2,751 matches
-
Ambasadorul Austriei, Andrea de Borgo, a fost numit de însăși regină. În 1525 Maria a preluat controlul asupra facțiunilor politice. Ludovic și Maria și-au petrecut timpul liber în locuri din apropierea palatului, călărind, vânând și încercând fără succes să mobilizeze nobilimea maghiară împotriva unei iminente invazii otomane. Ungaria a fost profund divizată când la sfârșitul anului 1525 a devenit clar că sultanul Suleiman I a planificat s-o invadeze. La 29 august 1526, Suleiman și armata sa au spart apărarea lui
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
declarat în favoarea lui Carol ca rege, dar la 15 iunie în același an, un alt grup de consilieri a adus un omagiu lui Cristian. Pe 20 noiembrie, Carol a fost încoronat ca rege al Norvegiei în Trondheim. Cu toate acestea, nobilimea suedeză a luat măsuri pentru a evita un război cu Danemarca. În iunie 1450, Consiliul suedez l-a forțat pe Carol să renunțe la cererea sa în Norvegia pentru regele Cristian. Problema succesiunii norvegiene a fost decisă între Danemarca și
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția sa de a câștiga peste cea mai mare parte a nobilimii suedeze. Sten s-a predat regelui în Stockholm și s-a împăcat cu el. Ioan a fost încoronat ca rege al Suediei iar lui Sten i s-a oferit cea mai înaltă poziție de autoritate din Suedia. La acea vreme
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
al Franței și Henric al VII-lea al Angliei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure din Norvegia a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată prin intermediul Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse. O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
împăratului Carol al V-lea și ale altor rude ale întemințatului Cristian al II-lea, l-a convins de necesitatea de a reduce numulțumirea în țară, bazându-se pe magnații danezi și pe nobili. La Herredag de la Copenhaga, 1542, noua nobilime care a îmbogățit din nou Danemarca au votat pentru Cristian, oferindu-i o parte din bunurile lor pentru a achita datoriile grele pe care le avea în Holsatians și către alți germani. Pivotul politicii externe a lui Cristian a fost
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
cariera. De asemenea, colonizarea Groenlandei fost inițiată de către misionarul Hans Egede. Din punct de vedere politic această perioadă a fost marcată de conexiunea regelui cu familia Reventlows, rudele Holsteiner ale ultimei regine și de suspiciunea sa în creștere față de vechea nobilime. În timpul domniei lui Frederic, Copenhaga a fost lovită de două catastrofe naturale: ciuma din 1711 și marele incendiu din octombrie 1728 care a distrus cea mai mare parte din capitala medievală. Deși regele a fost convins de către Ole Rømer să
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
George al II-lea al Marii Britanii cu fiul cel mare a regelui. Actul principal national al lui Cristian a fost introducerea unei legi care îi forța pe tărani să rămână la casele lor, și prin care țărănimea era supusă atât nobilimii locale cât și armatei. Deși ideea din spatele acestei legi a fost, posibil, pentru a asigura un număr constant de soldați țărani, mai târziu a fost privată ca subjugarea țărănimii daneze. Actul a fost abolit în 1788. Politica externa a lui
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
parte în zadar. După război, comerțul și cultura au înflorit. A dost creat primul teatru danez, Lille Grönnegade. Politca în această perioadă a fost marcată de conexiune regelui la Reventlows, rudele Holsteiner a ultimei regine și suspiciunea lui crescândă față de nobilimea veche. În timpul domniei lui Frederick de la Copenhaga acesta a fost lovit de două dezastre: ciuma din 1711 și marele incendiu din octombrie 1728, care a distrus cea mai mare din capitala medievală. Deși regele a fost convins de către Ole Rømer
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
moartea lui Leszek, în 1186, a preluat regiunea Kuyavia și a anexat-o la ducatul său. La scurt timp după, a cedat această regiune fiului său, Boleslau. În 1191, politica externă a Marelui Duce Cazimir, a atras nemulțumirea în rândul nobilimii din Polonia Mică, rebeliune condusă de fostul guvernator a lui Mieszko, Henry Kietlicz. Cu ajutorul acestei opoziții, Mieszko putea, în sfârșit, să recucerească Cracovia și să reia titlul de Mare Duce. A decis să încredințeze guvernul de la Cracovia, unuia dintre fii
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
III-lea Picioare Groase, care a preluat, de asemenea, tutela fiului minor al lui Odon, Vladislav Odonic. Marele Duce Cazimir a murit pe 5 mai 1194 iar pretențiile lui Mieszko asupra Poloniei Mici au renăscut. Din păcate, de data acesta, nobilimea locală au preferat pe scaunul de domnie, pe fiii minori ai lui Cazimir, Leszek cel Alb și Conrad. Încercările lui Mieszko de a prelua putere se încheiaseră cu o bătălie sângeroasă, pe 13 septembrie 1195, unde Mieszko a fost grav
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
să câștige independență politică , însă l-au pus în conflict cu aliații Imperiului, precum Ducatul Boemiei. Mai mult, a luat cu asalt conflictul cu Přemyslid, Ducele Vratislav al II-lea, prin refuzul de a plăti omagiu anual pentru Silezia, stimulând nobilimea din Boemia să se revolte. În 1063, Boleslav al II-lea a asediat orașul Moravia, însă, fiind învins, a fost nevoit să se retragă. În cele din urmă, relațiile cu Vratislav al II-lea s-au stabilizat, atunci când Vratislav s-
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
încercare de a recupera Cracovia și Provincia Seniorată. Moartea lui Cazimir al II-lea cel Drept și minoritatea fiilor săi i-au oferit posibilitatea de a ataca și de a recâștiga controlul asupra Poloniei Mici. Cu toate acestea, Cracovia și nobilimea din Sandomierz, conduși de voievodul Nicolae, aveau alte planuri și au decis să-l susțină pe fiul cel mare a lui Cazimir al II-lea, Leszek I cel Alb. Ambele părți s-au ciocnit în sângeroasa bătălie de la Mozgawa, aproape de
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
ci luptau pentru răsturnarea țarismului (în copilărie, Nicolae și familia lui au supraviețuit unei tentative de asasinat cu bombă plasată în tren). Radicalizarea grupurilor politice era consecința refuzului țarului Alexandru al II-lea de a accepta cererea secțiunii liberale a nobilimii de adoptare a unei forme de guvernare reprezentativă (nu un regim parlamentar și cu atât mai puțin un sistem bazat pe sufragiu universal, era vorba doar de un sistem tipic epocii, care să fie bazat pe o adunare consultativă în
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
din partea țarului. De altfel nu mai târziu de 6 august 1905 devine clar că țarul nu intenționează să accepte un parlament democratic și cu putere de legislator, așa cum cerea populația, ci doar unul pur consultativ și format în majoritate din nobilime. În aceste condiții protestele de masă și confruntările de stradă continuă și începând cu 20 septembrie este declanșată spontan prima grevă generală din istoria țării; cu această ocazie fiind formate primele soviete ("consilii" sau "sfaturi") muncitorești la Petrograd și Moscova
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
începutul secolului al XV-lea. Locuitorii Banatului Timișorii și în special ai Comitatului Krasso (Caraș) precum și al întregii regiuni montane au fost în timpul regelui Ludovic I valachi (români). Apropiindu-se pericolul turcesc, regele Ludovic cel Mare al Ungariei a împuternicit nobilimea română sa conduca aceste teritorii din Banat conform legilor românești (jus valachicum). Aceasta era valabilă pentru cetățile Lugoj, Caransebeș, Caraș, Iled, (Ilidia), Almaș. Din cetatea Ilidiei făcea parte și Ciclova. După ce Papa Honorius al III-lea a luat sub ocrotirea
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
și a celor mai originali scriitori, de la venerabilul Dumas la atât de originala Georges Sand și la fascinantul, încă tînăr, Gustave Flaubert, plus seria celor mai noi publiciști, împătimiți ai ideilor novatoare, care nu mai dădeau doi bani nici pe nobilimea tradițională, dară-mi-te pe sforțările bonapartiste de a fi familie serenissimă ea cu inteligența ei liberală era obișnuită cu orice se rostea protestatar în salonul unde trona. Dar nu-i trecuse prin minte că al doilea imperiu se baza
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
Ungariei, și aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare. Dieta maghiară s-a întrunit în 1825 pentru a se ocupa de problemele financiare. În Dietă a apărut un partid liberal, care reprezenta interesele micii nobilimi, sub conducerea lui Lajos Kossuth. Vezi și Legile din Aprilie Revoluția a început pe 15 martie 1848, cu evenimente sângeroase în Pesta și Buda (demonstrații în masă care l-au forțat pe guvernatorul imperial să accepte toate cele cele 12
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
de Augsburg. Călugărul augustinian Martin Luther a compărut în anul 1518 în fața Dietei de la Augsburg, în prezența unui legat papal. Luther și-a prezentat ideile la Augsburg, unde a găsit numeroși adepți, inclusiv călugări, preoți, comercianți și numeroși membri ai nobilimii locale. Ignorând nevoia de reformă, episcopul Christoph von Stadion (1517-1543) a luat numeroase măsuri pentru oprirea răspândirii noilor idei în Dieceza de Augsburg, precum convocarea unui sinod la Dillingen prin care a interzis citirea scrierilor lui Luther, încurajarea bulei papale
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
de Augsburg, precum convocarea unui sinod la Dillingen prin care a interzis citirea scrierilor lui Luther, încurajarea bulei papale a lui Leon al X-lea de-al excomunica pe Luther, interdicția predicatorilor protestanți de a veni în oraș și avertizarea nobilimii, a comercianților și a magistraților de presupusul pericol al învățăturilor Reformei asupra cetățenilor. Cu toate acestea, în 1524, consiliul orășenesc, format în mare parte din adepți ai lui Luther, au încurajat învățăturile luterane printre care căsătoria preoților, eliminarea zilelor de
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
Astfel, al treilea fiu, Ioan Albert, a devenit rege în 1490 fără să fi fost pregătit pentru tron. Având loc o tranziție de la un rege foarte stimat și temut la un fiu nepregătit, poziția ultimului într-un regat cu o nobilime foarte puternică a devenit curând destul de șubredă. Ștefan i-a cerut ajutorul lui Ioan Albert în virtutea înțelegerii cu tatăl acestuia. În 1494, Ioan Albert și Ștefan s-au întâlnit la conferința de la Levoča cu regele Ladislau al II-lea al
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
alungând pe reprezentanții regelui. Astfel, la intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor aliat s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă (nobilimea poloneză venită la cruciadă), Ioan Albert a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan închizându-se în Cetatea Suceava, care a început a fi asediată. Totuși, armata poloneză nu a fost în stare să organizeze un asediu eficient
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
și "Stratiotikos") a fost un împărat bizantin ce a condus Imperiul Roman de Răsărit între 1056-1057. Înainte de moartea sa, împărăteasa Teodora a III-a, care nu avea copii, l-a desemnat ca urmaș pe Mihail Bringas, un membru important al nobilimii bizantine, care avea o mare influență la curtea imperială (fusese "logothet" - ministru de finanțe - și "stratiotikos" - ministru de război - de unde și porecla sa). La 30 martie 1057 a avut loc o audiență solemnă la împărat a principalilor șefi ai armatei
Mihail al VI-lea Bringas () [Corola-website/Science/314800_a_316129]
-
evidențiază unele din frescele autentice, pereții și podurile policrome, ușile gotice, cadrele ferestrelor, precum și criptele castelului. Restaurantul castelului, are de asemena un design gotic, și are capacitatea de 300 de clienți. Meniul conține bucate din bucătăria veche poloneză, precum și bucătaria nobilimii din acele timpuri și bucate europene. De asemenea, hotelul este echipat cu un centru de conferințe modern, cu 6 săli de conferință (cea mai mare din acestea având o capacitate de 500 de scaune, situată sub curtea interioară a castelului
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
avea 12 ani iar Țarul a vizitat moșia tatălui ei. După decesul tatălui ei, care a lăsat familia fără resurse, Ecaterina și surorile sale au fost trimise la Institutul Smolnîi din St. Petersburg, un pension pentru fete provenite din rândul nobilimii. Alexandru o reîntâlnește pe adolescenta Ecaterina în vârstă de 16 ani într-o vizită oficială la Institutul Smolnîi în vara anului 1864 și se simte imediat atras de ea. El o vizitează la școală și o ia la plimbare cu
Ecaterina Dolgorukova () [Corola-website/Science/319994_a_321323]