457 matches
-
engleză, pe urmele lui M. Klein, a studiat-o mai cu seamă în registrul fantasmei. „Când eul recepționează stimuli din exterior, el îi adoptă și și-i asumă, îi supune introiecției. Când îi exclude, el îi proiectează, deoarece judecata despre nocivitatea lor urmează unei înscenări de introiecție. Selectarea, discriminarea etc. sunt fondate pe introiecție și proiecție. Abia după dobândirea unei anumite experiențe, într-un stadiu evolutiv destul de avansat, eul se poate dispensa de metoda sa originară de a testa stimulii captându
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de Freud la „omul cu lupi”, după sinuciderea unei surori pe care o iubea foarte mult. În articolul „Absența durerii”, Deutsch (1937/1970) interpretează această manifestare ca fiind „expresia cea mai extremă a acestui mecanism de apărare” și îi semnalează nocivitatea. În studiul său intitulat Pierderea. Tristețe și depresie, Bowlby descrie aceeași absență prelungită a unui doliu conștient la rubrica „Variante patologice” (1980/1984). Un alt exemplu, expus de Fraiberg et al. (1975/1983), într-un domeniu foarte diferit, ne permite
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lucru cert că izolarea poate avea efecte nocive. De aceea, întregul curent al așa-numitelor „noi terapii” se bazează pe schimbul emoțional între pacient și terapeut, sau între pacienții înșiși, în cadrul terapiilor de grup, totul cu o puternică insistență asupra nocivității izolării. Potrivit lui Janov (1970/1975), interpretarea rațională nu-l va vindeca pe pacient. „Boala înseamnă renegarea sentimentelor, iar remediul este trăirea lor.” Janov mai afirmă că „nu există apărare sănătoasă” și că apărările trebuie deci să fie demontate treptat. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sa, acest sentiment se impune cu violență conștientului și domină tabloul clinic, dar și viața bolnavului, înlăturând aproape totul din cale. În schimb, în majoritatea celorlalte forme de nevroză, acesta rămâne cu totul inconștient, fără însă a-și pierde din nocivitate. Totuși, eul istericului reușește să mențină la distanță acest sentiment prin refulare. Cât despre melancolie, ea este, bineînțeles, terenul predilect pe care se instalează autoagresivitatea. În acest caz, orice intenție sinucigașă este „rezultatul întoarcerii asupra propriei persoane a unei impulsii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să punem refularea exclusiv pe seama istericilor. Potrivit lui Freud, „nimeni nu scapă de refulare” (1940/1967), iar în viața curentă, chiar și adultul normal practică politica struțului pentru a evita lucrurile neplăcute (1900/1967). Aspectul defensiv al refulării și frecventa sa nocivitate nu trebuie să ascundă existența unei refulări sănătoase, care scapă oricărui control conștient și nu provoacă nici o consecință neplăcută. A. Freud (în Sandler, 1985/1989) mărturisește că, în cartea sa din 1936, a comis o eroare. După ce inițial considerase că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cele două apărări sunt diferite una de alta: în cazul umorului, persoana sesizează perfect neplăcutul situației, dar se distanțează în mod voluntar de el; în izolare însă, afectul nu ajunge în conștiința subiectului, dar rămâne activ, deși este deconectat, iar nocivitatea lui nu este eliminată. În schimb, umorul poate favoriza suprimarea unor sentimente sau amintiri dureroase, întrucât presupune evitarea unei emoții impregnate de neplăcere. De altfel, Freud (1927a/1985) folosește expresia „înlăturarea exigențelor realității”. La fel cum umorul eliberează individul de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
semnificare și înțelesuri care să releve pericolul lor potențial pentru conduită. În cercetarea noastră au fost luate în considerare (ca abordare semio-discursivă) mecanismele discursiv-reprezentaționale care amplifică potențialul de impact negativ al conținuturilor violenței televizuale. Absența consecințelor negative, după grade de nocivitate (reprezentarea violenței ca cea mai bună, mai atractivă și mai eficientă metodă și soluție de rezolvare a problemelor, fie ele conflictuale sau neconflictuale). Recompensarea și absența penalizării (ceea ce mărește riscul influenței nocive asupra copiilor, care nu reușesc încă să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a invocat explicit influențele mediatice asupra actului de violență la adresa propriei persoane, forma spectaculară a actului de violență trimite la violența mediatică. Cazurile menționate mai sus pot trezi spaimă, indignare sau debusolare în fața avalanșei de violență televizuală și potențialei sale nocivități. Dar preferabil este ca aceste exemple să nu fie absolutizate, să nu se producă generalizări pornind de la cazuri particulare, ci violența televizuală să fie tratată cu responsabilitate deopotrivă morală și științifică. Abordări teoretice privind violența TV Abordările teoretice asupra violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
liber propriul naționalism velicorus. xe "București"Bucureștiul e foarte receptiv la această atitudine și, nu Întâmplător, Într-o amplă prezentare, În Scânteia, a traducerii ultimului volum din seria Opere ale lui I.V. xe "Stalin"Stalin, se accentua ideea acestuia privind nocivitatea naționalismului minorităților naționale 2. Un al doilea moment În afirmarea unei anume poziții teoretice În problema minorităților naționale, cu o aplecare specială asupra problemei evreiești, este reprezentat de discuția din Biroul Politic de la 14 ianuarie 1953. Discuția a fost prilejuită
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cea comunistă - lipsite de substrat etnic. Dar analiza lui xe "Câmpeanu"Câmpeanu mai relevă o realitate: acești oameni, sau cel puțin o parte Însemnată a lor, au aderat la mișcarea comunistă din cauza agresiunii fasciste. Ei au simțit pe propria piele nocivitatea acestei ideologii. De aceea drumul lor spre comunism trece prin antifascism. Acest fapt este relevat și de Vladimir xe "Tismăneanu"Tismăneanu, care, Întrebat despre mobilul Înrolării În luptă a părinților săi, comuniști ilegaliști, declara tranșant: „Fundamental, antifascismul”2. Ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
iudeo-bolșevicii), iar la Începutul anilor 50 ai Occidentului. Modelul sovietic și est-european este clar. Dej spune În aceeași cuvântare: „Noi vom discuta, vom analiza Învățămintele din xe "Cehoslovacia"Cehoslovacia și cele ce s-au petrecut În Uniunea Sovietică”3. Ideea nocivității prezenței unor evrei În conducerea Partidului se va consolida după evenimentele din 1956, din xe "Ungaria"Ungaria. La xe "București"București, se Încearcă să se explice eșecurile regimului comunist maghiar prin prezența În conducerea Partidului celor ce Muncesc (numele În
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
aceasta. Computerul este cea mai sofisticată unealtă creată pâna acum, dar a fost conceput pentru adulți. Chiar și pentru aceștia folosirea intensivă este stresantă, iar copiii sunt mult mai vulnerabili la stres decât adulții. Televizorul are deasemenea partea lui de nocivitate. Într-o familie care își petrece mult timp în fața televizorului sau computerului, problemele de dezvoltare și/sau de sănătate ale copilului pot fi ignorate. Anchetele asupra "comportamentelor de consum de programe audiovizuale ale elevilor" realizate prin contract cu C.N.A. de catre
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
Odată cu revoluția de la Roma, cu asasinarea lui Pellegrino Rossi, cu proclamarea Republicii, cu fuga papei la Gaète, și ulterior cu restabilirea drepturilor lui de către puterile străine, cotitura fusese făcută. Papa Pius al IX-lea a văzut în aceste evenimente dovada nocivității principiilor democratice. De acum înainte, politica sa față de curentele politice moderne avea să fie mai rigidă. În 1864, prin Syllabus, ruptura dintre catolicism și democrație se produsese deja. Pentru mulți aceasta părea definitivă și de netrecut. Anii care au urmat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ori de observații juste, cartea nu a trecut neobservată. Romanul Floare neagră a avut parte însă de o primire de-a dreptul entuziastă. Totuși a părut unora o demonstrație, forțată în fond, dar nu mai puțin atașantă, a falsității și nocivității unei credințe inoculate în școala primară, după care succesul în viață este asigurat de cinste și corectitudine. Tezismul e contrazis de faptul că eroul, Traian Mirea, ajunge să conștientizeze apartenența sa la o categorie rară, a indivizilor „anormali”, făcuți dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
al Franței", cum îl numea Romain Gary, n-a avut timp decît s-o folosească. Cu toate iluziile umaniste asupra "acestui instrument magnific de sprijinire a spiritului public", deturnat în mod odios de către spiritul tendențios al "imaginilor montate" și de "nocivitatea opozanților" care s-au infiltrat în jurnalul televizat. Am extras aceste citate din directivele lui de Gaulle către ministrul Comunicației, publicate în Scrisori, note și însemnări (vol. 9, 1986). Atunci cînd atrage atenția ministrului Alain Peyrefitte că: Informația este legată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cărții; și în prezent aceste boli ale cărții sunt frecvente, unele manifestându-se prin reaua alcătuire a ideilor și sentimentelor. Cred că fiecare epocă a avut cel puțin câte o carte criminală; dar depinde cum se vede, cum este prezentată nocivitatea. Cartea de căpătâi a unei părți a omenirii, Biblia, poate fi citită și ca un tratat de criminologie. Afirmația este șocantă și riscantă, dar nu neadevărată; marele har al unei cărți constă nu neapărat în ce spune, ci în cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Vă va răspunde: Evident, nu. Întrebați pe un maghiar pur din România dacă în România de azi există șovinism. Vă va răspunde: Evident, da. La această întrebare, dacă există sau nu șovinism, și dacă da, care e gradul lui de nocivitate și care e direcția lui principală, un răspuns mai aproape de adevăr l-ar putea da tocmai oamenii din categoria de care vorbeam - mai credibili în chestiunea dată. Iată numai un exemplu din cele care dovedesc că, uneori, poate fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat, V.Voiculescu, Adrian Maniu (p.526-527). Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu constituie o circumstanță atenuantă, ci, chiar dimpotrivă, una agravantă, întrucât excepționalele sale realizări profesionale dovedesc fără putință de tăgadă că este cel mai în măsură să folosească și să vândă în cunoștință de cauză informațiile furate. Mai ales că nocivitatea bandei "Broscoilor" nu mai trebuia de mult demonstrată. Colecția tipic umană a lui Z.E. este demonstrată cu prisosință de pasiunea inginerului Z.E., a arătat maestrul Ludovic L. și a citat despre colecțiile descrise din antichitate (de Seneca), din
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
niciodată să termine „Afacerea Sofianu” care le stătea exact ca un măr al lui Adam supradimensionat În gât. Formal și absolut lamentabil din punctul de vedere al unei structuri ce se voia a fi informativă, de apărare a țării de nocivitatea elementelor străine dar și a celor interne dovedit trădătoare ale POPORULUI și nu ale REGIMULUI COMUNIST, locotenent colonelul Alexandru Călinoiu mai cerea (cu termen de predare a rezultatelor pe 15 noiembrie 1972) și o documentare „...prin organele de miliție asupra
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sau animalele ne invadează teritoriul și ne pun viața în pericol. Nimic din „fibra” noastră morală nu tresare atunci când, femei fiind, ne dăm cu rimeluri pentru care au fost orbiți mii de iepurași pentru ca firmele producătoare să testeze gradul de nocivitate al cosmeticelor pentru ochi. Probabil că cele mai multe nici nu avem habar de aceasta și consimțim din ignoranță. Nu fiecare dintre noi orbește iepurași, dar fiecare consimte tacit sau explicit la aceasta, chiar dacă femeile, de regulă, nu sunt sexul care ucide
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu vreun element stabil din starea de normalitate și impresia de insolvabilitate, despre care am mai amintit, ca imposibilitate a identificării vreunei soluții de intervenție eficientă pe termen scurt. Se pare însă că elementele cu gradul cel mai mare de nocivitate le reprezintă „traumatismele” psihice și organizaționale crizele paralizând și uneori chiar stopând activitățile curente, destructurând echilibrul organizației școlare atât în interior, prin confuzia și insecuritatea create, dar și în exterior, prin discreditarea imaginii colectivului și a cadrului didactic respectiv. În
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
uite ce: îț’ dau eu un cotum dă fier, opinci dă fier, haine dă fier, să poț’ să te sui pă cuțâtele ălea, că nu poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea apotropaică a fierului pentru a contracara nocivitatea spațiului sacru, contondent tot prin mijlocirea metalului sacru de origine uraniană (el „a fost considerat căzut din cer”) sau htoniană („confirmă datele embriologiei tradiționale”). Muma pădurii îi dă eroului, întrun basm cules de G. Dem. Teodorescu, vase care au un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o serie de aspecte deprimante, dominate de boală, sărăcie, instinctualitate, toate înscrise în viața unor ființe condamnate la o agitată existență pur biologică. O pondere însemnată are critica socială și în Statuia (1969), unde autorul intenționează să demonstreze șubrezenia și nocivitatea societății burgheze. În competiția atroce pentru dobândirea bogăției și a puterii, destinele individuale devin tragice, caracterele se deformează până la autodistrugere. M. atinge apogeul viziunii sale sumbre în Corabia pe uscat (1971), o carte tulburătoare, cu toate defectele și artificiile ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
sinistrații de la cutremur, un om strângând mâna bătătorită a țăranului, un om strângând mâinile a zeci de conducători de state. Mereu între oameni, mereu printre oameni, mereu prin oameni, mereu pentru oameni.“ (Contemporanul, 3 februarie 1978) ORNEA Zigu „Asupra gravei nocivități a acestor anacronisme a avertizat în mod necesar secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în expunerea din 4 august din fața activului central de partid și de stat.“ (Scînteia, 8 octombrie 1978) OȚETEA Andrei, acad. prof. Un nepot al lui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]