536 matches
-
la îndemîna oricui: „Sunt taciturni cei care nu au nimic comun cu tăcerea”. George Drăghescu își intitulează placheta O furnică pe Golgota. De ce o furnică? Oare pentru că, în mod curent, furnica e simbolul hărniciei, al prudenței, în opoziție cu greierele nonșalant, neprevăzător? O hărnicie care poate fi împinsă la o accepție meschină, la o legătură prea strînsă, egoistă cu bunurile terestre... E mai potrivit să menționăm aici credința indiană potrivit căreia furnica sugerează însemnătatea minoră a făpturilor omenești luate în parte
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
pe copertă o maiestuoasă și sovietică stea în cinci colțuri. Ar fi, așadar, o naivitate să îi imputăm în vreun fel lui Dan Lungu erori de compoziție, repetiții, facilități tehnice sau neconcordanțe, de vreme ce el își permite luxul de a ceda nonșalant chiar din debutul cărții frâiele narațiunii. Prezența autorului de pe copertă se face simțită numai sporadic. Și admirabil. Avem, prin urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
este la fel: vede cineva vreo diferență între Daniela Buruiană și Lucian Bolcaș? Dacă da, să mi-o traducă și mie. Î: Ce părere aveți despre feminitatea actuală, despre modul în care se manifestă ea? R: Feminitatea actuală este dinamică, nonșalantă, incandescentă, explozivă, chimică, microchirurgicală și, mai ales, nu provoacă inhibiții. Multe perechi de buze contemporane, din care atîrnă colagenul mai fastuos decît țurțurii pe la streșinile caselor boreale, au, în exclusivitate, un rol pasiv, chiar dacă fac play-back, și unul cu totul
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
-și așteptă concluzia, și din acest motiv toată viața este doliu, întotdeauna pentru că toată viața este durere, cum spunea Buddha, și căutare a liniștii..." (Comte-Sponville, 2004: 20) A liniștii, evident, în raport cu spaimele morții și cu nesiguranța vieții. Tonul de filozofie nonșalantă adoptat de Comte-Sponville este perfect adaptat necesităților omului modern. În lumea noastră, nimic nu e ireparabil și nimic definitiv. Moartea însăși poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
a deschis scorul, 0-2 (min. 3), dar a fost egalata rapid, 2-2 (min. 6), iar Diniz a adus avantajul pentru Hypo, 3-2 (min. 8). Oltchim a plătit tribut apărării relaxate, 8-4 (min. 12), dar și celor câteva atacuri ratate cu nonșalanta. Antrenorul Jakob Vestergaard a fost obligat să ceară time-out, jocul echipei nu mergea deloc. La pauză, 12-14, scrie digidsort.ro, după 30 de minute în care Oltchim nu a strălucit, dar a găsit resurse să domine finalul reprizei și să
Hypo Viena-Oltchim, scor 24-25, în Liga Campionilor () [Corola-journal/Journalistic/75456_a_76781]
-
doar că accentele autocritice și evocările vieții între ruinele unui imperiu sunt plasate în Fortăreața Albă în plan ficțional. Amintirile autorului despre propria copilărie și tinerețe, despre „blocul Pamuk”, unde și-a trăit o mare parte de viață în ambianța nonșalantă a unei familii burgheze înstărite, despre Bosfor, autori otomani și străini etc. fac din Istanbul o poveste care - deși adevărată - izbutește să pară mai captivantă decât ficțiunea. Tema dublului domină încă din primul capitol (Un alt Orhan): „Pe vremea când
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc, chiar dacă unii vorbitori nu au această percepție și îl folosesc curent, nonșalant, uneori pur și simplu alături de mulțumesc sau în alternanță cu acesta ("mersi, mersi, mulțumesc pt aplauze", pirateparty.ro). În plus, mersi intră în destule expresii în care sînt activate mai ales conotațiile sale negativ-ironice - cutare e bine mersi ("Fidel Castro
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
a se distanța printr-o tonalitate bizar ironică: "Iată-l, în sfîrșit, pe G.Călinescu, distribuit tot în rolul judecătorului. Însă nici lui nu-i convine partitura, care-l obligă mai ales să asculte și să cîntărească, așa că o schimbă nonșalant cu aceea a procurorului, trasînd, cu gesturi cabotine și glas de stentor, un violent portret în aqua forte al răposatului". Nu putem a nu ne întreba la rîndu-ne: oare Alexandru Dobrescu, el însuși, "ascultă și cîntărește"? Oare îi convine "rolul
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
aproximativă. Dat afară din toate redacțiile, refuzat de toate teatrele, privit sceptic de prieteni și încurajat numai de Leni Caler, el scrie Steaua fără nume sperând într-o rapidă redresare financiară, cu dezinvoltura și cu pragmatismul unui agent publicitar. La fel de nonșalant, își oferă textul oricui ar fi dispus să-l semneze în locul său. Toate acestea, din pricina cumplitelor și inumanelor edicte antisemite ale regimului Antonescu. Să recunoaștem, transformarea e cel puțin zguduitoare. Ceea ce urmează nu se va abate de la traseu: manuscrisul și
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
autor pînă la a-i deveni „calul de bătaie” din cele cinci volume de Figuri dar, în același timp, un joc de-a epilogul, ce-i permite autorului o gamă largă de tonalități, mergînd de la elegiac, tandru, ludic la ironic, nonșalant sarcastic, trecînd prin grav, macabru și melancolic. Despărțindu-se de formula dicționarului personal, Genette adoptă pentru volumul Epilogue o formă de organizare diferită, un pic ermetică și anume o scriitură fragmentară în care fiecare fragment este separat de celălalt printr-
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
dispune de o adevărată "bază de masse" în materie de jazz. În a doua seară am asistat la două recitaluri diametral opuse: mai întâi, cel extrovertit, de imediat impact la public, al formației Jan Korinek & Groove. Trupa pragheză evocă repertoriul nonșalant al anilor'60, când la putere erau chitara electrică și orga Hammond. Acest cuplu instrumental e resuscitat de organistul Korinek, împreună cu ghitaristul american de blues Rennie Trossman, susținuți de profesioniști precum Vladimir Kulhanek/bas și Jan Knop/pian. Prin contrast
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
oferă o motivație teoretică a comportamentului lui Arthur din primele două sute de pagini. Deviza fericirii de weekend și a deresponsabilizării (relevantă este aici scena în care, după ce asistă la încercarea Brendei de a avorta prin metode neconvenționale, bărbatul părăsește casa nonșalant, eliberânduse de problemele pe care „nu le mai avea în față”) este urmată de alte mărturisiri hedoniste („se gândea să rămână pe drumul sigur și trandafiriu alături de Doreen, dar plăcerea și riscul de a avea două femei căsătorite erau prea
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
ceva mai mult de 300 de euro, dar aflu că poți supraviețui chiar și cu 100 de lats pe lună, poate de aceea mâncarea și este atât de ieftină... Dar și bogăția!! Sunt zone ale orașului unde opulența e etalată nonșalant la vedere: căsuțe superbe, cu alei frumos pietruite, cu ploaie de flori în ferestre, cu mici heleștee unde plutesc nestingheriți nuferii... E și aici o Europă în miniatură, cu bune și rele... Și cultura? Renumiți în lume rămân sculptorii și
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
care autorul o spune cu lux de amănunte, transformând-o într-o altă pistă narativă. Altfel spus, romanul lui Radu Aldulescu seamănă cu un bloc de locuințe, la care ferestrele nu au perdele sau jaluzele, iar obiectivul autorului se plimbă nonșalant de la un apartament la altul, înregistrând cu maximă precizie tot ce se petrece în respectivele spații. În mod cert, dacă nu vor fi renunțat la lectură, mulți cititori se vor fi luat cu mânile de cap după primele pagini ale
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
escapadelor bahice evazioniste ale scriitorilor (din care aflăm ce înseamnă „a pune temelie” prin localurile de pe traseele băuturii), un roman al pisicilor și un roman printre rînduri al literaturii ca „pariu ocazional”. Scene de comedie amară a istoriei sunt prinse nonșalant în cadru: de la, să spunem, o lecție a lui Tudor Vianu din anii ’50 la acordarea titlului de „cetățean de onoare” al Sibiului în anii 2000, dezvăluind un excelent portretist, sensibil la detalii și situații definitorii, dublat de un evocator
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
unei oglinzi. Fără a fi interesat în mod special de figurativism, sculptorul caută chipul livresc sau înfățișarea arhaica, fără a fi retoric, el caută semnele unei civilizații vagi și coordonatele unui Cosmos comprimat, după cum, fără a ceda spontaneității excesive, comentează nonșalant apariția formei din propria să energie interioară. La o privire atentă și lipsită de prejudecăți, calmul și echilibrul lui Panaite Chifu se construiesc prin armonizarea a doua aspirații divergențe; instinctul gravitațional și visul înălțării. În lucrările lui, simultan grațioase și
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
sale vorbe din Crimă și pedeapsă („fiecare om trebuie să aibă un loc pe lumea asta unde să se poată duce"), spunîndu-și că omul nu-i chiar atît de deosebit de porumbei, ba că uneori chiar are de învățat de la ei. Nonșalanta dezinformare În suplimentul TIMPUL LIBER distribuit joia împreună cu ziarul România liberă (15-21 aprilie 2010), este menționat, pentru vineri, 17 aprilie, pe canalul „TVR Cultural" filmul românesc „Pe răspunderea mea", realizat, chipurile, în... 1995! O minimă cultură cinematografică a celor ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
revista în care el și ceilalți membri ai generației lui erau, cu regularitate, atacați de Eugen Barbu. Sigur că trimiterea aceasta nu e, nici pe departe, un act de curaj sau de disidență. Dar este o formă de a trata nonșalant, cu amuzament și detașare, un Leviathan care altora le insufla groază. Tot atunci, cum am văzut, Pișcu se juca cu focul, redactând silitor un roman a cărui metodă de scriere era îngrijorător de asemănătoare cu aceea a delatorilor. Ce consemna
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
oricine dintr-un magazin de electrotehnice, mașinile de scris înregistrate la Miliție au fost înlocuite cu computerele personale cuplate la Internet, țigările Kent - fosta valută forte, cu ajutorul căreia se deschideau ușile spitalelor și ale facultăților - au ajuns să fie fumate nonșalant și de către măturătorii de stradă, dolarii se pot cumpăra de la casele de schimb din orice orășel al țării. Avem șomeri, drogați, reviste pornografice, carduri bancare, telefoane mobile, studenți la mari universități occidentale, mașini de ultimă oră și avioane personale. E
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
Ciucaș), colegul șoferului prototipic e un cerb. Fabulosul este însă tratat tot în cheie umoristică, prin comicul de situație și de limbaj: cerbul bea bere la terasă, i se spune "nea Cornel" și dă sfaturi înțelepte, în exact acel registru nonșalant neologic pe care îl adoptă vorbitorul mediu de la oraș: "Ușor, mă Mitică, scăpăm noi cumva de aici. Ne relaxăm, gîndim problema, c-avem minte, doar nu sîntem animale" - "Așa-i, nea Cornele". Cele mai autentice probe de conversație se găsesc
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
tâlcul mai multor întâmplări cu Nastratin. Care, la Anton Pann, nu e nici pustnicul, nici descurcărețul. Nu e un om liber, ci un om care se eliberează, fără să-ntoarcă spatele lumii, și fără să se agațe mereu de un nonșalant la asta o să mă gândesc mâine. Cum, atunci? Recunoscând ce nu se poate schimba și schimbând tot restul. Așa, viața lui, diversă, rămâne, totuși, rânduită, iar micile reușite - niște șotii, în fond - îi dau energia să se lovească de praguri
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
în limb, în iad, în lună. (O altă Causerie, metaforic-metatextuală, ca și celelalte, se numește O călătorie în lună). Poate că personajelei-i bravează moartea cu atîta nonșalanță tocmai pentru că au murit demult. Prin urmare, nu bravează și nici nu sînt nonșalante. Iar primul narator, Dumas, cel care (s)pune povestea în cadru dintr-un cadru, mai anulează - sau instituie! - încă o convenție narativă. Căci, în prefața auctorială la romanul Cei trei muschetari (încă un metatext: al treilea!, tot nereeditat, tot netradus
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
este de părere că președintele PNL Klaus Iohannis este în acest moment candidatul preferat de Băsescu pentru Cotroceni. "Când președintelui Băsescu i s-a cerut demisia pe fondul scandalului de corupție în care este implicat fratele său, acesta a răspuns, nonșalant, că singurul motiv pentru care nu își dă demisia este că un anumit candidat al Dreptei nu ar mai avea șanse în cursa pentru Cotroceni. Acum știm bine la cine se referea de fapt Băsescu, la Klaus Iohannis, alesul său
Ana Birchall: Prin refacerea alianței PNL-PDL, liberalii își bat joc de voturile românilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77535_a_78860]
-
pe care l-a dobândit o dată cu cel dintâi volum publicat. Exercițiul acesta presupune, din mai multe motive, o enormă victorie morală. Nu e ușor, când ai exact treizeci de ani și o pagină de gardă plină de distincții, să lași, nonșalant, deoparte toate eventualele piste de sugestie melodramatică. Se cer, pentru așa ceva, o remarcabilă artă a fugii de clișeele sentimentale și o dispoziție stilistică neîntrerupt ironică. Sociu le are, din abundență, pe amândouă. Iar dacă am ezitat înainte de a-mi stabili
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
cărărilor bifurcate. După ce ia cunoștință de diagnosticele cu substrat politic care se puneau, în epocă, celor incomozi, acesta publică, în Viața românească din noiembrie 1976, un articol intitulat Psihiatrie, antipsihiatrie și hiperpsihiatrie. Cenzura nu-l decriptează corect și-i dă, nonșalant, drumul. (Va avea ocazia să regrete neatenția atunci când textul cu pricina va ajunge la Europa Liberă.) Sfătuit de Monica Lovinescu și contrar opțiunii mai utopicului său prieten Alexandru Ivasiuc, Vianu va începe să-l frecventeze pe Goma. Decizia nu e
Un epilog by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7058_a_8383]