1,111 matches
-
pe cotoare. În afară de noptiere, dulapul cu pulovere și-o icoană cu Sfântu Vasile, dormitorul nostru mai conținea o comodă, două noptiere, un aspirator și-un aparat de gimnastică. Noptierele cădeau drept, în unghiuri simple și ascuțite, cu aspect minimalist. Vechile noptiere ale bunicului Vitalian, rotunde, cu furnirul de cireș negru plesnit, fuseseră aruncate pe trotuar. Bufetul cu vitrină și trei ușițe cu cheie, care se deschideau în sus, ca aripile unui Lamborghini Espada, la fel. Acolo dormeau vesela de porțelan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
favorabile mie, pe care le combinam cu scene semi-reale sau le născoceam de-a dreptul: un sărut într-un cinematograf, o vorbă bună după o ceartă cu maică-sa la telefon, un buchet de flori lăsat de 8 Martie pe noptieră. O imobilizam într-un pat imaginar, aducându-i cadouri peste cadouri, mângâieri și frânturi de conversații flatante, care nu avuseseră niciodată loc, gesturi și vorbe alese, măsluite cu luni, zile și ore, din ce în ce mai greu de refuzat. Cu temerile, mergea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu spirt și rivanol, alifiile și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci și tipuri de afecțiuni, ca la camera de gardă, în dulăpior. Le aranjam atent, plasând fiecare cutiuță la locul potrivit, fie în cele două sertare ale noptierelor, fie pe geam. Pe noptieră mai așezam lanterna de voiaj, mică, tubulară, cu cinci beculețe de xenon și trei faze de iluminat; nu știai niciodată când îți trebuie. M-am răsucit în cușetă, căutând poziția optimă. Compatrioții mei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci și tipuri de afecțiuni, ca la camera de gardă, în dulăpior. Le aranjam atent, plasând fiecare cutiuță la locul potrivit, fie în cele două sertare ale noptierelor, fie pe geam. Pe noptieră mai așezam lanterna de voiaj, mică, tubulară, cu cinci beculețe de xenon și trei faze de iluminat; nu știai niciodată când îți trebuie. M-am răsucit în cușetă, căutând poziția optimă. Compatrioții mei nu se luptau cu astfel de probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în contrast cu exteriorul. Parcă montase cineva un cub într-un palat imperial. „Rezonabil.“, și-a început Maria verificarea. „Pat matrimonial pe suport din lemn de fag, veioze Ikea cu reglaj pe verticală, măsuță de plexiglas cu picioare nichelate, asortată la tubulatura noptierelor și-a dulapului. Ia să vedem și-n baie.“ Și-a aranjat paltonul sport pe umeraș în dulap, a încercat etajera cu degetul (nici un fir de praf), după care a apăsat comutatorul și-a băgat capul pe ușiță. Mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adormit îmbrățișați sau cel puțin așa i s-a părut Mariei. Pe la unsprezece, bântuiam singur pe străzi. Maria dormea liniștită, îi potrivisem plapuma în brațe, în forma unui al doilea corp. Sau poate se trezise și-mi citise biletul de pe noptieră, dar era prea târziu, infracțiunea deja se consumase. Trebuia să mă aștepte; oricum, n-avea de ales, încuiasem camera pe exterior. Se spune că somnul rațiunii naște monștri; e-un clișeu, pe care nimeni nu-l ia în seamă. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mâna pe clanță și-am apăsat. Căldura se mai potolise, sângele se răcorise la loc, temperatura se echilibrase ca atunci când te speli cu apă rece după ce-ai stat afară-n ger. Înăuntru, nimeni. Patul era făcut, iar veiozele de pe noptiere schimbate. Am ridicat privirea: tablourile nu arătau la fel. Femeia lui Schiele dispăruse, iar în locul lui Kees Van Dongen apăruse un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o haină, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici consistența pereților nu mai păreau aceleași. Brusc, m-au trecut transpirațiile. Am fugit pe culoar și-am împins cu umerii ușa lui Mihnea. A sărit cât colo, izbindu-se de perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Fabio Foscolo, Gentile Bellini și Gianluca Fontanelli. Trei prieteni extrem de diferiți Între ei, dar legați de destinul familiei Frassetti. Omul de arme, omul de artă și omul de informații. Dar cel mai important lucru era acela că Alexandru găsise pe noptieră o scrisoare. Scrisoarea sosise În zori, ajunsese la contele Matteo, care o adusese, nedesfăcută, În camera nepotului său. Plicul avea pecetea cu zimbrul Moldovei. Era o scrisoare de la tatăl său. Sosirea unei scrisori de la Cetatea Sucevei schimba totul. Era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
înviorează și eliberează de emoțiile și praful călătoriei, îmi dau ceasul cu exact o oră în urmă spre a fi în ritm cu noul fus orar și mă întind în pijama pe canapea, încercând, profitând și de un mini-ghid de pe noptieră, să zbor cu gândul la trecutul Suediei, să meditez la istoria zbuciumată și complicată a acestei țări. După o experiență bogată, învolburată și-a găsit, oare, poporul suedez o anumită stabilitate, armonie, prosperitate, pace internă, înțelegere cu vecinii și celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Istorie. Geografie. Memorii. Mi-au sărit în ochi nume diferite. Churchill, de Gaulle, Gorbaciov. Soljenițîn. Mircea Eliade. Paul Sartre. Cinkiz Aitmatov... Lângă peretele opus, spre miază-zi, trona o dormeză dublă, cu ladă la capăt, cu o lampă electrică modernă. Pe noptieră alte câteva cărți: Henrich Böhl, Petre Pandrea... Iaca! Aici e raiul și iadul singurătății mele!... Rai când sunt sănătos. Când citesc. Când ascult muzică. Când port, în liniște, un dialog cu mine însumi. Când îmi ascult gândurile și amintirile. Iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aceleași partenere vecine, Prusia și Austria, cea mai drastică împărțire, care echivala cu desființarea statului polonez? Profesorul tresări la această întrebare, ca și când așa ceva nu-l avantaja să-mi răspundă. Stătu puțin pe gânduri, apoi, luând cartea lui Geoffrey Hosting de pe noptieră, o răsfoi și-mi citi din ceea ce el însuși subliniase: Ei, vezi dumitale, se pare că tocmai aici e buba: o minoritate de polonezi autorul acesta îi estimează la 26% dar eu cred că erau mai mulți; polonezii erau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
plecat la spital. Bițu tocmai se-ntorsese de la tomograf. Era în pat, într-un salon mare, supraaglomerat. Acuza dureri în partea stângă, sub cușca pieptului. M-a rugat să-i aduc instrumentele de ras și aparatul de radio micuț, de pe noptiera de-acasă Cred că-ntr-o zi-două mă reîntorc și eu...! M-am dus la doctorul de gardă, de-alături: Ce știți despre fratele meu? Atât cât știi și dumneata. Dar la tomograf ce s-a văzut? Cât e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sau patru țigări la zi. Le tăiam În patru, și dacă am tras două fumuri pentru mine a fost suficient, nu-mi trebuia mai mult... Și la ceilalți le-am spus: „Nu veniți la mine să cereți. Aci sunt În noptieră, care vreți veniți și vă luați. Haideți și vă serviți, și, când o trece, n-om mai fuma și gata”. Da’ de unde! Ne-o trimes din fabrică țigări de ne-o ajuns și pe drum când am vinit acasă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despre această statuie, după prima lui călătorie la Roma. Cu multe amănunte, îndelung, așa încât, atunci când am văzut-o cu propriii mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru a doua oară. Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui și obloanele erau închise. Stăteam unul în fața celuilalt pierduți, timizi, așa cum se întâmplă celor care așteaptă aceste clipe de multă vreme. Se uita curioasă prin cameră, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Am zâmbit arătându-i foaia albă de pe noptieră pe care scrisesem două poezii. Un fulger puternic a brăzdat cerul. Veioza se stinse și rămasem învăluiți într-o beznă totală. În întuneric, mă conduse până la marginea patului. M-am așezat și mi-a desfăcut pantalonii, căutând cu disperare "jucărica
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
purificați. Avea părul negru. Îi creștea cam în neordine pe frunte, în sus, dar era frumos. Trebuia să te uiți foarte atent ca să observi amănuntele astea. Avea ochii foarte întunecați. Adesea se dădea cu ruj dintr-un tub mic de pe noptieră, de parcă simțea că trebuie să stea împodobită măcar în acest fel, cu o culoare de garoafă, și cu pete de foc ce se imprimau pe perne și pe mine. Acuma, când am sunat-o de la periferia orașului, Thea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
făceau mult mai docil. Din acel moment a început să stea ori pe pumnul meu ori pe al Theei și a primit gluga fără să mai dea cu ciocul. După această victorie și după ce l-am lăsat pe Caligula pe noptieră cu gluga cu smocuri pe cap, ne-am sărutat și am dansat, tropăind prin cameră. Thea s-a dus să se pregătească de culcare iar eu am adormit în pantaloni și am fost ca și mort vreo zece ore. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
le are de fapt cel care încearcă să le ascundă. Am menționat deja că Thea avea între fotografiile pe care le purta cu ea și una a tatălui ei, făcută în sudul Chinei, într-o ricșa. A așezat-o pe noptieră, frumos încadrată într-o ramă, și deseori m-am trezit că îl studiam, pantofii săi făcuți de mână ridicați de pe solul pe care se afla cantonezul cu fața turtită. În costumul lui alb. Și de fiecare dată mă gândeam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
noii noastre colege de cameră. Câteva minute am rămas nemișcat în pat, într-o atitudine neutră, ascultând gălăgia, până ce l-am auzit, sau mai curând l-am simțit, pe Seymour foindu-se în patul alăturat. În zilele acelea, țineam pe noptiera dintre paturile noastre o lanternă, pentru cazuri de urgență, care, din câte îmi amintesc, nu s-au ivit niciodată. Seymour a aprins lanterna și s-a dat jos din pat. — Biberonul e pe sobă, așa mi-a zis mama, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
m-a întrebat doamna de onoare. I-am răspuns că așa speram și eu și i-am deschis ușa dormitorului. S-a așezat greoi pe unul dintre paturile de o persoană - de fapt, pe patul lui Seymour. Telefonul era pe noptieră, la îndemână. I-am făgăduit că o să-i aduc îndată o băutură. — Nu te osteni, mă întorc imediat dincolo. Te rog numai să închizi ușaă Nu de alta, dar nu pot vorbi la telefon când e ușa deschisă. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ce-și dau bice în fața icoanelor. "Așa-mi trebuie, tîmpit ce sînt!" Ochii lui caută o secundă spre etaj, unde știa că este dormitorul Mariei. Lumina se ghicește cu greu, semn că femeia o fi citind la lumina lămpii de pe noptieră. "Hm! Nea Toader nu se teme pentru nevastă-sa... Vorbe! Vorbe de om beat. Dar cine era femeia de la telefon și ce voia? Nea Toader o înșeală pe Maria?!... Și ea... m-a cam luat peste picior. Mîine îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd dădeau de necaz... Acum, tata, știindu-se cu flăcău de trei ani, cînd o vede, "sărut mîinile, doamna doctor!" Noroc că mă duc mai des pe-acasă, altfel părinții m-ar uita. Stau la cămin cu poza lui pe noptieră; fetele chicotesc, zic că-i al meu. Mi-i așa dor de el!... Îți dai seama, dacă a crescut mai mult cu mine... În locul tău, nu te supăra că-ți spun așa, n-aș fi apelat la Săteanu. De ce! tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și convorbirile Doinei. Ce-a vrut să spună escrocul ăsta cu "pui de cuc"?! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și, cînd ajunge în bucătărie, nevăzîndu-l pe Ovidiu, îi spune lui Pavel: Vezi că pipița îl vrea pe chelner. Pavel iese și începe să-1 caute pe Ovidiu. Îl găsește sus în dormitor, întins pe pat, cu porția de carne pe noptieră, neatinsă. Ești un prost! se înfurie Pavel, trăgîndu-și în sus, pînă peste coate, mînecile puloverului, cînd află ce i-a spus fata. Eu, în locul tău, îi dădeam una... Și dacă, totuși, rămîne gravidă? întreabă Ovidiu. Nu-ți dai seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]