515 matches
-
etaj superior, de unde nu se văd pe geam decât antene; tot tata venise să mă ia de la examen, dar nu din stradă, ca toți părinții de candidați, ci chiar de pe coridorul cu sala. În costumul lui de vară, intrase salutând nonșalant în stânga și-n dreapta, trecuse pe la avizier neoprit de nimeni, urcase la etaj tot fără să-l întrebe cineva cu ce treburi bântuia clădirea în care se luaseră niște măsuri speciale de securitate și iată-l pe tatăl meu deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sugerează Luke. Să zicem, cu douăzeci de kilometri la oră? — Dar merg repede, zic supărată. Doar nu te aștepți să vâjâi cu un milion de kilometri la oră! Există limită de viteză, sper că știi asta. Ajung la ieșire, surâd nonșalant către portar, care îmi aruncă o privire surprinsă și ies în șosea. Semnalizez stânga și îmi arunc o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea, toți invitații stau frumos aliniați în centrul cortului, în timp ce un fotograf își reglează tripodul. — Becky, unde‑i Luke? zice Lucy tăioasă. Vrem să fie toată lumea în poză. Rahat. Ra - hat!. — Ăă... Înghit în sec, încercând să‑mi păstrez aerul nonșalant. O fi în casă, nu știu. Nu, nu e, spune Kate, domnișoara de onoare. De‑acolo vin. — Păi, atunci trebuie să fie... în grădină. — Dar tu de acolo vii, spune Lucy, cu ochii mijiți. Nu l‑ai văzut? — Ăă... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în fața ochilor lor. — Ți‑am văzut casetele, spune Kent, aplecându‑se spre mine. Și suntem foarte impresionați. — Da? zic, și imediat îmi dau seama că poate n‑ar trebui să par atât de uimită. Da, repet, încercând un ton mai nonșalant, ce pot să spun, evident, sunt destul de mândră de emisiune... — Așa cum știi, Rebecca, noi producem o emisiune care se numeste Consumatorul, spune Kent. În clipa asta nu avem încă rubrică de sfaturi financiare, dar am vrea să introducem una, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oriunde aș fi, nu‑mi pasă. Intru. Deschid ușa grea și pășesc în magazin, care e complet gol, cu excepția mirosului de tămâie și a unei muzici ciudate, date la maximum. Mă apropii de un stativ și, luându‑mi un aer nonșalant, încep să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce vorbește, dar îi zâmbesc încrezătoare și mușc dintr‑un croissant. — Trebuie să plec, zice în clipa când își termină cafeaua. Dar te sun mâine, ca să stabilim o întâlnire cu directorul de programe. OK? — Perfect! zic, luându‑mi un aer nonșalant. Ar fi foarte bine. În clipa în care pleacă, nu‑mi pot stăpâni un zâmbet de încântare, cât toată fața. Propria mea emisiune! Totul merge din ce în ce mai bine. Toți cei cu care vorbesc par să vrea să‑mi ofere de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îmi aduce un teanc de plicuri cu înfățișare neprietenoasă, simt un junghi în stomac și îmi doresc să nu fi venit niciodată acasă. Cel puțin, cât eram plecată, nu trebuia să știu despre toate astea. — Așa, zic, încercând un ton nonșalant și stăpân pe situație. Răsfoiesc plicurile, fără să mă uit la ele cu adevărat, apoi le las jos. O să mă uit la ele mai târziu. Când am să mă pot concentra la ele. — Bex... Suze face o față lungă. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
seama că ar trebui s‑o șterg acum, când pot. Mă ridic, strâmbându‑mă din cauza cârcelului și‑mi scutur picioarele, în clipa în care simt sângele punândumi‑se din nou în mișcare. Apoi îmi ridic pachetul și pornesc cât de nonșalant pot pe coridorul spre lifturi. Exact în momentul în care apăs pe buton, începe să‑mi sune mobilul în geantă și tresar, speriată. Drace, telefonul! Slavă Domnului că nu s‑a întâmplat cât stăteam ciucită în spatele biroului lui Mel! — Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
radioasă expresiei ei de uimire. — Bex, e nemaipomenit! zice, uitându‑se fără să‑i vină să creadă la spațiul golit. Și ce rapidă ai fost! Mie mi‑a luat o groază să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă din umeri. Când m‑apuc de‑o treabă, mă apuc. Face câțiva pași și se uită mirată la măsuța de toaletă. — Dumnezeule, n‑am știut niciodată că masa asta are blat de marmură! — Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la timp pe spion și-l pocnea cu mătura în cap. Un așa BUM te putea ucide, își zicea el și o privea din tufișuri cum își continua munca, feliind plină de vigoare legumele, decapitând puii și gâștele cu lovituri nonșalante de secure. Și totuși, cu cât îi erau mai zădărnicite eforturile, cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai încerce o dată... Din cauza problemelor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
către masă. —Fiona, la tine cum stau lucrurile? —Eiiii, asta da întrebare, a exclamat Fiona făcând o ușoară grimasă. De fapt, nu am așa de multe de raportat, decât că Jake aproape c-a omorât-o pe Jessica. Remarca ei nonșalantă a rămas plutind în aer preț de câteva secunde, până când toate au computerizat-o, după care s-a risipit instantaneu la aterizare. —Cuuuuuum? Susan era îngrozită. —Glumești, nu-i așa? Fiona a ridicat din umeri. —Oarecum. În următoarele cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Poate că așa stau lucrurile în fază inițială, dar vine un moment când trebuie să spui „de-ajuns“ și să preiei controlul. Fiindcă dacă n-o faci atunci, n-ai s-o mai faci niciodată. Am înțeles, a replicat Luca nonșalant. Și cum propui să fac chestia asta? Alison se gândise la asta de atât de multe ori, încât avea răspunsul deja pregătit. Nu făcuse decât s-aștepte momentul potrivit ca să-l rostească. —Să presupunem..., a spus ea aplecându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
secundă în capul oaselor. Se înfuriase. —Să nu mai pui niciodată la îndoială iubirea mea pentru Milly. N-aș putea s-o iubesc mai mult decât acum. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? a întrebat-o el nonșalant. —Te iubesc, vreau să mă mărit cu tine, și este natural să vreau să încerc să fac un copil cu tine. Să știi că simțămintele astea ale mele nu sunt deloc ieșite din comun, Nick. De asta au femeile hormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decât câteva secunde ca să pună întrebarea care o rodea. Așa că a lăsat baltă prudența. —Și Paul nu ți-a mai zis nimic de Deborah? a ciripit ea făcându-i lui Jade cu ochiul, în speranța de a da un aer nonșalant acelei probleme teribil de serioase. De pildă, dacă nu cumva ăsta a fost începutul unei relații minunate? Jade a râs nedumerită. Nu-și dăduse seama dacă Julia glumea sau nu. —N-am aflat nimic în sensul ăsta, în schimb știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi fusese copleșită de durere. Fiona și-a dres glasul. — Deci, cât credeți că va mai dura până când ne vom putea face o idee mai clară privind momentul recuperării lui Susan? S-o luăm pas cu pas, a răspuns doctorul nonșalant. Să așteptăm întâi să iasă din comă, după care vom mai vedea, a adăugat el și s-a întors către studenți. Ei, ar cam trebui s-o luăm din loc. Mai avem încă mulți pacienți de văzut. Apoi doctorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mintea la afaceri și mai puțin la problemele personale. Alison se simțea ca un scafandru de mare adâncime, care e pe punctul să-și astupe nările și să sară în apă. Apropo..., a spus ea cu un ton pe cât de nonșalant posibil. Vreau să discut cu tine despre ceva... care e foarte important pentru mine și sper că și pentru tine. — Da? Luca citea prima pagină a ziarului și nu părea să fie prea atent. E vorba de dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona a lăsat pungile pe masă și s-a îndreptat către sufragerie. David stătea într-unul dintre fotoliile din fața șemineului, cu spatele la ea. Când Fiona a intrat în cameră, bărbatul nici nu s-a clintit din loc. —Salut, a zis Fiona nonșalantă uitându-se prin încăpere. Unde e Jessica? David și-a mișcat puțin capul, dar nu s-a întors de tot. —E plecată cu Jake să dea de mâncare la rațe. —Aha! Fiona și-a atârnat geanta de spătarul unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
timp să-i zărești pe respectivii venind pe coridor și să schimbi la vreme subiectul, virând către ceva cu care să fie toată lumea de acord. Ca, de pildă, Linda. Pe moment, ocupanții camerei erau Derek și Jeff, primul stând sprijinit nonșalant de un fișet și vorbind cu cel din urmă. Derek nu stătea sau nu ședea pur și simplu, niciodată; el se Întindea pe ceva sau se proptea de ceva. Îmi aruncă În treacăt un zâmbet prietenos. — Salut, Sam. Cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii ațintiți la platforma pe care Lesley continua să se rotească. Ea Însăși, În entuziasmul ei, era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
plecăm! a spus Midori. Am dat din cap, m-am ridicat și ne-am îndreptat amândoi spre ușă. Individul cel scund mi-a spus ceva, dar nu am înțeles ce anume. Midori i-a fluturat mâna și l-a salutat nonșalantă: — Pa! După ce-am ieșit din amfiteatru Midori mi-a zis: — Te pomenești că suntem contrarevoluționari. Oare or să ne spânzure de stâlpul telegrafic dacă le reușește revoluția? — Aș vrea să mâncăm înainte de a ne spânzura, am zis. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Într-un timp sau Într-un spațiu, nu e suflet, inteligență, imaginație, opinie, număr, ordine, măsură, substanță, eternitate, nici beznă nu-i și nici lumină, eroare nu-i și nu e adevăr. Mă făcu să tresar o convorbire, clară și nonșalantă, dintre un băiat cu ochelari și o fată care, din nefericire, nu purta așa ceva. „E pendulul lui Foucault”, zicea el. „Primul experiment Într-o pivniță În 1851, pe urmă la Observatoire și apoi sub cupola Panteonului, cu un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să iasă din amnezia blestemată care-l ținea prizonier de doi ani de zile? LXIII A doua zi eram amândoi la Facultatea de Filosofie, la cursul de Teorii evoluționiste: abordări postmoderne. Beligrad venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de bănci și perora cu emfază ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aprindă o țigară, fără grijă că va trebui să-și împartă pachetul sensibil subțiat, cu amicul său. Avocatul nu fuma. De când se prenumăra conștient printre semeni, acesta nu trăsese nicio pipă-ntreagă, preferând comoditatea înțelegătoare a statutului de fumător pasiv. Nonșalant, Dănuț proiectează bățul de chibrit folosit, în direcția plitei, dar nimerește total aiuristic, într-o tigăiță hârbuită și arsă, de tinichea, unsă de jur-împrejur cu ulei de gătit și cu funingine, pe fundul căreia se ițeau, semi-solidificate, resturile unui prânz
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Poetul alegând benevol, chiar să și doarmă în subterană, în primele nopți, cele mai dificile, când Principesa Danemarcei, din instinct de conservare, bănuind probabil ce-o așteaptă "Aoleu, ce-aș mai fi bușit-o-atunci, în gura aia știrbă!" zicea Dan adoptase nonșalant cea mai rațională soluție: fugise din nou, preventiv, în lumea largă). Și iat-o iarăși, lăfăindu-se pe pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și mirositoare sălbatic a stârv
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de Zeiță a fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată rustic cu maci și săltată generos
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]