1,551 matches
-
tip, i-am dăruit-o soru-mi de roșu. A făcut vreo 17 copii și dintre aceștia mai mult de jumătate sunt în viață. Surorile mele mai mari sunt analfabete. Una a învățat carte, târziu de tot, când s-a coconit nițel, iar pe fratemeu, la vârsta de 32 de ani și având 3 copii, l-am înscris, pe cheltuiala mea, la liceu și a dat până acum 4 clase, în particular. Nu am putut să-mi fac dintr-o continuă muncă
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
reviste precum „Dochia" (1896-1898), „Românca" (1905-1906), „Viitorul româncelor" (1912-1916) și „Revista scriitoarei" (1926-1928), în coloanele cărora își susține cauza și încurajează literatura feminină. Aceasta scrie în numărul 3 al revistei „Dochia”: Fie un bărbat destul de mărginit, el în virtutea sexului cu nițică protecție sau situație politică, va ajunge departe, pe când o femeie, fie ea un geniu și nu va dobândi decât profesoratul, și acela până la școli secundare [ ...] Femeile nu trebuie să dea dovadă de invidie și egoism, cum li se atribuie: când
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
avant la lettre? Mai curînd, spre a nu exagera, o joncțiune cu poziția tradiționalistă a unor Blaga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu. Obiectul elogiului său devine "măsura" românească, valoroasă prin nota sa elegiacă, fatalistă: "Și cîtă deosebire între măsura noastră, nițel tînguitoare și biblică, măsură care-și cunoaște limitele, și cealaltă, mediteraneeană, rațională, lucidă - suficientă". Măsura noastră, liberă, spontană, ar fi "mai angajată în absolut" decît cea a Apusului, fără a cădea vreodată în suficiența acesteia: "De aceea e și mai
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
material și după aceea le-nșiră, mai puind pe la soroace și câte un Ștefan sau Mihai Viteazul, din buzunările cărora scoteam ce ne poftește inima. Bietul Ștefan Voievod! El știa să facă fărâme pe turci, tătari, leși și unguri, știa nițică slavonească, avuse[se] mai multe rânduri de neveste, bea bine la vin vechi de Cotnar și din când în când tăia capul vreunui boier sau nasul vrunui prinț tătăresc. Apoi descăleca târguri de-a lungul râurilor, dăruia panțirilor și dărăbanilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cam veche, cu sintaxa ei frumoasă dar grea, cu multele ei locuțiuni, îi cam jena pe prietenii noștri, am dat-o de o parte și am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă știe nițică franțuzească, o învață într-o săptămână de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei și al Sucevei, care, în înțelegere cu Domnii de atunci și cu-n sinod general al bisericei noastre, au întemeiat acea admirabilă unitate care-a făcut ca limba
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
al Raportführer-ului, dar omologul din lagăr. Pe urmă veneau Blockaltester-ii, care erau șefii de bloc. Apoi venea Stubendienst-ul, care se ocupa de Întreținere..., nu numai a barăcii. În general numai a barăcii. Trebuiau să facă curățenie - ăștia erau mai amărâți nițel. Se ocupau cu curățenia, să ducă fecalele dimineața la latrine, ei aduceau mâncarea (care semăna mult cu ce aduceau ei acolo), tot felul de lucruri. După care urmau pe grade - erau numai două grade: ăia care conduceau echipele care mergeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
strâmbă și aruncă pe gât puținătatea aceea de lichid, punând apoi mâna pe sticlă și înghițind alte trei la rând. "Astea sânt pentru cucoane, zise el cu înțelegere, te pomenești că și la vin o să bem tot din de-astea, nițel mai mari! Eu o să trec drept bețiv." "Apăcă eu știu că domnul Vasile nu este la el bețivu", zise Ana. Știi tu, dar ce-o să zică lumea asta?" Avea dreptate, și eu băui unul și păstrai un al doilea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu ești, mătușă? zice. Eu sânt maică! Da' ce cauți aici? Păi, maică, zice bătrâna (care era sora mamei acestui maior), m-am dus până la farmacie și am luat un medicament și m-au apucat amețelile și m-am așezat nițel aici să mă odihniesc. Păi bine, tanti, zice maiorul, tocmai din cartierul Fetescului ai venit aici să iei medicamentul și să te odihnești? De ce nu te-ai dus acasă? Vedeți, ea avea istoria ei cu medicamentul, care îi da amețeli
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se turbură câtuși de puțin, vărsă paharul cu apă pe masă și expresia de impertinență de pe chipul ei nu se șterse. Ce e cu fata asta? exclamă Matilda uluită, e din zi în zi mai obraznică. Victor, ia urecheaz-o tu nițel, o fi crezând că dacă ești tu cu ea, o să-i iei apărarea." "Silvia, zisei, ce e prostia asta? Ai șase ani, nu mai ai patru, ești fată mare!" Și o luai în brațe de pe scaun și o pusei pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după ăsta, rupse ea tăcerea. Copiii!? Ce sânt copiii? Numai ponoase!" Da, bunico, zisei, asta când îi ai! Dar ia să nu-i ai?" " Păi parcă ea știe ce spune? zise bunicul. Ascultă-mă pe mine, asta dacă ar fi nițel mai tânără ar fi în stare să se mărite. Ar avea-o de model pe madam Letiția, soția farmacistului, bunică și ea, dar știi ce-a făcut ?" "Nu știu!" "Știi, sau nu știi? A luat Gerovital, da' a luat, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știu că nici alta n-o să-i sucească capul." "Și dacă?!" zise doamna Chiriță. "Ăla nu e bărbat, zise atunci blonda, e un muieratic... Îl miroși dinainte..." "Și dacă îl miroși?" "Nu-l iei!" "Eu mă duc să mă întind, nițel", zise bunica și se ridică sprintenă și nu știu de ce vru să ia și taburetul cu ea, dar în loc să-l ia se așeză încet lângă el și se întinse moale în iarbă. Păru însă mulțumită că găsise această soluție mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis, al tuturor posibilităților), referentul însuși devine un soi de spectrum, un mic simulacru care, pe de o parte, păstrează, prin chiar rădăcina sa, un raport cu spectacolul, deci cu iluzia, iar pe de altă parte îi adaugă „acel ceva nițel înspăimântător care există (și) în orice fotografie: reîntoarcerea a ceea ce este mort”140. Oricum ar fi, întocmai cu trecerea spectrului dintr-o „lume” într-alta, ficțiunea face posibilă depășirea opoziției virtualului și actualului, a prezenței și a absenței, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nou a fi, în acel no man’s land, unde referentul însuși se transformă într-un soi de spectrum, un mic simulacru ce păstrează, prin chiar rădăcina sa, un raport cu spectacolul, deci cu iluzia, adăugându-i totodată acel ceva nițel înspăimântător care răzbate și din fotografiile vechi: reîntoarcerea a ceea ce este mort. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice sau doar divaghează, erudit
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel sceptic și foarte îngăduitor; și totodată știind că aici se joacă partida pe viață și pe moarte că numai în trup ne putem mîntui (trupul e trup de moarte și Pavel așteaptă să fie scăpat de el, dar, pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici un folos omului. Se va afla, însă, că operația a și avut loc, într-un stat cu legislație mobilă - desigur nu România, cum vor insinua unele gazete americane - și, poate, nici aparținând U.E. În scumpa noastră republică, un pic prezidențială, nițel parlamentară, un fenomen similar s-a produs totuși, în foarte stranii circumstanțe, demne a fi aduse la cunoștința opiniei publice. Pe când dl Hurezeanu, duios îngăduitor, iar dl Cristian Tudor Popescu indomptabil sardonic se întrebau frățește de unde ar putea proveni zvonul
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
stat în Europa, din perioada medievală până azi, care să fi fost făcut de băștinași, fiindcă este o lege universală ca atunci când se prăbușește un imperiu, cum este cazul imperiului roman, cei de acolo, care sunt oarecum, folosesc un cuvânt nițel vulgar, politicește scopiți, le-a dispărut aristocrația, stau cu capul la pământ, iar barbarul, cu spada în mână, vine și are ambiția să facă un stat nou. De aceea nu este de mirare că, după niște încercări timide la noi
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
spre o ușă din culise care dă afară, În timp ce aplauzele se sting În urma lor. Îl Înghesuie În mașina ei de teren Înainte ca mulțimea să poată să-i urmărească și, probabil, să pună mînă de la mînă și să-l jumulească nițel. În seara aceea, Wakefield și Maggie cinează Împreună liniștit. — Ce dracu’ a fost toată nebunia aia? Wakefield rîde: — Să fiu al dracului dacă știu. — A trebuit să iau măsuri energice pentru a limita pagubele, spune ea, dar nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aeroportul Dublin. Procedurile au fost puțin întârziate fiindcă tata a luat-o pe la ieșirea preplătită, când el nu plătise dinainte, așa că toate mașinile din spatele nostru au trebuit să dea înapoi ca să-i permită să părăsească rândul. Tata și-a ieșit nițel din țâțâni, la fel a făcut și un alt șofer, dar haideți să nu mai insistăm pe subiectul ăsta. După ce am ieșit pe șosea, o vreme am mers în tăcere. Era o situație foarte stranie. Mama stătea în spate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
intenții de a mă îmbrăca cum trebuie. Numai că lăsam chestia asta pe mai târziu. Îmi spuneam că mă îmbrac imediat după ce-o hrăneam pe Kate. Dar după asta eram așa de epuizată încât eram nevoită să mă întind nițel și să citesc câteva rânduri dintr-un articol din Hello. Faptul că luam în considerare ideea de a locui într-o casă în care exista un exemplar din Hello era o indicație clară a gradului meu de deprimare. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
imaginam cum sunt loviți de tot felul de dezastre teribile. În perioada în care îmi petreceam tot timpul zăcând în pat, abia reușind să-mi adun destulă energie să vorbesc, din cauza durerii cumplite, nu deranjam pe nimeni. Presupun că eram nițel plictisitoare și că nu eram de prea mare folos la capitolul dat cu aspiratorul și alte activități casnice, dar în afară de asta nu mi se putea imputa nimic. Dar acum eram ca o nebună pusă pe distrus totul în cale. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nu aveam să-l raportăm autorităților. Dar doctorul Blenheim tot nu s-a lăsat convins. Și cum, în ciuda tuturor eforturilor noastre, nici una dintre noi n-a ajuns să arate nici pe departe ca Jamie Lee Curtis, ne-am simțit nițel dezamăgite și am decis să ne răzbunăm pe bicicletă ignorând-o. După o vreme, până și tata a încetat să mai pretindă că folosește mașinăriile. A bolborosit ceva foarte vag despre un articol pe care-l citise în Cosmopolitan despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sticlă de vodcă), am început să pedalez. Așa că, în timp ce tot restul casei dormea, eu pedalam și transpiram. Apoi, o vreme, am vâslit și am transpirat. După care m-am întors la bicicletă și am mai pedalat și am mai transpirat nițel. În timp ce James dormea în pace undeva în Londra, cu brațul aruncat într-un gest protector peste Denise, eu pedalam ca o nebună, într-un dormitor care încă mai avea postere cu Don Johnson pe pereți, în vreme ce lacrimi fierbinți și furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu suc de portocale, cu omniprezentul număr din Hello lângă mine, te-am căutat peste tot. Hei, nu mi se pare că te distrezi prea tare. Hai cu mine! O să găsim alți oameni, o să discutăm cu ei și-o să râdem nițel. —Du-te dracului! Lasa-mă-n pace! îi spuneam eu. Mi-e foarte bine așa cum sunt. Nu vreau să vorbesc cu nimeni. Dar dacă tot vorbesc cu tine, în cazul în care treci pe lângă un magazin de băuturi, nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te cunosc, mi-a spus el zâmbindu-mi și ținându-mi în palma lui uriașă mâna mutilată. Dumnezeule, m-am gândit, nițel copleșită, în clipa în care începi să sesizezi cât de tineri arată toți bărbații superbi, știi că ai îmbătrânit. Auzeam vocea lui Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
erau mult mai umile și că-i era imposibil să aprecieze ceva atât de sofisticat și exotic. După cum a zis el: — Eu sunt un om simplu. Până la treizeci și cinci de ani nu am mâncat nici măcar bezele. Mama a mâncat și ea nițel, dar cu un aer de martiră întipărit pe chip. Mesajul pe care îl transmitea foarte clar era că e un păcat să arunci mâncare comestibilă. Chiar dacă mâncarea are un gust groaznic. Așa că mama a mâncat. Atitudinea ei părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]