1,758 matches
-
Cucoane La casele mari și menajerele își dau aere de cucoane. Logodnă Nașterea nu este numai momentul intrării ființei umane în viață, ea este și momentul logodnei cu veșnicia. Nerealiști Cei ce nu se integrează în realitățile prezente sunt ori nostalgici ori visători. Certitudine Orice certitudine trebuie pigmentată și cu un dram de îndoială. Instincte Mulți semeni de-ai noștri cu calitățile umane insuficient dezvoltate și consolidate nu își pot stăpâni instinctele și manifestările animalice. Timpul Timpul se scurge în aparență
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
estompată de trecerea timpului, destinul unui om cu probleme având darul de a schimba ireversibil destinul altor oameni, fiecare primă întâlnire cu el reprezentând o experiență cu "consecințe neașteptate, pline de sens, semnificative și transformatoare" (p. 25). Unii păstrează amintirea nostalgică a zâmbetului său ironic, alții își amintesc de un ins care îi întreba dacă pot să-i împrumute tutun pentru pipă. Pentru Dennis Doeing era un om misterios, un singuratic: Era acolo, dar era deopotrivă în altă parte". "Unde?" se
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în unuiversuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
impresionantă scală de nivele semantice ce se dezvăluie succesiv, fiecare detaliu - și întregul ca atare - fiind incluse în diferite sisteme de raporturi, primind, totodată, mai multe semnificații smultane: basm pentru copii, film de acțiune pentru adolescentți, dramma-giocoso pentru adulți, fantezie nostalgică pentru cei de vârsta a treia. Pentru toate acestea Opera Națională din București ar trebui să încerce La Porte du Paradis. Bate și ți se va deschide! * Penultima apariție a Alexandrei Costin pe podiumul de concerte al Radiodifuziunii Române a
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
toate direcțiile, către romantici și preromantici, moderni și postmoderni: tot atâtea valențe libere ale unui element de o enormă disponibilitate combinatorie. Legenda Monastirii Argeșului și proverbele lui Anton Pann, }iganiada lui Budai-Deleanu și întinsa producție poeticească a lui Bolintineanu, versurile nostalgice ale lui Ion Pillat, sintagmele lui Ion Barbu ori personajele bine cunoscute ale lui Caragiale, și, deasupra tuturor, cantitativ și intensiv, lirismul eminescian fac din epopeea lui Mircea Cărtărescu un mixtum compositum, deliberat și asumat postmodern. Democrația funcționează însă până la
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
așa cum încearcă să acrediteze o serie de ideologi ai declinului, chiar dacă au existat numeroase inegalități și deficiențe de funcționare a sistemului politic. Totul trebuie judecat în comparație și înflorirea economică și culturală a țării este de natură să ne facă nostalgici. După o expresie importată, era o țară în care "il faisait bon vivre" și pe care o evocă cu pregnanță tonul și ideile lui Vasile Băncilă. Cele patru volume apărute la Brăila cuprind atât articole publicate, cât și texte de
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
o schimbare a unei asemenea mentalități primitive și obscurantiste nu poate veni decît printr-o largă și susținută campanie de lămurire și culturalizare. Ceva asemănător, păstrînd proporțiile, îmi spunea recent profesorul Nicolae Balotă referitor la ură, prejudecățile și anumite mentalități nostalgice retrograde care mai colcăie în România lui Gigi Becali sau Corneliu Vadim Tudor, cel cu bîlciul grotesc din parlament. La antipodul lor stau personalități exponențiale precum poeta Ana Blandiana de care îmi amintesc în acest context prin asociație cu un
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
o defini. După aproape patruzeci de ani purtați cu pașii între Universitate și Cișmigiu, pe lângă Cafeneaua "Colombo", Cinematograful "București", și apoi, mai jos, "Timpuri noi", "Gambrinus" și "Spicul", Ioan Lăcustă își anexează centrul Bucureștilor, făcând din el inima unei ficțiuni nostalgice. Compozițional, nu există marcaje pentru delimitarea netă a interiorului de exterior: nici într-un sens moral-sufletesc, nici într-unul fizic. Protagonistul romanului fiind unul și același cu autorul lui, descrierea întâmplărilor prin care a trecut este sinonimă cu rememorarea, iar
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
tot mai scârbit de involuția societății luate în posesie de familia domnitoare Ceaușescu. Diferența față de alți colegi de generație este că Gelu Ionescu a plecat (în 1982) definitiv din țară, alegând calea exilului și întorcându-se în România, ca vizitator nostalgic, abia după Revoluție. Dincolo de această fractură, asemănările de parcurs existențial și biografie intelectuală sunt izbitoare; și nu trebuie să ne mire, deci, că Gelu Ionescu, ca și alți "șaizeciști" aflați la vârsta bilanțului, își punctează și detaliază acum experiențele trecute
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
expirați, iată că avem șansa de-a întâlni o personalitate care, în ciuda vârstei, pare să fi atins abia în ultima vreme apogeul carierei. Opera lui Leonard Cohen reprezintă, de altfel, un elogiu al creativității neobosite, împinse mult dincolo de vârsta recapitulărilor nostalgice. Indiferent la mode și conjuncturi, el a continuat să mediteze, să scrie, să compună și să cânte. A adunat o avere, apoi, din naivitate, imprudență și indolență, a rămas fără ea. Explicația actualului turneu mondial se leagă și de acest
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
Daniel Cristea-Enache Ordinea contributoarelor la antologie, a "tovarășelor de drum", fiind alfabetică, volumul începe cu textul Adrianei Ba-beți, Sarsanela. E un început excelent: un text nostalgic și (auto)ironic, evocând vremuri mizerabile fără lamentații superflue, ci printr-un umor absurd, în spiritul acelor ani. Din copilărie și până la maturitatea deplină, personajul feminin observat și analizat laolaltă cu epoca pe care o traversează apare ca un cărăuș
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
statura unui mare eveniment cultural. Serile de la Cercul Cultural din Ierusalim se transformă în sărbători ale vorbitorilor de limba română din Israel. Majoritatea dezbaterilor se află la confluența documentului cu amintirea personală, acolo unde informația științifică se întâlnește cu sentimentalismul nostalgic al confesiunii. Chiar și atunci când temele sunt dintre cele mai delicate (masacrul evreilor din Transnistria, discursul antisemit astăzi etc.), Leon Volovici are echilibrul și harul de a impregna discuției o tonalitate joasă, nevindicativă. Important pentru el este să afle adevărul
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
Încremenim cu toții. Peste trei zile, Ceaușescu urmează să ne viziteze atelierul, ca să impulsioneze producția pentru export." (pag .170) Locuri comune ideologice, limbaj de lemn, ton omagial și întru totul crohmălit. Așa vorbește și așa se pune în pagină - un pic nostalgică - "baba comunistă" a lui Dan Lungu. Bla-bla-bla. Așa se exprimă Dan Lungu atunci când își insinuează, printre nenumărate balbisme, propria voce. Fiindcă aici e de căutat originalitatea acestuia, în rarele momente când se decide să intervină. Când sistează fluxul verbal pentru
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
o vizită la Moscova și a relatat un episod legat de Lenin. Hazul relatării stă, odată în plus, în lipsa comentariilor. Ironia este subînțeleasă, momentul este decupat tel-quel, dar tocmai naturalețea povestirii, lipsa oricărei analize sau tentații didacticiste oferă fragmentului caracterul nostalgic și încărcătura existențială. Autoironia duioasă este evidentă: "L-a întrebat careva dacă a fost să-l vadă pe Lenin. Păscălie Ion ne-a privit cam încurcat și ne-a spus că nu au putut să meargă la Mausoleu deoarece li
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
în mijlocul veseliei tale. În fiecare zi, la fiecare ceas, provincia îți trimite cuceriri. Vin flăcăii câmpiilor și ai munților, cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone și nostalgice ale mahalalei. Și unii și alții vin cu pumnii strânși, cu dinții încleștați, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de a sărbători Paștele ori Crăciunul într-o revistă literară sau într-un cotidian pare din ce în ce mai nepotrivită, chiar bizară. S-a renunțat discret la
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
miroase a porci arși cu baloți de paie, iar sașii mei au plecat. și lumea lor a murit de mult. La televizor și prin ziare, Revoluția, sau ce-o fi fost, a intrat, după 20 de ani, în zodia memorialisticii nostalgice, romanțate. Cum nici în urmă cu 20 de ani n-am înțeles prea bine, nici acum nu-mi dau seama dacă a venit cumva sfârșitul altei lumi, prăbușirea lumii speranțelor și-a visurilor, capătul eternei tranziții spre ceva mai bun
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Partea întâia Deasupra pânzei de aur așternută peste câmpie, un soare tomnatic cu luciri cuminți se sprijinea în toiagul razelor obosite ale chindiei, pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Două scaune confortabile, de o parte și de cealaltă, erau despărțite de o măsuță - suficientă pentru o carte sau pentru a servi masa. N-a lipsit nici muzica: silențioasă, romantică, de suflet, care te ducea cu gândul spre cele mai nostalgice amintiri. Liniște, cald și destul de civilizat. Cele cinci ore mi s-au părut că au trecut destul de repede, timp În care am mai citit câte ceva. Acasă, totul era În ordine. Mă aștepta aceeași singurătate care m-a Îmbrățișat În prag
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Sărbătoarea cea mare” - în esență, un text absolut autentic despre convertire, dar mai ales, un text, care descrie bucuria curată a copiilor care trăiesc intens Sărbătoarea Învierii Domnului, care vine cu alai de obiceiuri și tradiții. „Casa părintească” - răbufnire tandră, nostalgică, emoționantă. Iată, o descriere inegalabilă a casei părintești, a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale întunericului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
De multe ori îl bătea gândul să-i facă o vizită acestui fost slujbaș al său, acum pensionar. El se retrăsese la marginea de apus a orașului, ca un pustnic, anii petrecuți la mănăstire punându-și zilnic, în pașii lui, nostalgice amintiri. Alex simțea nevoia unui sfat de la un om care lucrase ani buni cu balanța cinstei și corectitudinii. Voia un sfat ce ar fi putut conduce la stoparea unui fenomen atât de păgubitor pentru șantier. Dar parcă era un făcut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
treaba asta! Sunt sigur că e chiar un fel de voluptate. Chiar câinele acesta mare și galben care și-a făcut din cartierul nostru teritoriul lui de acțiune și care, cu capul în jos, ochii stinși, urmează cu o privire nostalgică mâna omului, o știe. El știe că măcelarul găsește o adevărată plăcere în exercitarea meseriei sale. Puțin mai încolo, retras sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înaltului universitar și se despărți de acesta înclinându-se ușor. Apoi părăsi încăperea, lăsându-l pe moș pradă celor mai negre presupuneri. Se întoarse în biroul lui cu o meclă tragică. Își luă pardesiul și diplomatul, îmbrățișând camera cu priviri nostalgice. Când să iasă pe ușă izbucni: "Poftim! V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să mă lăsați în pace, că așa ne-a fost înțelegerea". Se uită înspre peretele pe care primise mesajele mele, dar peretele era în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca obicei, apoi ca reflex, și sfârșind prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați și spilcuiți. Când cineva mai spunea câte ceva despre fiicele Evei, un timp câte-o privire mai sticlea nostalgică, păstrând captivă În bobul ei incandescent amintirea unui sân ca o cupolă bizantină ori a unui ten asemenea petalei de crin, apoi bărbații au Început să dea din mână a lehamite atunci când se mai rostea vreun nume feminin, pentru ca, Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]