983 matches
-
Autorului Casa reginei mării Îți zidesc din apă o casă cu fereastră În care să intri însoțită de sclave Cu mușcata înflorită într-o glastră Când marea îmi cântă octave. În biblioteca ta de apă albastră Poetul doarme cu o nimfă suavă. Mă tem stelelor de venirea voastră Să nu-mi tulburați liniștea bolnavă. În casa ta de apă te-ntinzi pe fotolii, Din apă sunt,cum suntem toți Și valsul,universul nostru cu atolii, Și ziua aceasta ce alunecă pe
CASA REGINEI MĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343644_a_344973]
-
apropierea, prietenia, dragostea... Numai prin dragoste sinceră și curată putem dobândi virtutea mult râvnită! Nu spunem noi românii: este frumoasă ca o floare? Sau: floarea asta este gingașă ca iubita mea? În mitologia greacă se mai povestește despre Hesperide, trei nimfe, surori, care stăpâneau o grădină cu mere de aur... Ce poate fi mai fermecător decât o ambianță de femei frumoase, fructe proaspete și flori? Se știe că florile simt mai mult decât animalele și decât noi, oamenii. Cu aceste gânduri
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
eticheta mitomană) - poezia Ceciliei Moldovan are particularitatea argheziană de a-și plăsmui lumea din sfere lexicale diferite, opuse. Iată, de pildă, poezia “regina amazoanelor” în care intervin două planuri contrastante: unul rarefiat, cosmic, în cuvinte diafane, “valuri mișcătoare”, “sulițele zilei-lumină”, “nimfele”, “dans ritualic”, și planul cotidian, aspru, pământesc, demn de sarcasm. Finalul poeziei se încadrează cu o sintagmă realistă, în cel de-al doilea plan, folosind un limbaj postmodernist: “apoi își pune la încărcat steluța de la cercel pentru ziua de mâine
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
o măsuță Un inel, cu o mărgea.. Mâinile îmbătrânite Dezvelesc trecutul dus... Ochii întălnesc privirea Unei iubiri ce a apus... Fața albă o atinge, Cu o slabă mângăiere... Dulceața gurii îi surâde, El simte doar gust de fiere.. Trupul de nimfă se unduie, Sub palme tremurânde... În ochii triști se-aprind scântei Și se scurg lacrimi fremătânde... Treizeci de ani nimeni nu știe Cine-i femeia în năframă... Doar pictorul bătrân și-aude Inima, pulsând în ramă! LEGENDA ȚIGANILOR Casă, le
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
tăcerea apei și-n susuru-i din șoapte cred în cocori, în aripi și-n mânji firavi de lapte cred în sirene vii și-n duhuri vii din basme cred în făpturi trăind în lumea de fantasme cred în efemeride, în nimfe, în albine cred în reîncarnare, a sinelui din sine cred în desăvârșirea din alte universuri cred în culori, în note, în teatru și în versuri cred în eternitatea într-o secundă-nchisă cred în credința ta, iubită interzisă (din volumul
CRED ÎN ÎNGERI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379622_a_380951]
-
tăcerea apei și-n susuru-i din șoapte cred în cocori, în aripi și-n mânji firavi de lapte cred în sirene vii și-n duhuri vii din basme cred în făpturi trăind în lumea de fantasme cred în efemeride, în nimfe, în albine cred în reîncarnare, a sinelui din sine cred în desăvârșirea din alte universuri cred în culori, în note, în teatru și în versuri cred în eternitatea într-o secundă-nchisă cred în credința ta, iubită interzisă (din volumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379629_a_380958]
-
stele în pleiadecred în tăcerea apei și-n susuru-i din șoaptecred în cocori, în aripi și-n mânji firavi de laptecred în sirene vii și-n duhuri vii din basmecred în făpturi trăind în lumea de fantasmecred în efemeride, în nimfe, în albinecred în reîncarnare, a sinelui din sinecred în desăvârșirea din alte universuricred în culori, în note, în teatru și în versuricred în eternitatea într-o secundă-nchisăcred în credința ta, iubită interzisă(din volumul „Îngeri blestemați” pe care îl voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379629_a_380958]
-
sau romane, cu Venus din Milo ( Afrodita cu brațele rupte! ), Victoria din Samotothrace ( Nike ), statuia lui Hermes legându-și sandala, flancată de Apolo în diferite ipostaze ( există chiar și o galerie a lui Apolo ), o mulțime de Atene, Afrodite, satiri, nimfe, personaje din nemuritoarele Legende ale Olimpului, vase ceramice viu colorate, agrafe, obiecte ciudate de cult, fibule, picturi ori scrieri de epocă. Colecțiile de picturi italiene m-au vrăjit, pur și simplu, începând cu „Giconda”, frescele lui Botticelli, pânzele lui Giotto
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
praful stelelor, Iar Pământul îl transhumă în aurore, Începe-n pustiu dansul Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele... Nimfe nebune scăpate din altar, Preotesele unui rege-zeu blamat Se oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar, Amăgindu-i cu dulcele păcat... Pierduți și fără de scăpare, În mirajul perverselor clipe, Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite... Când Luna străluce-argintiu, Când
IELELE PUSTIULUI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371331_a_372660]
-
praful stelelor, Iar Pământul îl transhumă în aurore, Începe-n pustiu dansul Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele... Nimfe nebune scăpate din altar, Preotesele unui rege-zeu blamat Se oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar, Amăgindu-i cu dulcele păcat... Pierduți și fără de scăpare, În mirajul perverselor clipe, Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite... Când Luna străluce-argintiu, Când
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Luna strănută praful stelelor,Iar Pământul îl transhumă în aurore,Începe-n pustiu dansul IelelorNevăzute de zeii tainicelor ore...Deșertu-i albit de frigul galactic,Cadânele iadului îl ridică spre steleCu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele...Nimfe nebune scăpate din altar,Preotesele unui rege-zeu blamatSe oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar,Amăgindu-i cu dulcele păcat...Pierduți și fără de scăpare,În mirajul perverselor clipe,Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite...Când Luna străluce-argintiu,Când Pământu-i
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
ții minte Cum din vechime, nainte De rezbeluri, măceluri, Iubirea era pe creneluri? Cornul era semnul magic, Inima, cuibul nevralgic, Iarba, copacii și norii, Ne-nvăluiau șoptitorii, Totul era numai farmec, Buzele noastre amarnic Se îmbinau fără sațiu, Ca faunii, nimfele-n Latium, Zeii iubirii - centauri Astăzi iubesc prin emailuri. @ Ai toată viața înainte Ai toată viața înainte, centaure rănit, Găsește piatra filosofală, iubirea, Piticul roșu o ascunde, el nu cunoaște iubirea, Cutia neagră ce a rămas pe fundul mării Ne
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
din abundență vocația incantației: „nu știi să-mparți în pas de joc/ misterul carelor de foc/ și țeși un val la fiecare/ când marea-ți cântă la picioare/ printre acorduri de furtună/ / pe zori/ o inimă-n cunună/ se face nimfă și vioară/ și peste rostul lumii zboară/ să-nalțe simfonia firii/ când se îmbată trandafirii/ în spini de vrajă și parfum// atunci se mai deschide-un drum/ pe care mergi mereu stăpână/ fie de-i vreme rea sau bună” (cu
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
grijă să nu îți îneci laguna. Lumini și umbre-n mine te așteaptă. Nectarul și polenu-s pregătite. Cu paiul dintr-o coastă semidreaptă, Tu soarbe-le lasciv, pe nesimțite. Prizonier în trupu-mi să rămâi ca un Ulise posedat de-o nimfă. În coapsa mea se coace un lămâi. Și vrea să îl hrănești cu alba-ți limfă. Referință Bibliografică: CUVINTE GRĂBITE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2094, Anul VI, 24 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara
CUVINTE GRĂBITE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373893_a_375222]
-
ploilor, acum sunt creanga... ști tu, a lui Satyavan, plecat pe maidan să-și facă relele, damblalele, acum mă urci sus, la colțul camerei păianjen, apoi tu îmi apari incubus călare pe preșul zburător grăbit să mă desfășor fir de nimfă, apoi, despre mine, că-s doar sucubus zburând pe crupa lycornei sunând goarna apropierii. Mă feresc să m-apropii și totuși vin, rămâne urma scaunului meu ocupat, niciodată al nostru, c-am și dispărut ca în neant apărând în format
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Acasa > Poezie > Credinta > AM TRECUT... Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-au rămas cuvintele, Nimfe neștiute în pânza timpului, Hrănite cu secundele celui care, Simțind, învață să nu mai simtă Și plângând, să nu mai plângă.. Și peste toate, uitarea grozavă, Conspirație a timpului... Risipind, pe cel pur, Deopotrivă cu cel maculat Și pe cel
AM TRECUT… de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375365_a_376694]
-
I. AM TRECUT..., de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Mi-au rămas cuvintele, Nimfe neștiute în pânza timpului, Hrănite cu secundele celui care, Simțind, învață să nu mai simtă Și plângând, să nu mai plângă.. Și peste toate, uitarea grozavă, Conspirație a timpului... Risipind, pe cel pur, Deopotrivă cu cel maculat Și pe cel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
uitarea grozavă, Conspirație a timpului... Risipind, pe cel pur, Deopotrivă cu cel maculat Și pe cel împăcat laolaltă Cu cel neostoit de suspin... Mi-amintesc doar că Am trecut pe acolo cu gândul, ... Citește mai mult Mi-au rămas cuvintele,Nimfe neștiute în pânza timpului,Hrănite cu secundele celui care,Simțind, învață să nu mai simtăși plângând, să nu mai plângă.. Și peste toate, uitarea grozavă,Conspirație a timpului...Risipind, pe cel pur,Deopotrivă cu cel maculatși pe cel împăcat laolaltăCu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
-ntristare.Din seminții păgâne,De patimi răscolite,Năvodu-i prins-a-n lumeComori nebănuite.... IX. UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAȚIE A TIMPULUI, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Uitarea, grozavă conspirație a timpului Mi-au rămas cuvintele, nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață să nu mai simtă și, plângând, să nu mai plângă. Și, peste toate, uitarea, grozavă conspirație a timpului ... Risipind pe cel pur deopotrivă cu cel maculat și pe cel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
acolo cu gândul, apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am plâns,l-am lăsat pe cel iubit să rămână, să plângă, și mai apoi să uite trecerea mea. Citește mai mult Uitarea, grozavă conspirație a timpuluiMi-au rămas cuvintele,nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care,simțind, învață să nu mai simtăși, plângând, să nu mai plângă.Și, peste toate, uitarea,grozavă conspirație a timpului ...Risipind pe cel pur deopotrivăcu cel maculat și pe cel împăcatlaolaltă cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
2017. Iubito, am plecat spre infinit, Spre locul unde-și are ca sorginte marea Iar soarele stă numai la zenit Precum un zeu ce-n temple așteaptă închinarea. Mă -nchin doar zeilor iubirii, Inima -mi ofer ofrandă sacrelor altare O nimfă îmi șoptește taina nemuririi Privesc neputincios cum paradisul se transformă într-o floare. Citește mai mult Iubito, am plecat spre infinit, Spre locul unde-și are ca sorginte mareaIar soarele stă numai la zenitPrecum un zeu ce-n temple așteaptă
CRISTIAN GABRIEL VULPOIU [Corola-blog/BlogPost/372433_a_373762]
-
floare. Citește mai mult Iubito, am plecat spre infinit, Spre locul unde-și are ca sorginte mareaIar soarele stă numai la zenitPrecum un zeu ce-n temple așteaptă închinarea.Mă -nchin doar zeilor iubirii,Inima -mi ofer ofrandă sacrelor altareO nimfă îmi șoptește taina nemuririi Privesc neputincios cum paradisul se transformă într-o floare....
CRISTIAN GABRIEL VULPOIU [Corola-blog/BlogPost/372433_a_373762]
-
Autorului Iubito, am plecat spre infinit, Spre locul unde-și are ca sorginte marea Iar soarele stă numai la zenit Precum un zeu ce-n temple așteaptă închinarea. Mă -nchin doar zeilor iubirii, Inima -mi ofer ofrandă sacrelor altare O nimfă îmi șoptește taina nemuririi Privesc neputincios cum paradisul se transformă într-o floare. Eu îl aștept pe Eros să se-ntoarcă din apus, Să-mi dăruiască slava sa, iubirea Izvorul din pleiade nu stă-ntr-un cuvânt nespus Și tot
CĂUTÂND IUBIRE de CRISTIAN GABRIEL VULPOIU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372432_a_373761]
-
Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului * Cine tulbură apa și cerul luna o simplă broască Yosa Buson (trad. Costel Zăgan) ........................................................... * Plasă în aval lună acoperită zgomote atât Tan Taigi (trad. Costel Zăgan) .................................................................. * Melancolie- cad nimfele cerului în sufletul meu? Kobayashi Issa (trad. Costel Zăgan) ........................................................ * Din iarba verde spre cerul gol atârnă voalul căldurii Natsume Soseki (trad. Costel Zăgan) Referință Bibliografică: HAIKU JAPONIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 828, Anul III, 07 aprilie
HAIKU JAPONIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345749_a_347078]
-
se arăta la fel de plictisitor ca totdeauna... Zeus, în capul mesei cam pilit și extrem de dornic de laude, Hera, acră, afurisită și plină de oftică, Afrodita toată numai fițe, Vulcan, urât cu spume și cu ochii numai după vreo bulăneală cu nimfe sau nereide, în fine, aceeași poveste mereu... Oftă... Prinse totuși o clipă când toți tăceau... - Mărite, al nostru stăpân, muritorii pe care tu îi îngădui, se plâng tot timpul, pe nedrept, că nu au noroc. Eu am intervenit în viața
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]