450 matches
-
un mod personal, predicativ L-a ajuta [îl va ajuta]și pe el...; Ar ajuta pe oricine ar avea nevoie. , acest verb îndeplinește funcția de predicat verbal. * raportarea la persoană: verbe personale (care, în planul conținutului, pot fi asociate unui nominativ persoană, iar în planul formei au forme pentru persoane diferite: a cânta, a reuși, a solicita etc.) vs. verbe impersonale/ unipersonale prin formă, impersonale prin conținut (verbe care au formă numai pentru persoana a III-a și care nu pot
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ham-ham, pic-pic etc.), respectiv conversiune (ajutor!, foc! etc.). Din punct de vedere morfologic, interjecțiile nu se raportează la categorii gramaticale, fiind, în principiu, invariabile cu excepția exemplelor de tipul haidem, haideți, asimilabile unor forme verbale imperative și asociate unor subiecte-pronume în nominativ, persoana I sau a II-a. Prin raportare la criteriul sintactic, se remarcă eterogenitatea clasei interjecțiilor. Deși nu au o funcție sintactică-tip, interjecțiile pot îndeplini, contextual, funcția 121 de: * subiect: Se aude cip-cirip.; * predicat verbal/ interjecțional: Hai cu noi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
gâștele stau gloată / Și prin dreptul lor te duci, / Sare tabăra lor roată / Și te-ntreabă: "Ce ne-aduci? Ai găsit papucii? Spune!" / Și la fug-atunci s-apuci!" (George Coșbuc, Povestea gâștelor) Formulați enunțuri în care substantive aflate în cazurile nominativ, acuzativ, respectiv genitiv să îndeplinească funcțiile sintactice de: subiect, atribut, nume predicativ. Motivați scrierea cu ii, respectiv iii a următoarelor substantive: copii, copiii, fii, fiii, elevii, codrii. Formulați enunțuri în care substantivul neatenție în cazul acuzativ, respectiv genitiv să îndeplinească
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
descriere, reprezentare a mișcării")55. Primul element al compusului provine, așadar, din forma de genitiv a etimonului grecesc (aplicată, probabil, și prin analogie cu photographie). Deși segmentarea ulterioară a compusului pare a fi corectă, deoarece cinéma ar corespunde formei de nominativ din greacă, este îndoielnic că autorii fragmentării au recunoscut această formă a etimonului grecesc într-un compus care a fost creat de la forma de genitiv; este cert, pe de altă parte, că nu puteau identifica nici secvența omisă, tographe, care
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sintagme sau compuse de tipul substantiv + (prepoziție +) substantiv, noul cuvânt conservă categoriile gramaticale ale elementului reținut, mai puțin cazul acuzativ, dictat de prepoziție, în care se afla în sintagmă, dar care nu pune probleme, de vreme ce forma coincide cu aceea de nominativ; ceea ce se modifică, de asemenea, obligatoriu este funcția sintactică, determinanții condensați renunțând, inerent, la funcția atributivă din formația sintactică nominală; genul și numărul sunt însă menținute: fr. canotier s.m. < [chapeau s.m.] canotier s.m.; fr. cognac s.m. < [eau-de-vie s.f. de] Cognac
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Calea] Moșilor, Victoriei < [Calea] Victoriei etc. Trebuie precizat însă că genitivul acestor cuvinte condensate se manifestă numai formal, nu și în substanță: ele nu mai îndeplinesc aceleași funcții sintactice, specifice genitivului (de regulă atribute), ci funcții care aparțin acuzativului sau nominativului, preluate de la regentul lor din sintagmă. Menținerea unor caracteristici morfologice ale termenului reținut, și nu ale etimonului sintagmatic (mai exact ale capului acestuia), determină, de fapt, o reducere a dependenței noului cuvânt față de termenul complex din care provine, dar, la
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Weizen[bier] "idem" (Bier s.n. "bere"); ceea ce s-a întâmplat în latină, unde unele cuvinte condensate au rămas la forma cazuală din sintagmă, nu are loc și în greacă, limbă în care determinantul substantival la genitiv, odată condensat, revine la nominativ: ngr. πληροφορίες "birou de informații" (literal: "informații") < [γραφείο] πληροφορίας. Aglutinația, în cursul condensării, a prepoziției și modificatorului substantival menținut se întâmplă extrem de rar: lat. *aboculis "orb" < [orbus] ab oculis (literal: "lipsit de ochi"), cu perpetuarea formei de caz ablativ a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
perpetuarea formelor gramaticale ale determinanților detașați, care pot părea aberante în raport cu semnificația și valorile morfologice noi dobândite în urma izolării (de pildă, pluralul rom. Externe, care exprimă totuși o noțiune singulară, "Ministerul de Externe", sau lat. jovis, genitiv care a devenit nominativ), cât și modificarea formelor de gen, număr și caz, în funcție de condițiile și nevoile de adaptare specifice unei limbi sau alteia, demonstrează o dată în plus calitatea și capacitatea condensării de a forma noi cuvinte, și nu de a genera polisemantism. 1
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
este autonom, acestea fuzionînd între ele sau chiar cu morfemul lexical central, rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a din cas-a exprimă atît categoria genului (feminin), a numărului (singular), dar și a cazului (nominativ și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a din cas-a exprimă atît categoria genului (feminin), a numărului (singular), dar și a cazului (nominativ și acuzativ) și a determinării (articol hotărît). Gradul de flectivitate este diferit de la o limbă la alta, chiar dacă acestea fac parte din aceeași familie sau chiar din aceeași ramură: latină este flexionara în mai mare grad decît româna, română decît
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fi: 1. acuzativă Într-o limbă acuzativă (o limbă cu structura actanțială de tip nominativ-acuzativ), subiectul verbelor intranzitive și cel al verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor tranzitive și intranzitive stă în nominativ, în timp ce obiectul verbelor tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția cîtorva limbi indo-iraniene, limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura actanțială de tip
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizata astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui de-al doilea actant al construcțiilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gen gramatical, deși unele dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina complet (armeana, bengali); limbile indo-europene sînt limbi acuzative, spre deosebire de cele ergative (sau neacuzative), cum ar fi cele ibero-caucaziene, australiene aborigene etc.; dacă în sanscrita întîlneam opt cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ, locativ și instrumental), acest număr s-a redus permanent în limbile indo-europene: șase cazuri în latină și rusă, cinci cazuri în greacă veche, trei cazuri în hindi-urdu, două cazuri în franceză veche; în limbile sintetice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și al afixelor putem obține: hamala "a purtat, a dus", hammala " a face să poarte, a încărca cu o povară", ihtamala "a suportat", himl "povară", haml "sarcina", hamlet "încărcătură dusă odată", hammal "purtător de povară, hamal" etc.266 - trei cazuri: nominativ, genitiv și absolutiv/acuzativ. - două genuri, femininul fiind marcat prin sunetul ț sufixat și/sau prefixat. - tipologie sintactica VSO cu tendința spre SVO. Exemplificam 267 prin evoluția rădăcinii afro-asiatice *mwt: EGIPTEANĂ egipteană mwt copta muu SEMITICA akkadiana maat ugaritică mt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
intenționala". Numai această importantisimă doctrina a subînțelegerii ne explică, de exemplu, pentru ce chinezul șèn háo wang, literalmente "virtute a iubi rege", poate să traducă cu perfecțiune pe latinul virtutem amat rex, desi îi lipsește orice formă de acuzativ, de nominativ, de a treia persoană etc." (ibid., p. 28). Exemplul din limba chineză oferit de Hașdeu (exemplu care nu se gaseste la Bréal) este de o însemnătate excepțională. În ale sale Principes de syntaxe fonctionnelle (1989), Coșeriu pornește de câteva exemple
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
intenționala". Numai această importantisimă doctrina a subînțelegerii ne explică, de exemplu, pentru ce chinesul șèn háo wang, literalmente "virtute a iubi rege", poate să traducă cu perfecțiune pe latinul virtutem amat rex, deși-i lipsește orice formă de acuzativ, de nominativ, de a treia persoană etc. Totalitatea Gloticei, astfel înțeleasă, s-ar putea represinta prin următoarea figură: După cum o formă gramaticala nu este decât o construcțiune sintactica condensata, tot așa sensul cel expres nu este decât o condensare a ideii latențe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
rostirii, formă și ea a golului rotunjit în sine, semnificant prin ceea ce arată pre-fiind. Căci "în raiul unor absențe înflorește graiul", în golul ce retrage lucrurilor cuvântul prin care ele se prezintă în lume, aspirându-le în vederea graiului anonim, de-nominativ, prin care ele se arată înainte de a fi. Se arată așa cum sunt, cum stau să vină în vedere, cu toată carența lor de ființă. Inaparentul nu e așadar ceea ce nu se arată întrucât nu este; el este prin chiar arătarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forme cazuale. La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează ca desinențe de plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
consonantice. Un număr restrîns de substantive au păstrat plurale neutre în -a, alături de cele în -i de masculin plural, cu diferențe semantice. Formele de genitiv-dativ ale pronumelui personal de persoana a treia (lui, lei, loro) pot fi folosite și la nominativ, iar Lei și Loro funcționează și ca pronume de politețe. Ca pronume de întărire se folosesc două lexeme: medesimo și stesso. În conjugarea verbală, la perfect compus și la mai mult ca perfect se întrebuințează două auxiliare (avere și essere
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu nume de obiecte delimitate, la plural, indică un număr nedeterminat, oarecare. Tot împreună cu italiana, franceza are în comun folosirea formelor pronominale accentuate de caz oblic (de acuzativ-dativ) la cazul nominativ, dar aici situația se datorează faptului că formele de nominativ ale pronumelui personal au devenit unelte gramaticale pentru marcarea persoanei. Fenomenul se poate explica prin puternica înrîurire germanică (în toate limbile germanice folosirea pronumelor pe lîngă verbe fiind obligatorie), care a impus francezei obligativitatea întrebuințării pronumelor, marcarea prin desinență a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]