377 matches
-
siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci sute de ani: pădurea dantescă. Câmpul parcelat În romburi - ca pe vremea Grachilor. Și, profilându-se tot mai departe, silueta omului călare pe un măgar, cu două imense coșuri de nuiele de o parte și de cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pași. Totodată, studia orice umbră care i se părea neobișnuită și căuta să-și aleagă drumul cât mai departe de copacii mai groși ori stâncile după care cineva s-ar fi putut ascunde. Găsi pe jos o creangă de fag noduroasă la unul din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și trase ușor de ea. Se rugă la Dumnezeu să nu fie prinsă de ceva, ori să nu facă zgomot. Aceasta însă se desprinse imediat și bărbatul se simți ceva mai sigur pe el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda faptului că era încă în putere, părea destul de puțin probabil. Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O săptămână fără luminile terorizante ale policandrului din camera mea mi-a prins bine, dar curând după revenirea în oraș trebuie să mă readaptez. Aprind, de data asta intenționat, toate brațele caracatiței și încep, în chiloți și cu picioarele mele noduroase indecent dezgolite, să umblu prin hârtiile puse în ordine, de pe care Figaro a fugit stârnită. Ceva îmi dă o stare de liniște: povestea Zinei o presupun securizată într-un fișier cu parolă, în PC-ul de la birou. În concediu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind de dimineață până seara ani și ani de-a rândul ca să-și țină casa ordonată și cochetă. Tatăl era un bătrân slăbănog, cu mâinile noduroase după o viață întreagă de muncă, dar se ținea drept și era tăcut de felul lui. Seara citea cu glas tare ziarul în timp ce nevastă-sa și fiică-sa (între timp măritată cu căpitanul unui vas de pescuit), refuzând să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
așezat în genunchi, i-a sărutat mâna și s-a trezit din somn, astfel că visul a luat sfârșit. Pentru că era dimineață, a început a se pregăti de drum. Și-a făurit un băț zdravăn din lemn uscat de salcâm noduros și-a băgat în buzunar lanterna împreună cu câteva lumânări și o cutie cu chibrituri, apoi a plecat la drum. A ajuns la mormânt a făcut ordine și curățenie a stat la taifas cu tatăl lui, timp în care soarele s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
batic. Hainele de pe ea le-a băgat într-o traistă pe care și-a pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de carpen
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce-i mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
multe furnici albe apar imediat să adulmece lucrurile noi ajunse prin aceste ținuturi. șase în al cincilea loc: explorezi proprietățile din jurul grădinii tale, te îngrijorează doar caracterul vecinului de dedesubt, pe pământul căruia se pot zări multe mușuroaie, însă rădăcinile noduroase ale grădinii tale ți se par, la o primă aruncătură de ochi, suficient de înalte. șase deasupra: după cum stă situația acum, ai noroc, de aici înainte ții apăsat butonul perseverenței tale și totul merge strună, grădina suspen dată a dragostei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
persistența îți va aduce fericire și bunăstare. abundență nouă în al treilea loc: gărdulețul tău viu a crescut frumos și tu l-ai tuns frumos, el te protejează eficient, te înconjoară și merge odată cu tine, aleargă odată cu tine, rădăcinile lui noduroase aleargă și ele prin pământ precum cârtițele, gărdulețul tău viu e verde-închis, e frumos, când vei ajunge în brațele prințesuței tale fantastice gărdulețul tău viu se va potrivi foarte bine în grădina suspendată a dragostei ei schimbate, purificate, care este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei se arată cu atât mai ridicol, căci vopseala fusese pusă prost, nu ascunde nici o zbârcitură și nu se potrivește cu mâinile și picioarele noduroase de muncă. O cheamă Ileana, și în bătaie de joc o numesc, și ceilalți după mine, Helene. A fost în viață foarte sentimentală, doamna și domnul Axente povestesc de ea multe aventuri, căci au avut-o servitoare 30 de ani
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Bine. Îți place aici? Uită-te la tine, ești îngrozit. Bun. Despre ce vrei să-mi vorbești? Am inspirat adânc - și am auzit micul protest al dușmanilor mei din plămâni. El stătea pe scaunul de lângă mine. Tricou, vene proeminente, bicepși noduroși. A cerut un pahar cu apă. Apă de la robinet, nu apă minerală. N-o să suporte el, Spunk, înțepăturile din bulele alea. Acum trebuia să-mi amintesc că el era un tânăr complicat. Nu mânca. Nu juca. Nu înjura. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vederea îi era pesemne foarte bună. Ofițerul se opri și făcu un pas lateral. Se opri și Gajus, în timp ce ea, cea mai puternică femeie din imperiu, „mama uzurpatorului“, continua să-l privească. Fața îi era palidă, mâinile scheletice, cu degete noduroase, atârnau pe brațele scaunului. Tăcea - tăcerea celor puternici. Poate că aștepta ca tânărul să dea vreun semn de teamă. El simți însă că toți ceilalți erau uimiți de frumusețea lui adolescentină. Spuse: — Zeii să te aibă în paza lor, Augusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia. Sutele de urechi de iepure albe și pufoase care cresc de-a lungul acostamentului sunt Verbascum thapsus, lumânărica lânoasă. Copacii negri și noduroși pe lângă care am trecut adineauri sunt Robinia pseudoacacia, acacia neagră. Planta verde-închis cu flori galbene e mătura scoțiană, Cytisus scoparius. Toate astea nu sunt altceva decât manifestările unei pandemii ecologice. — Din toate westernurile alea vechi de la Hollywood - zice Stridie, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuprindea aceeași Întrebare: cine era Îngropat În cavoul familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Visele mele cu bunica sunt din ce în ce mai rare, dar mereu aceleași. Am visat-o de câteva ori în anii aceștia, de cele mai multe ori în spatele unei cutii de sticlă, îngropată în picioare, în pământ; îmi făcea semn cu mâinile și degetele ei noduroase și puternice, cum că îi e foarte frig, îngrozitor de frig... De ce îi era foarte frig bunicii? Cineva m-a sfătuit să-i dau toate hainele de pomană... Astăzi m-a vizitat din nou bunica și îi era iarăși foarte frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra vălurilor sub care și el și-a ascuns fața. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ea nu era decât resemnare. În imobilitatea sa concentrată, Coriolan părea conectat la o sursă necunoscută de energie cu care i se Încărcau ochii stăpâniți de o spaimă difuză. Își simțea palmele umede și gâtlejul uscat. Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreunui vânător din LAPD. Apoi am ieșit pe holul de la intrare. M-am oprit când am văzut un tablou înrămat, atârnat undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pumnul care o lovise. Băiatul s-a așezat la locul lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]