1,279 matches
-
Insula din ziua de ieri, Constanța, 1995 (în colaborare cu Marin Mincu), Limitele interpretării, Constanța, 1996 (în colaborare cu Daniela Bucșă), Șase plimbări prin pădurea narativă, Constanța, 1997, Baudolino, Constanța, 2001, Kant și ornitorincul, Constanța, 2002; Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura postmodernă, postfață Marin Mincu, Constanța, 1993, Aventurile diferenței, Constanța, 1996, Etica interpretării, Constanța, 2000, Subiectul și masca, Constanța, 2001, Dincolo de interpretare, Constanța, 2003; Lucio Klobas, Gândirea extremă, pref. Giuliano Gramigna, postfață Marin Mincu, Constanța, 1996; Alberto
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
de factură diferită, de la cele de antropologie culturală referitoare la practici magico-religioase sau la imaginea evreului în folclorul românesc la analiza sensurilor magico-rituale ale „dreptei” și „stângii” sau la dialogul din 1984 cu Ioan Petru Culianu despre gnosticism, bogomilism și nihilism. Revenind în amplul studiu Cosmos vs. Chaos. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture (1999) asupra unor subiecte care l-au preocupat mai demult, O. abordează în perspectivă comparatistă diferite teme magico-rituale și motive mitologico-religioase românești situate în context european
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
îi remodeleze, dar este prea târziu (Mărturisire). „Sub mincinoasa visului aripă/ Murim cu fiecare licărit de stea”, „Sub mincinoasa visului aripă/ Nu știm nici pentru ce murim” - psalmodiază, întors spre sine, poetul, accentuând efemeritatea vieții printr-o sentință de un nihilism evident (Nimicnicie). În contrast cu meditația gravă asupra destinului se află o parte din versurile închinate copilăriei, cu jocuri de culori și de sunete plăpânde: „Dintr-un fluture de ceară/ Rătăcit pe călimară/ A ieșit, el știe cum,/ O biserică de fum
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
loc nici pentru un relativism desuet, în care orice cunoaștere și orice valori, indiferent de sorgintea sau impactul lor, ar fi posibile și acceptabile, și nici pentru un deconstructivism filosofic à la Derrida, pentru a sfârși în iraționalism sau în nihilismul lui Nietzsche. Inițiativele „noii științe sociale”, recte ale sociologiei, au început deja să se producă și aș dori în continuare să prezint doar două ilustrări pe care le consider întru totul reprezentative și care sunt și complementare. Una aparține lui
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Critique de la modernité, Editions Fayard, Paris. Touraine, Alain, 1969, La Société post-industrielle: naissance d’une société, Editions Denöel, Paris. Touraine, A.; Khosrokhavar, F., 2000, La Recherche de soi. Dialogue sur le sujet, Editions Fayard, Paris. Vattimo, Gianni, 1993, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura postmodernă, Editura Pontica, Constanța. Verdery, Katherine, 2006, Viața politică a trupurilor moarte. Reînhumări și schimbări postsocialiste, Editura Vremea, București. Vinsonneau, G., 2002, L’Identité culturelle, Editions Armand Colin, Paris. Vinsonneau, G., 1999, Inégalités sociales et procédés
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este nicăieri vizibil sau credibil. Atunci, nu mai rămâne la îndemână decât catastrofa descentrării. În critica literară, intertextualismul desființează ideea de intrigă narativă. Pe suprafața textului concertul semnelor este necontrolat, fiind garantat doar de conexiunea la serverul invizibil al imaginației. Nihilismul interzice chiar și întrebarea privitoare la adevăr. Lacunele nu trebuie reparate, ci mai curând oficializate. Sensul vieții plutește undeva în larg ca o barcă făcută din scânduri putrezite, pierdută într-o imensă lagună. (Wittgenstein prefera imaginea unei muște captive într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atunci să ne refugiem liturgic prin catacombe? Când o literatură genială, dar cu subtext gnostic (gen Coelho sau poate Cărtărescu) face furori printre esteții urbei, cum să inhibi o minimă reacție critică? Când programele școlare îi contaminează pe adolescenți cu nihilismul culturii de carnaval, atunci noi să căutăm penumbra? Când pornografia infectează scenele de teatru, atunci inteligența creștină să-și ia concediu de odihnă? Să recunoaștem că Levantul fanariot și experimentul comunist ne-au dat ca moștenire o Biserică aproape decerebrată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp de cinci milenii, fie că acestea înseamnă vigoarea sacrului, cosmologia ritului, chemarea politicului sau imperativul estetic. Singurul lucru moștenit din etica modernității este exercițiul utilitar al libertății, pus în slujba nihilismului. În Occident, tot mai puțini sunt cei care înțeleg principiile metafizice și evenimentele istorice care le-a permis să prospere ca civilizație 1. Un Alzheimer cultural pare să fie boala eternității de tip postmodern 2. Uităm în ordine inversă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
timpul vesperal al modernității. Raportul dintre critica postmodernității și analiza modernității este inegal și oarecum ascuns. Paragrafele dedicate postmodernității survin aproape aleatoriu (mai puțin ¬33-35) în descrierea condiției de posibilitate a omului recent (cu excepția devastatoarei critici a „neființei” din ființa nihilismului, ¬85-¬87 și ¬127-129). Referințele en passant la adresa „spiritului subversiunii”, „sfârșitului moralei”, a „temporalității degradate” sau a „relativismului” în postmodernitate nu sunt comensurabile cu analiza modernității europene, înțeleasă ca proiect definitiv al emancipării umane. Cititorul care se așteaptă să citească
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu este DOMNUL și că el este al NOSTRU - al oamenilor vii, muritori, concreți, irepetabili. Nu «zeul», nici «zeii» ne mai pot salva. Ci numai DUMNEZEU”2. Când H.-R. Patapievici declară că „Viu este Dumnezeu” reprezintă soluția ieșirii din nihilismul contestării oricărei construcții metafizice sau chiar a ideii de întemeiere a valorilor printr-un recurs la o rațiune absolută, el sugerează o soluție teologico-politică. „Dumnezeu este Domnul” nu reprezintă o tautologie și nici doar o aluzie la faimosul text liturgic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștini, rimează cu marile voci critice ale tradiției Bisericii apostolice. Nu este foarte limpede cum apărarea liberalismului conservator de extracție britanică - aici referirea frecventă la Edmund Burke (1729-1797) pare inevitabilă - se armonizează concret cu soluția religioasă dată pentru ieșirea din nihilism. Rămâne invocarea „Viu este Dumnezeu” doar un strigăt în gol? Constatăm îndată că descrierea omului recent nu oferă neapărat soluția ieșirii din izolarea individualistă. Cum anume, pe de altă parte, „Viu este Dumnezeu” nu presupune regresia într-o formă autistă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este cunoscut însă de prietenii săi ca mesager al bucuriei și încrederii, propovăduind „taina mulțumirii” sau „filozofia bucuriei” (nulla dies sine laetitia). Prin simpla sa prezență, cuvântul părintelui risipește disperarea tautologică a oricărei vieți fără Dumnezeu. Cei înecați în mlaștina nihilismului sau ademeniți de promisiunile false ale culturii de consum vor putea găsi în mărturisirile părintelui Teofil un liman de nădejde. Mărturisirea sa nu diferă cu nimic de predica primilor apostoli. Fiul cel veșnic al Tatălui ne cheamă pe toți din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contribuție semnificativă în acest sens îi aparține gânditorului grec Christos Yannaras (n. 1935). O criticătc "O critică" Profesor atenian de științe politice, Christos Yannaras are ca punct de pornire în reflecția sa teologică diagnosticul aplicat de Heidegger tradiției filozofice occidentale: nihilismul 1. Discursul gânditorului german despre „constituția onto-teologică a metafizicii”2 l-a convins pe Yannaras de faptul că Occidentul latin a ratat înțelegerea adecvată a unor idei și practici teologice fundamentale pentru Răsăritul ortodox. Între acestea, un rol aparte îl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neinițiați - foarte adesea tentați să cadă în idolatria conceptelor filozofice. Apofatismul răsăritean se identifică așadar cu „refuzul de a epuiza adevărul prin interpretarea simbolic-iconologică a formulărilor sale”4. Dorința lui Yannaras este de a pune mai întâi un diagnostic teologic nihilismului modern. Plecând de la acest verdict, el propune un alt model de interpretare a revelației biblice filtrate prin geniul teologic și spiritual al Părinților greci. În final, Yannaras ne invită să celebrăm sensul liturgic al unei paradoxale „teologii a necunoașterii” lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Dumnezeu: „Mare este Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu are sfârșit” (Psalmi 144, 3)1. În prima parte a cărții, autorul amintește, într-un mod destul de aproximativ, etapele istorice ale evoluției conștiinței europene către forma mentală a nihilismului modern, care ar furniza materialul pentru o „teologie a absenței” lui Dumnezeu. Un punct de congruență între Ch. Yannaras și J.-L. Marion apare mai cu seamă în contextul interpretării tuturor definițiilor date lui Dumnezeu în tradiția onto-teologică occidentală drept
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
școala franceză reprezentată de Jean-Luc Marion sau Michel Henry - în direcția unui discurs apofatic merită să fie semnalată dintr-o dublă perspectivă. Este vorba, mai întâi, despre fructificarea pozitivă a provocărilor lansate de filozofia continentală a secolului XX. În era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe studenți, dintr-o perspectivă multiplă: culturală, pedagogică, sociologică, psihologică, ideologică, antropologică. În a doua parte, cea mai rezistentă a trilogiei, nucleul său ideatic, Bloom se ocupă de transformarea profundă a culturii și, în general, a lumii americane sub influența nihilismului european, mai ales german, avansând o comparație (riscată) între Republica de la Weimar și Statele Unite de după anii ’60. În fine, a treia parte a trilogiei este o vastă frescă analitică a universității, cu accent pe originile intelectuale și ideologice europene ale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în gândirea lui Bloom, cristalizat inițial sub impactul experienței sale de la Cornell, unde a avut prilejul de a-i vedea în (re)acțiune pe radicalii negri, de a observa lașitatea oportunistă a universității și universitarilor. Partea a doua a trilogiei, „Nihilismul în stil american”, scrutează fundamentele filozofice - de la epistemologie la morală și metafizică - ale lumii nord-americane contemporane. Pentru Bloom, aceste fundamente sunt de recentă sorginte europeană, iar figura centrală a transplantului transatlantic este Nietzsche, fondatorul relativismului valoric, care ne îndeamnă să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate, aberante, distructive sau ridicole a avut el: acest „nihilism cu happy-end” (dacă ai probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului de viață american”, „o versiune Disneyland a Republicii de la Weimar pentru întreaga familie”; în fine, cu mai multe referințe muzicale (ca fan de jazz, o recomand
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Louis Armstrong cântând o melodie din Opera de trei parale a lui Brecht), Bloom ironizează aspru hibridul amintit: „Starurile noastre cântă un cântec pe care nu-l înțeleg, tradus după originalul german” ai căror textieri sunt Nietzsche și Heidegger. Hibridul nihilism „euroatlantic” - „un nihilism fără abis” - ratează mai ales din cauza absenței unor trăsături indispensabile ale receptorului, în primul rând lipsa dimensiunii tragice: „Pe fermecatul tărâm american sentimentul tragicului nu-și prea află locul”. Tocqueville însuși observase acest lucru, încă din anii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o melodie din Opera de trei parale a lui Brecht), Bloom ironizează aspru hibridul amintit: „Starurile noastre cântă un cântec pe care nu-l înțeleg, tradus după originalul german” ai căror textieri sunt Nietzsche și Heidegger. Hibridul nihilism „euroatlantic” - „un nihilism fără abis” - ratează mai ales din cauza absenței unor trăsături indispensabile ale receptorului, în primul rând lipsa dimensiunii tragice: „Pe fermecatul tărâm american sentimentul tragicului nu-și prea află locul”. Tocqueville însuși observase acest lucru, încă din anii 1830. Ironia istoriei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
guvernul provizoriu de dreapta al Rusiei, În frunte cu Kerenski. Principalii ideologi: A.A.Bogdanov, V.F.Pletneov, N.Leașco, Iușkevici ș.a. Perioada de manifestare: 1917-1932. Reviste ale proletcultelor: Kuznița (Potcoava), Na postu (La post) ș.a. Principalele direcții ale programului P: nihilism avangardist În privința moștenirii literare; autonomia ideologică a P, inclusiv față de partidul bolșevic care luase puterea din octombrie 1917, ceea ce, În plan artistic și filosofic Însemna: negarea rolului conducător al partidului În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căror simbolism devenise desuet. După anii petrecuți în deșertul californian, își însușise lecția amară a unui cavalerism ieșit din uzanță, ineficient și steril. Philip Marlowe nu joacă, de fapt, o partitură proprie. El ilustrează variatele faze prin care a trecut nihilismul lui Chandler, de la respingerea valorilor clasei de mijloc până la negarea politicului, a afacerilor și, în general, a oricăror însușiri legate de modernitate. Sexualitatea însăși e descrisă în termenii unei perversiuni incontrolabile, a „decompensării” produse la întâmplare. Altminteri, femeile n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
două cărți de mare impact public, În care practic a spus ca să audă toată lumea care erau de fapt intențiile lui Hitler. Una dintre aceste cărți celebre scrise În ’38-’39 se numea Hitler mi-a spus, iar a doua, Revoluția nihilismului. Din acest punct de vedere, aș face legătura cu posedații actuali, dispuși să-și distrugă viața pentru că nu găsesc o rațiune de a trăi. Reiau o idee pe care am expus-o la o conferință recentă de la forumul Skidmore, organizată
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
intelecutale ale lumii contemporane - Susan Sontag. Într-un text apărut În The New Yorker se producea practic ceea ce se numește un transfer de blam. Răspund foarte simplu că avem de-a face cu o ispită nihilistă, cu o recrudescență a nihilismului. Înainte de toate, cum bine l-a identificat Nietzsche, nihilismul echivalează cu dispariția marilor valori. Nietzsche a fost deopotrivă exponentul, dar și detectorul acestei atitudini. Ca și ideile al căror transmițător se face Dostoievski În literatura, jurnalul și prin personajele sale
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]