18,350 matches
-
dînd să scape, Ard, parcă-aș fi băut nou vin. Simt că-ndrăznesc să ies în lume-afară, Să port plăceri și chin - a ei povară, Furtuni să-nfrunt eu, iar și iară, De naufragiu nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
de drept Cu iubire sfîntă. De ne-nvins sîntem, cînd tu Poruncești măreață; Brusc ne-alini ardoarea cu Harul tău pe față. Tu, Fecioară,-n înțeles Cel mai pur, tu Mamă, Noi regină te-am ales, Zeilor de-o seamă. Nori mici în preajmă I se adună: Sînt penitentele, O tandră ceată, Și-ngenunchează Sorbind eter, Iertare cer. Celei intangibile, Ție-ți vin, Mărită, Lesne accesibile, Prinsele-n ispită. Greu, în slăbiciunea lor, Se menesc salvării; Cui să rupă-i fu
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
În univers de-a pururi: „Iar mâine, de nu voi mai fi, / Vorba-mi și plânsul, / Coclauri, / Aolo În liniști râzând...// În ghindă, În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă / iubirilor vechi, / ascunse. / În cămări / să adoarmă adânc./ Peste ani / să mai am / cu cine sporovăi/ la ceasul...” Există câteva poeme, de o aceeași
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
aflată În degradare fizică, tot mai insistent chemată a se apropia de Styxul veșnic. O comparație subtilă, acționând prin substituire cerb-poet, descoperim În Predică de Început : „Înfricoșate liane, / Clătinându-se-ncet, temătoare, / Cine tihna În zori le-o-ntrerupe? // Pe sub norii verzui de păduri, / O gloată Încer cuie cerbul, / Și cerbu-nțelege...// Cu pleoapele-nchise lumini aprinzând, / Că viața-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru atât de cert, deslușesc, ca În viziunea lui Zaharia Stancu din romanul
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
pe valul domol al palmei nu e alcătuită oare clădirea onor Prefecturii din oase și sînge? fii fără grijă Jiul va completa părțile lipsă ale monumentului din fața sa. Semn de carte Uneori cantitatea acordă valoare precum orice exasperare. Lîngă Gilort Nori plutind impasibili pe zări precum versuri albe izvorul se usucă precum o pată de cerneală ieri o furtună de puncte și virgule a doborît un nuc. De vară Furnici încleiate-n mierea Soarelui flori mai înalte decît dealul miresme de
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
în zid ușa strîmbă a șurii. perdeaua s-a zbătut, fîlfîind. se porni o ploaie grea. i-am pus mîna pe braț. a închis ochii. pămîntul aburea sub ropotul subțiat și ca-n verile copilăriei, soarele se ivi deodată printre nori de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat mergând mai departe îmi trimit mie însumi mesaje, grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice stare deplină a
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
timpul și norocul, Ca un pământ în care-ai pus de toate, Să recunoști pe când vei fi pământ Tiparul însuși al ființei tale! Țărm Mai strig, și luntrea întârzie. încolo, peste Râpa Morii, închipuiri și poezie... Aud cum se destramă norii E-o zi, și nici nu știu ce zi e, întors prin veacuri și istorii în apa tulbure verzie... Aud cum se destramă norii Și în răchiți, ce frenezie, Și-n plopi, ce patima culorii! Mai strig, dac-o mai fi să
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
tale! Țărm Mai strig, și luntrea întârzie. încolo, peste Râpa Morii, închipuiri și poezie... Aud cum se destramă norii E-o zi, și nici nu știu ce zi e, întors prin veacuri și istorii în apa tulbure verzie... Aud cum se destramă norii Și în răchiți, ce frenezie, Și-n plopi, ce patima culorii! Mai strig, dac-o mai fi să vie... Aud cum se destramă norii Frescă Un fulg, atâta ești! Și te-nchipui, eheu, Căzut în spații cerești Din ŕripa lui
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
nu știu ce zi e, întors prin veacuri și istorii în apa tulbure verzie... Aud cum se destramă norii Și în răchiți, ce frenezie, Și-n plopi, ce patima culorii! Mai strig, dac-o mai fi să vie... Aud cum se destramă norii Frescă Un fulg, atâta ești! Și te-nchipui, eheu, Căzut în spații cerești Din ŕripa lui Dumnezeu! Un fir de praf dac-ai fi Mai încins de lumină, mai greu, Te-ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
ai crede ajuns prin pustii Cu patima lui Dumnezeu! Un strop de rouă, și-atât! Să-mi aduc aminte și eu Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în lacrima lui Dumnezeu! Vitralii îngeri fuioare Joc de-a culorile Pe care norii le Știu trecătoare Intri-n poveștile Spuse pereților Lumile drepților Doamne, cereștile Vai, cât de scumpe ne Sunt așteptările Din clătinările Sfintelor cumpene Amăgitoare Lumea, comorile Pe care norii le Știu trecătoare Crochiu Un gutui pe-un răzor Frunzele, cerului
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
lui Dumnezeu! Vitralii îngeri fuioare Joc de-a culorile Pe care norii le Știu trecătoare Intri-n poveștile Spuse pereților Lumile drepților Doamne, cereștile Vai, cât de scumpe ne Sunt așteptările Din clătinările Sfintelor cumpene Amăgitoare Lumea, comorile Pe care norii le Știu trecătoare Crochiu Un gutui pe-un răzor Frunzele, cerului spui-le Când sub umbrele lor Ard în aur gutuile Dealuri sui și cobor Crengile știu aleluile Când sub crucile lor Ard în aur gutuile Este-un gând trecător
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
lor Ard în aur gutuile Dealuri sui și cobor Crengile știu aleluile Când sub crucile lor Ard în aur gutuile Este-un gând trecător Frunzele știu-l, verzuile, Când sub foșnetul lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
înghite vrăjitor muritorii. 7 decembrie 2006 * Nimeni din cei ce au fugit din pământ Nu mai știe ce corp a avut, Ce alt corp i-a fost geamăn, Că fără vrerea sa a fost neputință. Vedeți bucăți de carne Hrănesc norii Și-i fac să devină fericiri lacome, Generoase creații, Dar cine mai poate să-și dea seama în care nor s-a întrupat, Și acum zboară din sine în sine, Cuminecătură de azur și facere A învierii. 8 decembrie 2006
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
avut, Ce alt corp i-a fost geamăn, Că fără vrerea sa a fost neputință. Vedeți bucăți de carne Hrănesc norii Și-i fac să devină fericiri lacome, Generoase creații, Dar cine mai poate să-și dea seama în care nor s-a întrupat, Și acum zboară din sine în sine, Cuminecătură de azur și facere A învierii. 8 decembrie 2006 * Nesătulă privirea se aruncă Peste ceafa zeiței Și o sărută până la delir, Invizibil o sărută, Căci nu i-a fost
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
teatru din România, unde cultura Încă mai iese la suprafață din noroiul În care se zbate țara, și strălucește, excelează. Am văzut numai trei piese de teatru, despre care ar fi multe de spus. Să le menționez pe scurt: Comedia norilor, după Aristofan În regia lui Dan Tudor - un spectacol de anvergură, cu Mircea Albulescu În rolul lui Socrate, Alexandru Bindea, Simona Bondoc, Oana Vânătoru, Carmen Ionescu și alți talentați actori și actrițe. Am rămas impresionat și parcă aș vrea să
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
ierarhii! 851. Viața este o repetiție absurdă Înainte de spectacolul dat de moarte În cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb de ce nu pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar fi imaginea unei dureri surde față de care nici o lacrimă nu ar avea curajul să inunde amintirea unei iubiri apuse. 854. Lasă cerul
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
face ca visarea să-și afle țesută o pânză în plus, care, între tine și azur, vine să-și desfășoare urzeala: un fir de ceață, un fir de argint... Așa cum îi aparține golful, mării îi aparține portul și catargul. Astăzi, norul de fum al vapoarelor, și chiar silueta coșului însuși, se substituie în întregime catargelor. Abia dacă, uneori, vezi crescând la orizont, pe măsură ce scade depărtarea, tulpina cenușie a catargului, subțire și dreaptă, croindu-și drum spre tine. Dar odinioară, pe vremea
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Aura Christi Rătăciri Lunec. Lunec. Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
ajunge din urmă. Iată, îți scaldă în smoala-i de aer glezna în dulci suprafețe turnată și te odihnește și-n sfârșit te învinge: încă, și încă o dată! Aer negru Aer negru, cum răstorni dinspre melodii înalte aștri însemnați și nori prăbușiți în pagini albe. Sângeroși sunt sorii azi, sfârtecă secunde reci. Mânji de aer cu morți vii se amestecă în veci. Îngână secunde luna care nu-i de-aici, vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați în asprul văzduh! Brusc cineva
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați în asprul văzduh! Brusc cineva face lumină. Liniștea toarce, înceată felină. Caii sălbatici din bolta vicleană turma de nori la păscut o mână. Peisaj montan O, sunete rostogolite de la o creastă la alta, melodie desprinsă din alte lumi cândva, cine vă urmărește - a fost smuls din stâncă cu dalta de un maestru nevăzut al timpului venit de altundeva! Sunete
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
care întârzia cu noi pe drum. Mă înghițeau pustiul, ceața Și mă pierdusem ca un orb Când mi-ai șoptit: deschide ochii! Am și ajuns. Suntem în Rai. 30 decembrie 2006 Estompare Dar cum priveam, un înger, Se despleti ca norul, Iar zâmbetul Fecioarei Se-ndepărtă pălind, Căci timpul ca potopul Intrase-n catedrală, Ștergând-o de imagini, Până când, la sfârșit, Rămase numai Duhul Desferecat pe ape. 7 aprilie 2007 Proiecție Ce straniu - să te vezi, când nu mai ești, prin
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
iubi atît de mult Vom fi atît de triști și singuri Tu portocală eu adult Poftim un crin bolnav de friguri Și-o trăsurică-ți va purta Trupul bătut mărunt cu flori De păducel o sora mea Deasupra căreia trec nori Cînd păpădii se sparg și cad De ce de ce vrei să mă-nvingi La tine între sîni e cald Adio bate ora cinci Mai lasă-mă puțin s-ascult Lumina picurînd din scînduri Ne vom iubi atît de mult Vom fi
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9375_a_10700]
-
foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a culcat-o pe mărginimea norului rătăcitor printre zări enigmatice plouă neliniști spaime în tresărire timpul sfâșiat îl ascunde de sine în alveole de taină până ce demonul își leapădă fruntea în uitarea adâncă a norului
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a culcat-o pe mărginimea norului rătăcitor printre zări enigmatice plouă neliniști spaime în tresărire timpul sfâșiat îl ascunde de sine în alveole de taină până ce demonul își leapădă fruntea în uitarea adâncă a norului rătăcitor Deasupra apei din măgura târzie năpădită de stele arzându-și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]