a fi ale persoanelor cu un tip de existență nevrotică. Ele se opun societății, dar modalitățile lor de opoziție au un caracter deviant. Societatea, celelalte persoane Îi izolează, Îi refuză. Aceștia nu sunt acceptați. Persoanele cu existență nevrotică știu, simt, văd că societatea le este ostilă, dar ei situează cauzele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt forme de a fi ale persoanelor cu un tip de existență nevrotică. Ele se opun societății, dar modalitățile lor de opoziție au un caracter deviant. Societatea, celelalte persoane Îi izolează, Îi refuză. Aceștia nu sunt acceptați. Persoanele cu existență nevrotică știu, simt, văd că societatea le este ostilă, dar ei situează cauzele ostilității În societate și nu În istoria lor psihobiografică. Din aceste considerente, ei vor proiecta asupra societății propriile lor probleme nevrotice. Societatea Îi respinge ca fiind, cel puțin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Aceștia nu sunt acceptați. Persoanele cu existență nevrotică știu, simt, văd că societatea le este ostilă, dar ei situează cauzele ostilității În societate și nu În istoria lor psihobiografică. Din aceste considerente, ei vor proiecta asupra societății propriile lor probleme nevrotice. Societatea Îi respinge ca fiind, cel puțin, diferiți. Această diferență este dată de faptul că nu pot stabili un acord cu normele de valori ale modelului sociocultural acceptat. Între această categorie de indivizi și societate va exista un conflict permanent
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu pot stabili un acord cu normele de valori ale modelului sociocultural acceptat. Între această categorie de indivizi și societate va exista un conflict permanent, pe mai multe planuri: conflict psihologic, conflict moral etc. Persoanele cu un tip de existență nevrotică sunt produsul elaborat al propriilor lor experiențe de viață conflictuală, traumatizată, eșuată. Ele sunt naturi nevrotice, structuri psiho-morale și prin aceasta ei se deosebesc de bolnavii nevrotici. Existența nevrotică este În raport cu un anumit tip de Supra-Eu negativ. Aceste persoane au
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de indivizi și societate va exista un conflict permanent, pe mai multe planuri: conflict psihologic, conflict moral etc. Persoanele cu un tip de existență nevrotică sunt produsul elaborat al propriilor lor experiențe de viață conflictuală, traumatizată, eșuată. Ele sunt naturi nevrotice, structuri psiho-morale și prin aceasta ei se deosebesc de bolnavii nevrotici. Existența nevrotică este În raport cu un anumit tip de Supra-Eu negativ. Aceste persoane au asimilat modele negative, experiențe și modalități de conduită negative de viață, de relaționare cu ceilalți. Din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
multe planuri: conflict psihologic, conflict moral etc. Persoanele cu un tip de existență nevrotică sunt produsul elaborat al propriilor lor experiențe de viață conflictuală, traumatizată, eșuată. Ele sunt naturi nevrotice, structuri psiho-morale și prin aceasta ei se deosebesc de bolnavii nevrotici. Existența nevrotică este În raport cu un anumit tip de Supra-Eu negativ. Aceste persoane au asimilat modele negative, experiențe și modalități de conduită negative de viață, de relaționare cu ceilalți. Din aceste motive, atitudinile lor, modul de a gândi, de a acționa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conflict psihologic, conflict moral etc. Persoanele cu un tip de existență nevrotică sunt produsul elaborat al propriilor lor experiențe de viață conflictuală, traumatizată, eșuată. Ele sunt naturi nevrotice, structuri psiho-morale și prin aceasta ei se deosebesc de bolnavii nevrotici. Existența nevrotică este În raport cu un anumit tip de Supra-Eu negativ. Aceste persoane au asimilat modele negative, experiențe și modalități de conduită negative de viață, de relaționare cu ceilalți. Din aceste motive, atitudinile lor, modul de a gândi, de a acționa sunt negative
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Se stabilește, În felul acesta, un schimb reciproc, permanent, Între persoană și lume sau Între aceasta și celelalte persoane. Persoana normală se Încarcă, În sensul că interiorizează influențele exterioare, și se descarcă, prin modalitățile sale de răspuns la acestea. Persoana nevrotică, dimpotrivă, se Încarcă permanent, dar În sens negativ, refuzând sau nefiind capabilă să se descarce decât Într-o manieră de contrarietate În raport cu societatea și cu celelalte persoane. La persoana normală, Încărcarea se face prin educația primită Într-o formă organizat-instituționalizată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu celelalte persoane. La persoana normală, Încărcarea se face prin educația primită Într-o formă organizat-instituționalizată (familie, școală, bisericăă. În felul acesta, ea Își interiorizează valorile morale, culturale și spiritual-religioase, care contribuie la formarea ei emoțională, intelectuală și relațional-comportamentală. Persoanele nevrotice se Încarcă prin imitarea modelelor negative. În locul valorilor sunt promovate pulsiunile primare, emoțiile brute, neelaborate, un mod de a gândi simplist, elementar, conduite și acțiuni necenzurate. La prima categorie, educația va reprezenta un sistem protector al personalității, pe când la cea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
social fiecare dintre cele două persoane ale cuplului. Separarea nu readuce persoanele la modul de existență unică, independentă și individuală, ca cea anterioară constituirii cuplului. Dimpotrivă, se va produce o deplasare a existenței persoanei Într-o direcție marcată de conflictul nevrotic și moral al separării. Existența de după separarea persoanelor prin ieșirea din cuplu va fi marcată, ca o amintire obsedantă, traumatizantă, de memoria cuplului, ca eșec existențial. În acest caz, fiecare persoană care a făcut parte din cuplul respectiv va proiecta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
indicând o anumită stare de instabilitate, fragilitate, nesiguranță, un fel imprevizibil de a fi al Eului persoanei respective. Conștiința pervertită, a Răului, este caracteristică fie unor tipuri degenerate de indivizi, cu grave tulburări caracteriale, de natură constituțional-genetică, fie unor tipuri nevrotice de indivizi, cu carențe educaționale, afective, frustrări, lipsiți de modele sau formați sub influența unor modele negative etc. În sensul acesta, conștiința pervertită este expresia unei naturi deviante sau pur patologice a persoanei umane, cea care te Împiedică de „a-fi-tu-Însuți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mine. Din acest motiv, În cazul nevrozei, persoana se simte frustrată. Ea trăiește criza morală a izolării și constrângerii Într-o lume În care se simte Înstrăinată, exclusă, dar de care simte că aparține și nu dorește să se desprindă. Nevroticul trăiește dramatic suferința sa În planul moral interior, Întrucât valorile morale interiorizate, În conformitate cu care este structurată persoana sa, sunt În conflict cu valorile schimbate ale lumii. Din acest motiv, dincolo de conflictul și tulburarea psihică, există o suferință și un conflict
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedere moral și sufletesc, capacitatea de a se proiecta dincolo de sine sau funcția transcendentă a persoanei. Aceasta se află Într-o poziție de Încremenire, de fixare atemporală, din care nu mai poate ieși, pe care nu o poate depăși. Dacă nevroticul suferă din cauza lumii, paranoicul din cauza sa, melancolicul suferă, În mod paradoxal, pentru că nu poate suferi. El nu simte nici o emoție, este Închis În el Însuși, ca Într-un cerc al unei dureri mute, din care nu mai poate ieși. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
spre deosebire de cea precedentă, un caracter pasiv, de epuizare a forței fizice și psihice, o atitudine de inerție. Omul se va simți atins În vitalitatea sa nu numai din punct de vedere corporal, ci În totalitate. Se mai discută și aspectul nevrotic al durerii. Orice durere apare ca Însoțind dorințele refulate ale unei persoane. Ea este legată de frustrări sau de traume emoționale. În cazul durerii, al stărilor de epuizare emoțională, omul se simte singur și părăsit. Existența i se pare a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
propria sa persoană. Omul de astăzi este lipsit de repere. El devine obiectul manipulărilor al unor antimodele, care adâncesc și agravează această profundă criză de valori prin care este obligat să treacă. Dincolo de a fi o simplă sau exclusivă experiență nevrotică, de factură psihiatrică sau socială, criza omului modern este experiența ontologică negativă care-l dizolvă rapid, sfârșind prin a nu-l mai recunoaște și prin a-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceleași probleme psihologice și morale ca și mine sau de altă natură. Această atracție este dată de nevoia unei compensări reciproce a problemelor noastre similare (traumatisme afective, carențe emoționale, frustrări, eșecuri etcă. O asemenea preferință interpersonală are un caracter predominant nevrotic și ea nu poate dura În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora. Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului uman ideal cu care dorești
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca o ruptură a unității, el va lăsa o amintire dureroasă de durată. Efectul său este sentimentul penibil al absurdului. Este pierdut un partener. Se năruie un ideal comun. În locul echilibrului și al armoniei dintre persoane, se produce o Încărcare nevrotică a acestora. Ulterior, experiența eșecului se va proiecta ori de cîte ori va apărea posibilitatea realizării unui nou cuplu. Persoanele frustrate vor proiecta experiențele psihotraumatizante anterioare asupra eventualilor viitori parteneri. Este o persistență a umbrelor trecutului asupra prezentului. Nevroza de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale, a faptului de a te pierde pe tine Însuți și apoi de a pierde și sensul vieții tale. În aceste situații, apar fenomene compensatorii, atât psihologice, cât și de ordin moral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Euridice, iar seria poate continua. Ce este, din punct de vedere psihomoral, restaurarea? Este numai o Întoarcere În trecut? O reluare de la Început a vieții de cuplu? Nu. Este cu totul altceva. Ea reprezintă În primul rând rezolvarea conflictului nevrotic al individului care a suferit un eșec În cadrul cuplului său. Cauzele care au dus la ruperea si dizolvarea cuplului trebuie făcute inteligibile Întrucât În caz contrar ele vor persista ca acuze reciproce Între foștii parteneri ai cuplului, iar aceștia le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
etc. Persoana se va dezvolta normal numai În condițiile În care are la dispoziție modele pozitive, pentru care să opteze În mod liber. Impunerea unor modele stricte, rigide, va duce la formarea unor tipuri psihomorale defectuase, personalități cu o structură nevrotică, instabile sau impulsive, deviante sau de tip violent. În egală măsură, acceptarea necondiționată, fără rezerve, a oricărui model oferit la Întâmplare va duce la tipuri psihomorale deformate, dependente, de dependență, regresive etc. Asupra acestora vom mai reveni. În ceea ce privește modelul ales
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
impasului. Tipul de persoană deschisă caracterizează individul liber, atras de „situațiile deschise” ale vieții. În plan psihologic și moral este tipul de persoană echilibrată, stabilă, egală, sigură pe sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]