1,132 matches
-
ta Și groapă joc să-și bată și de aratul cîmp să rîdă, agrăind, 495 "Sînt cea care hrănește, tu cel care distrugi; în sînu-mi este vin și lapte, Si o fîntînă se revarsă din pieptul meu, la mine vin noroade toate; Suflării mele se supun; mie mi se-închină. Sînt zeie și regina". Dar ascultați-o pe Ahania, O, voi fiilor ai celui Omorît, Ascultați-o pe cea a cărei amintire privește-a' voastre zile de demult, 500 Ascultați-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-s blînde, care nici nu au griji, nici nu trudesc; Eu însă, truditorul vremurilor, a' cărui neobosite mîini 175 Sînt astfel de asprime urîțite, de sabie și sulița, Dalta și ciocan de lemn, eu, ale cărui lucrări vaste Orînduiesc noroadele, despărțind familie de familie, Singur nu mă bucur. Eu singur, în supremă suferință, Nerăsplătit întreaga-mi bucurie-o dărui lui Luváh și Valei. 180 Atuncea Pleacă, O viitor întunecat! Te voi zvîrli din aste Ceruri ale creierului meu, și nici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n Mistuire 290 Împreună, căci Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite în care buruiana 295 Triúmfă în ruina-i; ei luat-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd clinchete de stele, împodobite Cu minunată artă, pe care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înfuriat 655 Deasupra, se-ntoarse-n jur pe lînga volbura năvalnica 332, minat spre-apus și miazăzi, Azvîrlí Neamurile că pe pleava în marile lui Tharmas. "O, Taină", strígă Tharmas Fioros, " Iată că ți-a venit sfîrșitul! Ești tu aceea care-a-mbătat noroadele cu al Religiei pocal? Coborîți, voi Regilor și Sfetnici și Uriași Războinici, 660 Coborîți în adîncuri, coborîți și-ascúndeți-vă dedesubt, Coborîți cu cal și Care și Trîmbițe ale războiului haotic. Iată, cum Falnicul Alai al Tainei coboară jos în Peșteri! Mării
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
290-294 aflăm că acest plug are "podoabe" de aur, argint și fildeș: "Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară / De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș / Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele / Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite [...]". Astfel, semnificația să este una compozita: este un instrument al războiului (este de fier) "intelectual" (este ținut de mînă puternică a lui Urizen, cf. Vala, ÎI, 119; și are podoabe de aur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deșertăciunea ei). Despot este văzut ca un aventurier îmboldit de ambiția încoronării, care piere nu datorită unui destin potrivnic, ci fiindcă, în patima lui pentru putere, încalcă legile și tradițiile pământene, pierzându-și încrederea celor din jur și, îndeosebi, a norodului. O apariție bizară, cu pigmentări burlești, este aceea a nebunului Ciubăr vodă, surescitat de visuri de mărire, dar transformându-se, în ultimele scene, printr-o neverosimilă tumbă, într-un călugăr fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea care începuse
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ani, Eminescu scrie patru strofe care ar putea fi considerate manifestul antidandysmului românesc din secolul al XIX-lea. Să le rememorăm: Ai noștri tineri la Paris Învață La gât cravatei cum se leagă nodul Ș-apoi ne vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei Își cască ochii săi nerodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întreaga Curte (persoane și obiecte-Însemne ale Puterii) În spațiul bisericii (centrul Puterii lumești este dislocat și mutat În zona puterii sacrale), iar moaștele sfinte se deplasează din inima spațiului religios către o „periferie” semiprofană, unde devin accesibile oamenilor de rând, „norodul”. Acestor mișcări esențiale le corespund alte tipuri de mișcare, de nivel microscopic: trecerea Domnului din spațiul său (saivanul) În spațiul religios, ieșirea din biserică până În curtea unde va fi depusă racla, Înconjurarea bisericii de trei ori de către alaiul care poartă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi cei mai apropiați de alesul Domnului le dă dreptul de a se apropia primii de oamenii acestuia. Spectacolul puterii este acum pe cale să se Încheie: voievodul și mitropolitul intră În biserică pentru slujă, În vreme ce moaștele rămân afară „pentru sărutarea norodului”. Epilogul este rezervat Însă tot monarhului: după ce trupul sfintei revine În biserică „se petrece Domnul și beizadelile și cu boierii pe dedesubtul sfântului trup și apoi ducându-l În sfântul oltariu, Îl pun pe sfânta masă”. Către sfârșitul slujbei, fiecare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
moaștele sunt la sfârșitul unui pelerinaj, ziua slujbei este precedată de numeroase rituri de purificare, actul de a săruta sau de a atinge moaștele dezvăluie un substrat magic (magie prin contagiune), iar arătarea domnitorului și a familiei sale În văzul „norodului”, precum și confirmarea puterii lui de către reprezentanții Puterii divine țin de riturile politice. Procesiunile și paradele au rolul de a afirma și de a expune public, În exprimări ceremoniale, anumite sisteme de valori, ierarhii, norme care definesc o anumită ordine socială
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se dă prins până la urmă, resemnându-se să devină un gospodar potolit, slugerul Tudor, pornit să schimbe „rânduiala”, cade ucis mișelește. Epicul vioi, deși fără suflu, ticsit
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
ca prag al întemeierii („E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din pădure/ Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului” prin asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca un norod de pașnici și veseli asasini/ Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,/ Unii-nvârtesc săcurea, ceilalți desfoaie crini,/ Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Pe Mitruț am să-l răzbun eu, cu mâna mea ! Dacă trăiește hanul până cresc eu mare, Îl spânzur de stejarul din Borzești... Pârjolul urca Înainte, din Țara de Jos, spre cetatea de scaun a Sucevei. Ardeau pădurile, ardeau câmpiile. Norodul legat În funii apuca drumurile robiei. Prin sate și cătunuri arse se vedeau copii Înfipți În parii gardurilor. Astfel necăjea Moldova acelor vremuri. Dar cu cât BogdanVoievod Îmbătrânea, se ridica Ștefăniță, ca un stejar tânăr. Nu uita nici În somn
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
au căutat scăpare fugind prin păduri. Călăreții trimiși de Ștefan i-au ajuns și i-au izbit, bătându i și tăindu-i până ce i-au trecut Siretul, Într-un loc care de-atunci se cheamă Vadul Turcilor. Cuvinte: slobod = liber; norod = popor. MONUMENTUL DE LA PUTNA După mai multe izbânzi În luptele Împotriva dușmanilor Moldovei, Ștefan-Vodă hotărî să zidească o mânăstire mare și frumoasă cum nu se mai pomenise. Într-o dimineață, spune legenda, Împreună cu mai mulți oșteni credincioși ai săi, el
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cetate? Zic că înțelepciunea v-a insuflat voința {EminescuOpVIII 75} Și bine e copilul să nu poarte o cârmă Ce nu-i încă în stare cu dreapta încă crudă, Dar tot socot cu mintea așa-n prostia mea Că trebuia norodul, boierii, ostășimea Să giuruie credință copilului Bogdan. Prea șubrede sânt Doamne, tocmelele în țară. De, eu cam cârtesc cu vorba, cioplit cam din topor, Căci n-au stătut nici craiul, nici papa (se descopere). (Pe amândoi Să-i ție Domnu-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de lucru nu trebuie Dreptatea Să se adune toată în a Sucevei ziduri? Zic că înțelepciunea v-a insuflat voința Și bine e copilul să nu poarte o cârmă Ce nu-i de a sa mână... Dar a fi trebuit Norodul și boierii și ostășimea toată Să giuruie credință lui Bogdan Voievod... Prea șubrede sânt Doamne, tocmelele Moldovei Și pentru-a sale cumpeni o pază trebuiește... Măriei Tale fost-am o slugă credincioasă Deși cam cârtitoare... Dar de-ai [fi] spus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Măria Ta. RIN-GALA, cu un șoimar după ea cu șoimul pe umăr. ȘOIMARUL Spun drept, înaltă Doamnă. În codrul singuratec Pe când dormea-i făcea umbră acest șuim sălbatec. RINGALA Taci... Vodă este față... ȘOIMARUL Și astfel vorbă a ieșit Printre norod că dânsul să fie e menit 8r Pe tron {EminescuOpVIII 147} ALEX[ANDRU] (dîndu-i brațul) Ceea ce ar fi fost odinioară, regina mea, un sprijin pentru Voi e azi un sprijin pentru mine. De ce să-mbătrînească omul când jumătatea sa cea mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o, și ai spus: Vere, să vorbim două vorbe între noi, numa între noi... " E păcat atunci* de Cornea, trebuie să fi fost viteaz și tânăr om... Tânăr om, M[ăria] T[a], și darnic cu noi și nu apăsa norodul... dar de! Cornea și Domn... Dar nu așa, M[ăria] T[a] [PETRU] Cum altfel?... Aide, doar nu l-o fi otrăvit vro muiere ca pe sfânt răposatul nepotul și Domnul nostru, Măria Sa Ștefan Vodă cel Tânăr. * [PETRU] Și cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de biruință mulgătorilor de iepe. Peste mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare. Împăcând cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei mări domnind păgânul și trei sute de cetăți. Căci ardeau cetăți și ziduri și corăbiile-n porturi Când venea, din loc mutîndu-și tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nțelegem {EminescuOpVIII 210} Și să fie Domn acela ce cu toții [î]l alegem". "Cum alegem? O, păstrează-ți sfatul tău, preaînțeleptul, Să fim Domni avem în țară toți putința, nimeni dreptul... Dumnezeu alege Domnii și nu omul. La-nceput, Când norodul se ridică ca un roi necunoscut, Când în lupte el se zbate, de străine lanțuri scapă, Când prin [tot] ce cucerește se întinde ca o apă... Pe când legea-i este scrisă încă-n inima cea dreaptă, Dumnezeu pintre pustiuri pasul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu?... de ochii lumii trebui chiar a judeca... [SCENA] IV POPOR, MARIA [MARIA] Ei, lăsați-mă să vorbesc, căci ceea ce se-ntîmplă nu mai poate păta un om... O, te văd în sfârșit, Lăpușnene - fiară tu pe tron de aur... Vino norod, veniți aprozi, veniți voi boieri și ascultați ce se-ntîmplă unui om în Moldova {EminescuOpVIII 212} ... Haide, eu nu vă cer milă... Unde-i mila, unde-i mila mea în această lume? Nu cer dreptate. Pentru ce v-aș cere-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt! Crud, cum ziceți voi - nu rege, ci tiran pe-acest pământ... Ce cântări de popi răsună gângave pe la ferești? [BOIER II] Este Gruie de la Vrancea - Daca vrei ca să-l privești Iată cum [î]l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca dușman Domniei Mele Să se-ngroape ca și alții...? Ei, aprozi! Goniți acele Gloate care îmblă-n uliți văitîndu-se, mergeți, Risipiți toată mulțimea, iar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Domnului!, că până să mi se facă tălmăcirea îmi trecu și durerea, și brațul și piciorul [î]și luară iar întrebuințarea. {EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strânse și înghesuite încît pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june și elegante femei pe care atât cochetăria cât și curiozitatea le aduseră pe la balcoanele Toledei, o fetișoară de cinsprezece ani cel mult se deosebea prin toaleta sa de o întreagă simplitate și foarte cu gust, și mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]