721 matches
-
solidaritate umană și națională; de a-i amenda cu severitate pe acei comentatori sau jurnaliști, Îngâmfați de tirajele lor sau de conturile lor În bancă de sute și sute de mii de euro, care Îndrăznesc să „Împacheteze trecutul” cu acea nonșalanță a impostorilor și carieriștilor de prima oră! Unii, nu puțini - și e dificil de a deosebi oamenii naivi sau de bună credință de noii carieriști și oportuniști flămânzi de acel succes abrupt care devine posibil după o răsturnarea majoră politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îmi permite, sub scuza unor „segmente de existență”, a unor notații biografice - pe care unii comentatori le deplâng deja ca fiind insuficiente față de „molozul teoretic”! -, de a face acest amalgam, de a discursa, la modul „eseistic” cu adevărat, cu atâta nonșalanță despre una sau alta, provocând probabil iritarea unor spirite riguroase, obișnuite să trateze marile concepte ex cathedra. E aici reflexul romancierului care sunt și care a Învățat de la marii săi maeștri, un Dostoievski sau Thomas Mann, că pot fi inserate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și un limbaj, bineînțeles. O formă a umanului, o negare a „greoiului” și „inexpresivului”, o levitație ușoară și continuă, un râs al degetelor, o fugă rămânând pe loc, o ispită a cărnii lingușitoare și vii, statui create și distruse cu nonșalanță și, până la urmă, poate, o dreaptă articulație a capului În armonia Întregului, un persiflaj, ba poate chiar o negație a limbii și graiului, atât de slăvite, devenite deodată superflue. Dansul dionisiac poate Însemna, Însă, și ieșirea În „alt regn”, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu-și mai amintea că fusese la Montevideo și mi-a revenit mie datoria "de onoare" să-i reamintesc acest "amănunt" de față cu toți colaboratorii săi prezenți la discuții, la care "înaltul omul de afaceri" mi-a replicat cu nonșalanță: "Este posibil să fi fost, am atâtea deplasări..."!) În acest domeniu sensibil și deficitar, al relațiilor economice, pe lângă găsirea de debușeuri pentru mărfurile românești, am avut în vedere realizarea a două obiective "transmise din țară". Erau două obiective utopice, gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în cușcă pe care nara- torul o invocă este însoțită și de o retorică idiosincratică care trăiește din hybrisul privirii în exces, al supraexpunerii. Momentul apogetic este legat de apariția unui copil care-l fixează cu obstinație și depășind cu nonșalanța vârstei frontiera oricărei politeți îl atinge, îl pipăie. Privirea copi- lului pare să declanșeze o stare de vertij senzorial, însă ea reprezintă punctul focal, fiind anticipată de privirile cetățenilor. Gestul are un efect devastator, antrenând reflec- ția mizatropică a naratorului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
va căsători și îi va aduce multă bucurie și mângâiere cu viața sa în lume. Aici are loc un ciudat amestec de valori. Campionul sincerității care îl înfruntase cu doar câteva luni înainte pe Rectorul școlii, spunându-i cu incredibilă nonșalanță tot ceea ce gândește rău despre programa școlară și despre profesorii săi, se vede acum constrâns de dragostea pentru mama sa, pe care o mărturisește în multe rânduri în text și de sfatul duhovnicului său, să recurgă la o minciună necesară
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
viteza a devenit de mult una dintre valorile de căpătâi ale societății, cuvintele sunt și ele folosite cu maximă viteză, la întâmplare, buimac, fără vreo reflecție, fie ea chiar și fugitivă, asupra adevăratului lor sens. Etichete inepte sunt aruncate cu nonșalanță asupra unor stări de fapt, etichete amplificate până la suprasaturație de mijloacele mass-media, care tocesc un clișeu lingvistic până la automatizare, introducându-l astfel în reflexele lingvistice ale comunității și generând o magmă lexicală din care vai, în propria limbă maternă, nimeni
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
agenții naționale au conducători și angajați care nu au nici o legătură de studii sau/și de activitate cu domeniul de expertiză cerut pentru scopurile specifice. Nimic din trecutul lor nu îi califică să ocupe un post, dar o fac cu nonșalanță, în pur sistem clientelar și, mai grav, nu sunt dispuși să învețe nici după ce ocupă o poziție și nici să angajeze experți, tocmai fiindcă aceștia ar face un contrast prin care propria impostură ar apărea în întreaga „strălucire”. La catedrele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pedagogic... Alte puncte de vedere limitative sunt cele corespunzătoare „academismului pedagogic”, reprezentat de concepția vetustă conform căreia pregătirea științifică a cadrului didactic este o condiție necesară și suficientă pentru reușita didactică. „Profesorul trebuie să fie un munte deștiință” afirmă cu nonșalanță unele cadre didactice, numai că această convingere firavă se destramă brusc atunci când profesorul se confruntă cu situații pedagogice problematice, cu reacții neașteptate ale clasei ori ale elevilor izolați, cu un fiasco didactic evident. Paradigma omului de știință capabil să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
deosebeai cu ochiul liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
teleghidați mistici duc la extrem, din câte mi se pare, o caracteristică paradoxală a religiosului consacrat, cel puțin în aria noastră de civilizație (religiosul indian, brahman sau care a renunțat la lume, deosebindu-se de vulgum printr-o nepăsare, o nonșalanță augustă și vag distrată): aferarea introvertită. Regăsim această trăsătură, ceva mai puțin agresivă, în numeroase mănăstiri și abații catolice puțin înclinate, contrar așteptărilor, spre reverie. Poate pentru a scăpa de păcatul trândăviei și a preveni orice delăsare, călugării au parcă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și scrierilor. Din acest punct de vedere, liturghiile Orientului constituie cel mai bun exemplu: ele servesc ca refugiu al timpului imobil acolo unde, în viața civilă, timpul stagnează deja, fără început și fără sfârșit, unde nimeni nu e grăbit, unde nonșalanța este o marcă a distincției. Psalmodierile copte ne fac să auzim muzica oficianților zeiței Isis, iar călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să se mulțumească, în Europa de est, cu o atitudine de abținere de la orice inițiativă și cu prelungirea precarului statu-quo. La Ballplatz, Contele Goluchowski era secondat de șefii de secție. Primul șef de secție, Contele Lützow, își conducea serviciul cu o amabilă nonșalanță. Mai tîrziu, ca ambasador pe lîngă Quirinal, va dovedi cîteva calități, deosebite de cele pe care le arăta în funcțiile de la minister. Vederile sale, pe atunci, erau lipsite de relief. Printre diplomați se făcea haz de cuvintele cu care încheia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cea mai absurdă de centralism comunist, condusă de un dictator extrem de abil, cu multe relații occidentale și În ceea ce se chema pe atunci „lumea a treia” și care, simțind că se clatină rigoarea „Bibliei moscovite!”, a trecut, cu o insolentă nonșalanță și o demagogie pe măsură, spre un fel de național-comunism, Încercând să păstreze comandamentele leniniste mari - primatul absolut al partidului, ura față de imperialism, contra proprietății private, ațâțarea maselor contra elitei și contra oricărei individualități etc. Interesant și grotesc e faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eu să mă amestec printre temerari, dar n-am vrut să-mi supăr fiica prin insistența mea către temeritate. Am colindat apoi piețele învecinate cu forfota turiștilor, îndemnați la tot pasul de negustorii de toate culorile, care-și etalau cu nonșalanță mărfurile tot mai atractive. Nu poți trece fără să nu cumperi un cât de mic suvenir... Acest lucru îl făcea cu prisosință fiica mea care, din timp în timp mai face și câte o poză, când observă ceva deosebit. Ne-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
binelui și răului se află semințele providenței divine, care rodesc acolo unde suflă, după voia Lui, Duhul. Mulți, probabil sub o neștiută influență gnostică, se întreabă cum poate fi o lume atât de imperfectă opera unui Dumnezeu perfect. Omițând cu nonșalanță libertatea omului de a alege, ei atribuie Creatorului, atunci când acceptă măcar existența Lui, toate relele de pe pământ. Ei uită totuși că "diavolul așteaptă ca un vampir în umbra istoriei"26. Oamenii, scrie papa Grigorie cel Mare, trebuie să știe că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
presei literare „controlată de regim”?! Dacă aș fi avut, și atunci ca și acum, psihologia contorsionată a Monicăi Lovinescu, a soțului domniei-sale ce nu ezită să „condamne” cu o vehemență de o rară brutalitate corifei ai culturii române postbelice, cu nonșalanța, cu ușurința celui care, locuind o jumătate de secol în Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum, a lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori prea vesele de un anume Breban, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ți se proiectează și pe un ecran de lângă catedră, în timp ce vorbitorul ți-l citește cu voce tare. Ca să zic așa, recepționezi textul pe toate părțile, e imposibil să te sustragi. Ceea ce mă deranjează în toată această scenografie nu e nici nonșalanța, nici verva inovatoare, nici tehnologia. Genul de profesor pe care l-am redus, mai sus, la condiția de „portret-robot“ e, nu o dată, simpatic și eficient. E băiat bun. De altfel, nici nu poți să-l contești, căci se grăbește să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
năvod. - Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat, dar ție ți se rupsese deja filmul, în camera de oaspeți, zise ea cu o nonșalanță prefăcută pe care încă o cultiva de când mă mutasem în casă. Am oftat. - Nu mi s-a „tăiat filmul“, Jayne. Eram epuizat. - De ce, Bret? De ce erai atât de epuizat? Stătea tot cu spatele la mine, însă vocea i se crispase. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
hedonist, în schimb are ceva din intangibilitatea trufașă din puritatea negativă a teroristului. în esență, nu e un tip simpatic. Filmele (și în primul rînd Sean Connery) l-au făcut simpatic : curățîndu-l de sîngele-și-mațele-pe-pereți ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
negativă a teroristului. în esență, nu e un tip simpatic. Filmele (și în primul rînd Sean Connery) l-au făcut simpatic : curățîndu-l de sîngele-și-mațele-pe-pereți ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele lui nobile (sentimentalismul deghizat în duritate al lui Raymond Chandler
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
submediocre, înfiera emigrația românească și glorifica realizările socialismului. Cât despre Ion Cristoiu, Mihai Tatulici, Dan Pavel sau (eternul) Adrian Păunescu (ca să-i enumerăm doar pe cei amintiți de Virgil Ierunca din epoca neagră a gazetăriei românești), aceștia au continuat cu nonșalanță, și mizând pe memoria scurtă a românului, cariere de succes în presa românească, unii ajungând chiar importanți factori de opinie în noua democrație. Nu putem vorbi, așadar, de o ruptură reală între era comunistă și regimul postdecembrist, dovadă făcând noile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
distanță. Pe apă plutesc frunze uscate. Mara se apleacă ușor deasupra apei și întinde mâna să apuce o frunză moartă. Paul se ridică în picioare. Dar eu sunt mai aproape de Mara. Din trei pași ajung lângă ea. Îmi asum cu nonșalanță rolul de înger păzitor și o întreb ce-a găsit. O flunză. Uite. Mă las pe vine și mă uit la frunza din mâna ei. Îi spun că e o frunză foarte frumoasă și încerc să găsesc strategia potrivită ca
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
datorită profesiei, publicul meu este format, așa cum am afirmat mai sus, cu precădere din specialiști în istoria literaturii române. Dar și din studenți și din profesori de specialitate. Mă bucur că au apărut unele manuale alternative care au renunțat la nonșalanța foiletonismului și recurg la analize în spiritul metodelor actuale. Sunt pregătiți în acest mod viitorii cititori, dar și viitorii critici și istorici literari. Optimismul meu, foarte prudent, de altfel, se întemeiază pe încrederea actualelor generații de elevi, ca și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
măsuri generatoare de încredere, pentru ambele comunități". Pentru mine, această formulare care evoca o etapă a redactării "Actului final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa" (CSCE) era sentimental un argument de succes. Gândul meu l-am comunicat, cu nonșalanță, mai ales colegilor europeni. Marți, 2 martie 1993, la orele 12, nou alesul președinte al Republicii Cipru și soția sa primeau, în noua lor reședință, felicitările șefilor misiunilor diplomatice rezidenți în Nicosia. Spre plăcuta mea surprindere, am avut, împreună cu Nicoleta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]