450 matches
-
sGen reading of the bookGen] surprised us. b. [MaryNom reading the bookAc] surprised us. c. [Mary'sGen reading the bookAc] surprised us. ' Citirea cărții de către Maria ne-a surprins' Este relevant că a patra posibilitate, și anume argument extern în nominativ (trăsătură verbală) și argument intern în genitiv (trăsătură nominală), nu este atestată (34) (apud Pesetsky și Torrego 2004: 527). Odată ce nominalizarea structurii are loc (semnalată prin folosirea genitivului pentru argumentul intern), opțiunea de a atribui cazul nominativ argumentului extern nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Torrego 2004: 527). Odată ce nominalizarea structurii are loc (semnalată prin folosirea genitivului pentru argumentul intern), opțiunea de a atribui cazul nominativ argumentului extern nu mai este disponibilă. În concordanță cu discuția din secțiunea anterioară, rezultă că atribuirea acuzativului precedă atribuirea nominativului (și, mai mult, că anumite tipuri de nominalizare trebuie derivate în sintaxă, prin substituția centrului verbalizant v cu un centru nominalizant n, à la Alexiadou 2001, de exemplu). (34) *[MaryNom reading of the bookGen] surprised us. Dovezi că atribuirea acuzativului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
anumite tipuri de nominalizare trebuie derivate în sintaxă, prin substituția centrului verbalizant v cu un centru nominalizant n, à la Alexiadou 2001, de exemplu). (34) *[MaryNom reading of the bookGen] surprised us. Dovezi că atribuirea acuzativului este disociată de atribuirea nominativului se pot aduce și din istoria limbii române: în limba română veche, o serie de substantive deverbale (a căror natură pe deplin nominală este revelată de prezența articolului hotărât) se combină cu grupuri nominale în acuzativ, chiar cu acuzative prepoziționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsături și alte trăsături nominale (trăsături de definitudine, de exemplu), grupurile nominale sunt înzestrate cu o trăsătură neinterpretabilă de temporalitate (uT)26. Verificarea acestei trăsături se face prin procedeul de ACORD introdus în §II.2.1. Astfel, definițiile structurale ale nominativului și acuzativului sunt cele din (36) și, respectiv, (37), iar Filtrul de caz din gramatica GB este rescris în forma condiției din (38). (36) The nature of nominative case Nominative case is an instance of an uninterpretable Tense feature (uT
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2004: 496) (38) Argument Tense Condition An argument must bear T (uT or iT). (Pesetsky și Torrego 2004: 501) Punând în oglindă definițiile din (36) și (37), observăm că între cele două cazuri structurale nu există nicio diferență; diferența dintre nominativ și acuzativ rezultă din faptul că că grupurile nominale se angajează în relații cu centre funcționale diferite, după cum se va arăta în secțiunea următoare. 2.5.2 Structura domeniului vP și evacuarea VP Lucrând în paradigma decompozițională propusă de Hale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vP] are aceeași compoziție de trăsături ca obiectul DP din poziția de complement al V, cu excepția faptului că trăsătura uT este încă activă (i.e. procesul de atribuire a cazului n-a avut loc). Această trăsătură se va șterge și atribuirea nominativului va avea loc în aceeași manieră ca atribuirea acuzativului, odată cu inserarea în derivare a centrului TS din domeniul flexiune, care machează temporalitatea principală a enunțului. 2) Atunci când complementul lui V este un obiect propozițional, procesul de satisfacere a trăsăturilor centrului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a atribui cazul acuzativ argumentului lor intern se traduce prin natura defectivă a trăsăturilor ale centrului TO; în structura inergativă, [e] notează complementul nul al centrului V (v. nota 28): (53) Structura propozițiilor inacuzative (adaptată la română: atribuire postverbală a nominativului; ridicare obligatorie a verbului la I, notat aici ca TS(ubject) după Pesetsky și Torrego 2004) [TsP ajungej TS[u] [vP Mariai[uT, i] [ToP ti TO[u: defectiv EPP] [VP tj ti] (54) Structura propozițiilor inergative (adaptată la română
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului la I, notat aici ca TS(ubject) după Pesetsky și Torrego 2004) [TsP ajungej TS[u] [vP Mariai[uT, i] [ToP ti TO[u: defectiv EPP] [VP tj ti] (54) Structura propozițiilor inergative (adaptată la română: atribuire postverbală a nominativului; ridicare obligatorie a verbului la I, notat aici ca TS(ubject) după Pesetsky și Torrego 2004) [TsP latrăj TS[u] [vP câinele[uT, i] [ToP [DP ei][uT, i] TO[u: EPP] [VP tj ti] În concluzie, înzestrarea centrului TO
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
proiectat în mod uniform (vP > TOP > VP); în situația particulară a românei, acest centru este înzestrat cu o trăsătură EPP, care asigură în mod uniform ocuparea [Spec, TOP]29 și deci extracția sistematică a complementului lui V. Rezultate de reținut • nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care asigură în mod uniform ocuparea [Spec, TOP]29 și deci extracția sistematică a complementului lui V. Rezultate de reținut • nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului conduce la ideea că deplasarea subiectului în poziție preverbală este un tip de deplasare A-bar (dictată de factori pragmatici
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asigură în mod uniform ocuparea [Spec, TOP]29 și deci extracția sistematică a complementului lui V. Rezultate de reținut • nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului conduce la ideea că deplasarea subiectului în poziție preverbală este un tip de deplasare A-bar (dictată de factori pragmatici, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului conduce la ideea că deplasarea subiectului în poziție preverbală este un tip de deplasare A-bar (dictată de factori pragmatici, nu de factori gramaticali), confirmându-se astfel ipoteza din Cornilescu (2000); subiectul preverbal în română este deci poziționat în periferia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acestei forme păstrează trăsăturile de temporalitate; astfel, forma de gerunziu prezintă trăsături de temporalitate, însă acestea sunt instanțiate în domeniul C, nu în domeniul flexionar; TP nu se proiectează, însă prezența trăsăturilor de temporalitate în structura propoziției gerunziale permite atribuirea nominativului. Opțiunea de păstrare a trăsăturilor în domeniul C explică de ce gerunziul se ridică în mod sistematic la C: pentru verificarea trăsăturii nonfinit. Într-o formulare informală, se poate spune că trăsătura nonfinit este "tare" în română și trebuie verificată în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
P. stângăØ [N. propozițional S V X] În analiza românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
într-o permantă competiție • ceea ce adâncește într-o oarecare măsură enigma este și faptul că, spre deosebire de franceză (de exemplu), care a evoluat către tipul sintactic SVO, româna nu a evoluat către acest tip sintactic - ci, din contră, atribuirea postverbală a nominativului este liberă, și în limba veche, și în limba modernă; astfel, dispariția gramaticii V2 din română are o cauză diferită (de franceză, de exemplu, unde structurile cu subiect topicalizat și verb deplasat în C au fost reanalizate ca structuri canonice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional (topic, focus) în periferia stângă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
B.V. Tiparul s-a executat sub comanda nr. 3810 / 2015 la Tipografia Editurii Universității din București 1Topica relativ liberă a constituenților argumentali rezultă dintr-o "conspirație" a mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt următorii: atribuirea liberă a nominativului în poziție postverbală, dublarea clitică a obiectului direct și indirect, marcarea diferențială a obiectului direct. 1 Asupra analizei gerunziului, în cazul căruia encliza era aproape generalizată (v. Niculescu 2014; Nicolae și Niculescu 2015, 2016), ne vom opri în §III (româna
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tota en Juan AUX.PERF.3SG vedea.INF tot DEF Juan '(lit.) Pe care film spui că nu l-a văzut pe tot Juan' (catalană; Gallego 2012) 22 Este general acceptat faptul că centrul T (din domeniul flexionar IP) atribuie nominativul (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). 23 "There have been attempts to attribute a semantic value to the structural cases NOM and ACC, most famously by Jakobson ([1936]1984). For the most part, these efforts have been unsuccessful, since
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Torrego 2011: 67, n. 16). 24 Evident, situația în care substantivele atribuie acuzativ este rară; toate formele tind către armonie categorială; dualitatea categorială se rezolvă diacronic (v. evoluția diacronică a supinului la Dragomirescu 2013a). 25 Disocierea atribuirii acuzativului de atribuirea nominativului este o chestiune empirică indiscutabilă, indiferent de analiza teoretică adoptată. Am ales să preluăm ipoteza de analiză prezentată de Pesetsky și Torrego (2001, 2004, 2007, 2011), întrucât considerăm că surprinde cel mai bine vacuitatea semantică a cazurilor structural (v. Stan
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formei infinitivului (e.g. bătu-l-ar / bată-te-ar pentru bate-l-ar / bate-te-ar; crească-ar pentru crește-ar etc.). 82 Coreferința dintre cliticul reflexiv inerent (-te) și pronumele personal tu semnalează că tu este subiectul real (în nominativ) al propoziției imperative. 83 Atât marcarea diferențială prin pe, cât și dublarea clitică sunt caracteristici care arată că obiectul direct nu este extrapropozițional (i.e. o specie de Hanging Topic Left Dislocation), ci este inclus structura propoziției și ocupă specificatorul unei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
caseta tehnică, în ambele cazuri este vorba de două persoane diferite) nu știu sau știu foarte prost latinește! Amintindu-și, probabil, că în anumite cazuri substantivele latinești de declinarea întâi se sfârșesc în -ae (la genitiv, dativ singular și la nominativ plural), autoarele au presupus că și laude din expresia latinească al cărui înțeles este "cu mare laudă, cu deosebită apreciere" ar trebui scris astfel. Numai că laude este forma de ablativ singular a unui substantiv de declinarea a treia, laus
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
scaunul pe care, anterior, au stat , printre alții, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, iar mai recent, filosoful Andrei Pleșu și scriitorul Marin Sorescu, nu ar trebui să vină un om, un liberal, pentru care utilizarea acuzativului, a nominativului si acordurile pronumelor personale posesive nu reprezintă marea dilemă profesională a carierei. Cu amiciție și multă bunăvoință, Radu Popa, Deputat PSD", se mai arată în scrisoare, potrivit Mediafax. Rugat, vineri, după ce a fost propus de PNL să preia Ministerul Culturii
Deputat PSD, pentru Antonescu: Dl. Ştirbu şi-a plombat drumul... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33535_a_34860]
-
vorba chiar de abateri de la normele curente, de erori perpetuate cu ajutorul formularelor. În instrucțiuni, dispoziții, cereri, declarații etc. se constituie lanțuri lungi de genitive și construcții gerunziale, în timp ce listele și tabelele preferă juxtapunerea de substantive și adjective în forma de nominativ, fără indicarea relațiilor: "denumire entitate nonprofit", "repartizare fonduri". Faptul că în aceste formulări se evită în mod sistematic genitivul sau prepozițiile care ar dezambiguiza secvența nu se explică decît aparent prin nevoia de economisire de timp și spațiu: formele flexionare
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
pentru că presupune refacerea un singular nearticulat în -ă (ca în cazul lui pizză, admis cu greu alături de pizza) și apariția unor modificări mai profunde la genitiv-dativ. Există totuși poziții sintactice în care termenul străin poate fi folosit fără dificultăți, la nominativ sau acuzativ: „După ce a iscat controverse în Franța, burqa ar putea fi interzisă în Belgia" (realitatea.net, 31.03.2010); „femeile musulmane vor fi obligate să renunțe la burqa" (Evenimentul zilei, 2.06.2010). In contextele în care ar trebui
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
ro), "roacăre, ai nu vii la o pizza?" (merluc.ro), "nu mă supăr dacă îmi zice lumea Ťroacăreť" (icehot.word-press.com) etc. Mai mult, forma cu diftongul oa se extinde și asupra celorlalte cazuri gramaticale în care apare cuvîntul (la nominativ, acuzativ, genitiv, la singular și la plural): "Roacăru' blond" (non-sense.ablog.ro), "cu dedicație specială pentru roacări această reclamă pe care o știți cu toții cred" (220.ro); Nici yo nu sufăr roakerii" (220.ro); "tovarăși, să înfierăm aceste apucături imperialiste
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]