2,919 matches
-
anului nou 1871, în care Eminescu toastează pentru Carol I - și rubricile permanente. Între ele, cronica teatrală a lui Arghezi, întoarcerea cronicarului la uneltele sale, între normalitate și război: "Mă reinstalez aici, după ani de hoinărie, în această rubrică de nimicuri poleite și de prestigii copilărești, între păduri de hîrtie și cetăți de carton. Spectator de vanități, măsurător de atitudini, vaccinator de temperamente, îmblînzitor de gorile în miniatură și de cimpanzei cu aripioare, mă regăsesc în mijlocul papagalilor periați, ca un flașnetar
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape. Asta numai nouă ni se pare ciudat, însă. Privesc în sus, privesc turnul semeț, mîndru, înălțat deasupra nimicului și nimicniciei. A rezistat, secole, feluritelor atacuri. Cum să-i împrumut atitudinea? După jumătate de oră de chin și tentative eșuate, devine limpede că nu putem intra și că nu putem vizita. Pare o fatalitate. Întrebările noastre, juste - am venit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
nu scap această unică șansă de consolidare. Iată obiectul acestui caiet." Așadar, o proptea la cele două dimensiuni ale scrisului, cîrligul la lume care-i lipsește foii de roman. În rest, un jurnal minuțios, căutînd în clasici și în mici nimicuri dintr-ale vieții materialul unui detaliu, porozitatea cu care, așezînd-o între tine și ea, poți depărta o acțiune care nu vrei să se întîmple. A treia dimensiune e povestirea amănunțită, frumoasă ca o bucurie neîntîmplată, a unei călătorii în gol
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
exală dintr-un colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede smochina și lămîia, acela visează războiul. El se întreabă în sine cum au putut veni aceste simboluri de
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
ideal de amplasare a investițiilor cognitive și afective, o lume, un timp și un Olimp în care scriitorul s-ar putea ușor regăsi. Cu toate acestea, inserția nu e deloc una previzibilă. Mai întâi că nu despre o calomniere a "nimicurilor mitologice" este vorba aici (reclamând o resuscitare din partea autorului), ci despre calomnii puse în circulație de chiar acea lume nedesprinsă cu totul de orizontul ei mitic. Zeii cu un comportament atât de omenesc și aezii care le-au cântat isprăvile
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva și Pe drumul spre La Mancha (exerciții de disidență universală), aceste cărți pasionale, polemice, incisive, de multe ori nedrepte și, nu de puține ori, pline de melancolie și de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
plină de goluri" (p. 147). Cultura a ajuns să fie făcută de veleitari, discuțiile sterile de la cafenea țin loc de operă. "Geniile" locale privesc în jur cu superioritate de inițiați. Convinși de propria lor excepționalitate nu-și pierd vremea cu nimicuri, cum ar fi citirea adevăratelor capodopere ale literaturii. Admirabil surprinsă, atmosfera de la cafeneaua artiștilor este una cât se poate de grăitoare pentru viața culturală a orașelor mici, nu neapărat doar a celor din nordul Transilvaniei: "Pe lângă anonimi, puteai întâlni acolo
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
rup pentru acest interval orice legătură cu România, să încerc să descopăr cum se trăiește cumva în absența ei, la propriu și la figurat. Cu alte cuvinte, să nu caut nici un fel de informații, să nu mă preocupe vîlva în jurul nimicului, a subiectelor inventate și apoi gonflate de dragul unor demonstrații lipsite de consistență. Nu mi-am propus cam demult acest exercițiu în afara granițelor țărișoarei mele. Deși am vorbit mereu cu părinții mei și îi știam bine, un soi de neliniște mă
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
opozant (sau, altfel, spațiul de repliere, oricît de derizoriu ar părea el) al confruntării din prima linie. Deznădejdea ("Nimic nou. Totul stupid de fără perspectivă. Sunt bolnav și profund descurajat") este resortul ascuns al voinței de a învinge, baza strategică, "nimicul" de la care se poate visa "totul"; soluția sinuciderii ori strigătul deznădejdii nu sînt decît expresii ale crizei de autoritate, ale fascinației de a stăpîni planul social: "tonul de stăpîn" pe care și-l impune în relațiile cu ceilalți ("trebuie să
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
oameni fericiți, după scripturi (și după citatul din Eminescu...). În stilul tautofoniilor e rescris Ecou tîrziu: "Orice ziar e eveniment, e,/ 'n grafemuri grave, un van portret:/ suspectă umbră, - al zilei Z.../ Orice ziar e, -n aieve, niente." Absurdul și nimicul, un cuplu gazetăresc amintind de urît și sărăcie, fac cît de cît suportabilă, prin trecerea în catastif, o realitate amenințătoare prin devălmășia ei. Varietatea, așa cum defilează la revista presei, nu mai încîntă, ci sperie. Mai ales că o familiaritate a
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
Spovedania unui învins, cartea în care avea să se despartă de comunism. ŤSărmană muncitorime, de la cine îți aștepți tu mîntuirea!... Cînd îndrăznesc să te conducă și să-ți dea pildă oameni cari nu se pot ridica cu un deget deasupra nimicurilor zilnice, cînd pe unii îi roade ambiția, pe alții prostia furioasă și cînd nimeni nu încearcă a fi mai întîi el întreg și apoi să întregească pe alții, cine e nebunul să mai creadă în puterea lecuitoare a acestei dezgustătoare
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală ca de un atavic puroi. desprimăvărare în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută, în tăcere, ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită de cuvânt, cum trupul de carne. vremelnicie nenumărate impulsii nervoase ale universului ne scurgem în pământ pe sărite, cum, tot pe sărite, străbatem întunericul spre întrupare. până la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
crăpăm după aceea. Și totuși, ucenicia întru neant este imposibilă - nu avem nimic de învățat de la neant, poate doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
doar certitudinea că nu înseamnă nimic. Dacă ar fi fost altfel, nu am fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului este atroce, ne bucurăm numai de partea vizibilă a eșecului spiritual. * Simt că nu mai am ce să storc din mine - iată un lucru foarte, foarte bun. Înseamnă că abia acum mă pot gândi liniștit la ceea ce nu sunt. * Gândind
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de logoree și uneori ascunde îngeri... Atâta doar că nu oricui îi este dat să își înfigă dinții în averea neantului: cine primește talantul fericirii este obligat să îl înapoieze înzecit, trebuie să hrănească neantul, să îi înlesnească nirvana, floarea nimicului. Și asta invocă o fidelitate vecină cu fanatismul, un transfer de viață dinspre inefabil către inexistență. Bântuiți de obsesia fericirii, iată ne în avangarda unui neant care își pretinde drepturile prin corespondență... * Răul nu este altceva decât reacția lumii, a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate - dar și câinii, de altfel. * Dacă Divinul s-ar stinge, din același impuls obscur al ivirii sale, nimicul astfel exprimat ar trebui să ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox, dreptul la inexistență, rătăcirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
presă tendențioase și alarmiste și funcționarii statului sau ai administrației locale (Andrei Manolescu), traficul din București și televiziunile care sînt vinovate de isteria colectivă în care trăim (Mircea Vasilescu), cărțile și edițiile și traducerile proaste (Simona Sora), enervările proprii din nimicuri (Matei Florian), forumurile și blogurile unde dau lecții tot felul de frustrați (Marius Chivu - responsabilul acestui număr - și Alex. Leo Șerban), cei care deschid geamul mașinii și-și aruncă gunoaiele sau țigările (Iaromira Popovici), "calmul cu care societatea împinge tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
oaspeți, cu tot ce avea nevoie, o măsuță pe post de birou, un scaun, hârtie, pahare, o sticlă de apă, un reșou, flori, biscuiți, nu era un birou adevărat, dar era de-ajuns, a spus: "Dar e un Loc al Nimicului", eu am scris: Ce loc mai bun pentru a-ți scrie povestea vieții?" Ea a spus: "Am vederea slabă", i-am spus că vede destul de bine, ea a spus: Abia dacă mai zăresc", acoperindu-și ochii cu degetele, dar știam
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
discuții pe fond, dezbaterea publică omorâtă de teme derizorii, de păpădii, de fum, de obsesia anti-Băsescu. A vorbit despre valori, despre principii, despre esențial și neesențial. A fost ca o gură de aer proaspăt într un spațiu public intoxicat cu nimicuri otrăvitoare. Dar prezența sa în spațiul public a relevat, în mod paradoxal, absența celorlalți. Pe scurt: intelectualii angajați de partea bună a baricadei se fac vinovați de abandon fără luptă. Au cedat sub un tir de calomnii și atacuri de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
umfla costurile de producție inutil și ineficient. A murit din cauză că și presa, ca și statul, s-a birocratizat excesiv, iar prețul pe cap de jurnalist a ajuns prea mare în raport cu slaba performanță: prea mulți angajați, prea mult părerism și tocat nimicul, prea puțină informație, prea puțin conținut de calitate. Cotidianul s-a prăbușit în viteză când Cornel Nistorescu l-a transformat într-o România Mare zilnică. Nistorescu însuși a reclamat că a preluat de la cațavenci un dezastru contabil, însă fostul mare
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
liberă și Gândul) au valorificat corect subiectul și au deschis edițiile tipărite cu decizia CSAT de a aproba invitația președintelui Barak Obama ca România să găzduiască elemente ale scutului antirachetă. Evenimentul zilei și Jurnalul Național s-au concentrat intens pe nimicurile cotidiene. În plan politic, se remarcă liderul PNL, Crin Antonescu, printr-o tăcere totală. Pe lângă istoricul din el tocmai a trecut un moment istoric, fără să-i trezească vajnicului liberal nici cea mai mică atenție. Antonescu tace. Vituperează în compensație
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]