15,607 matches
-
15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi a fost o zi plină de tristețe: l-am condus pe ultimul drum pe George Scutariu, elevul, colegul și prietenul nostru. Dumnezeu să-l ierte ! TĂCERE In memoriam George Scutariu Scrâșnește firul de nisip, ce cade De pe clepsidra noastră, grea și rece, În timpul fluviu, care curge, trece Și-ajunge uneori și în cascade. Iar unda monotonă ne petrece, Tristețea lângă masa noastră șade, Lumina zilei tremură și scade Și clipa se grăbește ca să plece
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
pierdut. Timpul creează viață și tot el este acela care o macină, pentru a renaște sub altă formă. Relația omului cu timpul este o drama existențială. Timpul este privit ca un moment efemer, clipa cea repede trecătoare, acea boabă de nisip în clepsidra timpului pe care o poți privi în nemărginirea lui, ca o unitate de măsură a eternității. Constanța gândirii filosofice, reflecția asupra timpului a fost preocuparea de bază a gânditorilor lumii. Motivul scurgerii ireversibile a timpului a constituit de-
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > MAI SCRIU POEZII Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărând pașii grei de bătrânețe, fugăriți și-abia umblând, mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără plus, ascultând, oștean cuminte, spusă Celuia de-i sus, Care-n zațul negru-al sorții a citit că e momentul să facă, senin
MAI SCRIU POEZII de DORA PASCU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380823_a_382152]
-
Simona Vasilache Prea puțin iubesc verile bucureștene, veri ca de nisipuri, mirosind a sudoare și a asfalt. În schimb, în cîte-un aprilie de fotografie, cînd primăvara orașului te păcălește, merită să risipești pe caldarîm pași sprijiniți de toiag. Arghezi a făcut-o o viață. Și studiile de portret, detaliu de centru
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
o sală de clasă; păpuși aflate la cumpărături, la mercerie sau în raionul de confecții; fantoșe confiscate de eclerajul unei săli de spectacol ori de agitația mulțimii dintr-o piață; păpuși la munte sau la mare, pe iarbă ori pe nisip. Toate constituite în teribile analize ale expresiei umane. Să fi văzut cât de plastic îmi relatau despre aventurile galante și abundența traiului din anii ^30, despre austeritatea și privațiunile din timpul războiului, despre emanciparea și chiar frivolizarea excesivă a femeii
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am așezat pe nisip și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să poată accepta asemenea r e a l i t a t e e x a g e r e a z ă , exagerează. Totul devine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care a primit pentru prima dată În ea ura. Da, și totul se petrece În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Da, și totul se petrece În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea sunt alta, parcă aș fi fost În pustiu și aș fi fost lovită de duhul răutății. Nisipul este același. Cerul este același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
erau alergați de păgubaș...În câteva clipe derdelușul improvizat devenise pustiu copiii fugind care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre literatură și filozofie pe care le aveam cu Căpitanul. Deși era foarte apreciat ca specialist și militar, politrucii momentului „nu-l Înghițeau” nici cu un vapor de lămâi: „e cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
principiului holografic în poezia lui Eminescu, atât în ipostaza sa temporală (clipa care exprimă eternitatea), cât și în aceea spațială (localul care exprimă globalul). Obișnuiesc să citez în această privință pe William Blake: "Să vezi lumea într-un grăunte de nisip/și cerul într-o floare sălbatică./ Să ții infinitatea în palma mâinii tale/și eternitatea într-o oră." Ludicul, numitor comun al miturilor, literaturii și matematicii Dar în filozofie și matematică? Monadele lui Leibniz sunt expresii ale principiului holografic. Focul
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși. În secunda următoare însă, a exprimat furie, poruncă, blândețe mângâietoare - toate la un loc - și am simțit, în aceeași
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a regiunii”. Zice Virgil Dumitrescu: „Orchestrații rafinate îmi / scalda sufletul cum valurile mării nisipul. / Fir cu fir aleg din natură - pietricele de rău, / șolzi de păstrăv zglobiu, irizări de pădure. Că un / japonez la marginea apei. Cred că dacă nu m-aș fi / îndeletnicit cu șevaletul, aș fi făcut-o la fel de / potrivit cu până înmuiată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sau taxați drept babe ce își dau cu părerea despre orice pe marginea sântului, ne abținem. Ca să mai destindem puțin atmosferă, într-un anume fel, parcă prea didactica, trebuie să recunoaștem, sincer, frumusețea expresiei ,,... Să storc marea din bobul de nisip”, expresie care însă ne-a amintit de un comentariu pe blog, comentariu apărut la publicarea pamfletului Cinzeaca ,,Omul de cultură” și nouă ordine universală: „Domnilor, stau aci, aproape de căsuța asta în care a fost concepută ani de zile revista „X
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lui foarte personale, chiar atunci când lucrează împotriva propriului temperament. Înainte de a fi rezultatul unei opțiuni ideologice (cum se va întâmpla după 1920 în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
cap. X). Ceea ce l-a cucerit pe tânărul critic aflat în primele faze ale formării au fost elementele de stil (improvizația, verva, oralitatea), care reușeau să transmită izbitor senzația de intensitate a vieții. E. Lovinescu a preluat în Pași pe nisip aceste elemente de stil, transformându-le în procedee artificioase (dialoguri, digresiuni), după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal" și această fază de scepticism ostentativ va fi repudiată de E. Lovinescu, datorită numeroasele "insuficiențe" pe care le
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
stil (improvizația, verva, oralitatea), care reușeau să transmită izbitor senzația de intensitate a vieții. E. Lovinescu a preluat în Pași pe nisip aceste elemente de stil, transformându-le în procedee artificioase (dialoguri, digresiuni), după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal" și această fază de scepticism ostentativ va fi repudiată de E. Lovinescu, datorită numeroasele "insuficiențe" pe care le constată în autoevaluarea din faza imediat următoare sau în etapa maturității: "Evidente în Pași, aceste deficite nu constituie totuși
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
germană, engleză sau franceză. Caleidoscopul acestor mărturisiri are ceva din spovedania unor învingători, iar seninătatea cu care își povestesc aventura amintește de aerul de ușurare al beduinilor care, traversînd deșertul, privesc înapoi la urmele pe care le-au lăsat în nisipul limbii lor. Acestui efort i se mai adaugă unul: risipa de energie și entuziasm cu care un singur om, Cristian Ciocan, a putut strînge laolaltă niște traducători care, deși nu s-au întîlnit niciodată în viață, se întîlnesc acum între
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
toată viața Umilită nu și învinsă căci puținul devine mult! Spre rug Vîslire fără fluviu - meteoriții au spoliat obîrșii Chemarea era fugară pe coame înverșunate Zbor fără văzduh - fusese ferecat cînd dorințele treceau în baloane de săpun Fiecare fir de nisip din Bisericile Creștine pictate și cioplite în stîncă la Goreme se mișca în alt sens Simțurile au fost hărăzite pentru a înregistra dezacorduri provocate cu disperarea florii de tei Cerul era mai aproape decît firimitura Abureau în nenoroc ca-n
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
sale de debut, din 1904. Diferențierea de orientare o resimțea ca pe o datorie profesională, după cum mărturisește în seria de articole de opinie Literatura și critica noastră, publicate în 1905 în "Epoca" și incluse în volumul I din Pași pe nisip: Nimeni nu are mai multă afecție pentru Sadoveanu decât eu, prietenul vechi de copilărie și de școală, și nimeni nu urmărește mai cu interes sforțările ce face talentul său pentru a se stăpâni. Povestirile sale desigur erau opera unui talent
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
ele ar putea să se salveze, dar mereu apare câte ceva, un element exterior care face ca eșecul să devină de neocolit. Disperarea lui Hemcea care vede cum rodul muncii de o viață este pe cale să se piardă ca apa în nisip din cauza blocadei ia forma unei adevărate simfonii a eșecului. Străin de politică și de strategii militare, antreprenorul asistă cu groază cum războiul altora determină propria sa ruinare: "Atâtea supărări îi răscoleau dureri și umilințe pe care le crezuse dispărute pentru
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
unei adevărate simfonii a eșecului. Străin de politică și de strategii militare, antreprenorul asistă cu groază cum războiul altora determină propria sa ruinare: "Atâtea supărări îi răscoleau dureri și umilințe pe care le crezuse dispărute pentru totdeauna ca epavele sub nisipul adâncurilor. Oameni din țări îndepărtate și soldați îl încremeniseră pe el și întreaga suflare a portului. Soldații veghei de pe malul Bosforului, imaginea tunarilor osmanlâi ce păzeau strâmtoarea și a submarinelor pe sumbrele ape ale Mării Negre, toată deșertăciunea zilelor de umblet
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
contradicție internă pe care trebuia să o împace sau să o rezolve. Opera lui E. Lovinescu (critica, proza, memoriile) a fost străbătută, de la un capăt la altul, de această interogație despre sine, de la cele două volume de debut Pași pe nisip (1906) până la cărțile apărute în ultimul său an de viață (1943), cele despre Titu Maiorescu (Titu Maiorescu și posteritatea lui critică; Titu Maiorescu și contemporanii săi). E. Lovinescu a fost și a rămas, de la tinerețe până la senectute, o natură confesivă
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]