662 matches
-
startul cumpărăturilor la colecțiile din 2011 - Retrosuperfuture ------------------- La Jaeger propune o combinație îndrăzneață de culoare și efect între două modele de ochelari. Rezultatul este un hibrid între ochelarii aviator și cei wayfarer, care te va ajuta să suprinzi prin îndrăzneala. ------------------- Nostalgicii sau cei care iubesc stilul anilor 50 se pot bucura de noul stil Ray-Ban. ------------------- O versiune mai „soft“ a modelului anilor '80, cu a râma transparență și lentile fumurii. Giorgio Armâni a adus o imbunatatire ce va dura, cu siguranta
Top 10 ochelari de soare pentru bărbaţi () [Corola-journal/Journalistic/69823_a_71148]
-
pe hîrite tot ceea ce gîndesc, simt, sufăr și observ în jurul meu" (1984). Oare în lumina acestui ultim obstacol, celelalte nu ni se înfățișează ca un efect al dezgustului, al vlăguirii la care l-au supus pe autor condițiile regimului concentraționar? Nostalgicii tiranicului regim, o știm bine, sînt prea adesea incurabili. Dar ne-a surprins indolența unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din repertoriul
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
Uniunea Scriitorilor, cu atât mai puțin la Academie unde, ce e drept, nu este membru, dar nu din vina lui. Nici decorat nu a fost. Aniversarea personalităților de anvergura sa parcă avea altădată mai multă rezonanță. Dar să nu fim nostalgici. Aflu totuși că Mircea Martin va fi sărbătorit la Onești, peste puțin timp, în cadrul „Zilelor Călinescu". Încă e bine. Ediția din acest an a „Zilelor" îi va fi dedicată, în mare parte, celui care a scris G. Călinescu și „complexele
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
iarnă despre care se va vorbi („Ții minte frigul ăla ?”), cum se vorbește încă despre zăpada din 1954. Din cauza consumului, scade presiunea la gaze. Aseară, un bătrân indignat. „- Câte grade aveți ? - Abia 20!” Nu m-aș mira să fie un nostalgic al lui Ceaușescu. Pe vremea lui măcar aveai asigurate 12 grade toată iarna, nu numai când crăpau pietrele de frig. Acum, abia 20. Cam așa stăm cu era mai bine atunci. Citesc un volum de poezie patriotică actual. Adică, fără
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
E de un realism tușant (care exclude parabolicul sau regimul simplist al alegoriei politice), restituie cu finețe importanța detaliilor, apelează, chiar dacă ușor antifrastic, la mitologia prieteniei izbăvitoare, are, în sfârșit, și mult haz. Pretextul îl reprezintă fragilitatea argumentelor acelor tenaci nostalgici ai comunismului, cărora Alexandru Vlad le contrapune, blajin, o istorie personală. Cura cu sâmburi de măsline (care, în anii aceia, în lipsa medicamentelor, putea trece lejer drept panaceu) e sistematic sabotată de conjuncturi. Așa ieftine cum se spune c-ar fi
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
cilindrică) sau cafeaua. Ne întrebăm dacă accizele nu ar fi fost mai nimerite pe lemnul de foc (ăsta, da, lux, în șemineurile unor evazioniști fiscali) sau pe trăsura cu cai (preferată de aceiași, ca mai șic, cailor putere). Și, oare, nostalgicii comunismului (destul de mulți ca să reprezinte o bază de impozitare largă cît Dunărea umflată de topirea zăpezilor) n-ar merita accize pe nechezol? l Din COTIDIANUL (25 martie) aflăm că Serge Moscovici, unul din marii specialiști în psihologie socială din Franța
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
dădea sentimentul solidarității de sînge. Nu era o petrecere, era, cum o arată cuvîntul, o Sărbătoare. O spun fără regret. Lumea nu stă pe loc. E normal ca azi să nu semene cu ieri. Nu sînt ceea ce se cheamă un nostalgic, ca Alecu Russo. Dar cred, ca fetița din romanul lui Bellow, că trecutul ne aparține, ca și prezentul, și, dacă sîntem ce sîntem, o datorăm cunoașterii lui. Să ne amintim, deci. Sperînd că urmașii noștri își vor aminti și ei
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
care o construiește în felul acesta criticul e sensibil mai complexă decât lasă să se înțeleagă o formulă inspirată ca aceea de ardelean definitiv, sub semnul căreia stă prefața. Căci, chiar așa fiind, Ion Horea e totodată un emoțional, un nostalgic, un nativ al limbajului local („argou de Ardeal", îi spune Cistelecan), dar și un cultivat continuator de peste munți al lui Ion Pillat. Ultimul paragraf al prefeței e în întregime memorabil: „Ion Horea e unul din cele mai clare cazuri de
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
necesară, dacă vreți, să dați semnalul încetării cazimiradei sterile și prea prelungite. Mai ales că, așa cum sublinia recent dl Victor Iancu „printre adversarii lui â și ai lui sunt se află mai numeroși național-comuniști (sau comuniști pur și simplu), adică nostalgici ai vechiului regim”. Unul dintre aceștia nu se sfia, într-un articol publicat în revista Dvs. să-l crucifice prostește pe Sextil Pușcariu. Deci, stimate Domnule Profesor... Pe când primul număr al „R. l.”, continuând excelența, dar într-o ortografie unitară
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13633_a_14958]
-
anii '70-'80 ai secolului XX și ce mai poate el însemna astăzi, în epoca televiziunii prin cablu și a internetului, a telefoniei mobile și a cardurilor bancare, a jocurilor pe calculator și cinematografelor multiplex. Cu excepția unui anumit tip de nostalgici, mai spune ceva numele lui Chandler cititorilor din ziua de azi? Poate avea o carte precum cea scrisă de Mircea Mihăieș o altă semnificație decât aceea de studiu de istorie literară aplicat la un anumit tip de literatură de consum
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
un truc mnemotehnic” într-un „instrument de depozitare”, urmând, cu ochii minții, harta pensiunii în care, la opt-nouă ani, împreună cu părinții, a petrecut un concediu în zona franceză a Elveției, la Chesières. Acesta e locul care a devenit pentru maturul, nostalgicul, muribundul Tony Judt, un locus amoenus, paradisul terestru, punctul în care a început inițierea în viață.
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
frivola, bisexuala, delicios superficiala Monica (Ellen Page). În acest ménage à trois pică la timpul potrivit ca spectator și consigliere John (Alec Baldwin), arhitect de succes legat însă de cosumerism prin mall-urile pe care le-a proiectat, care revede nostalgic Roma pentru a-și aminti de vremea studenției. Jack visează la o arhitectură avangardistă ca și Jerry cu punerile sale în scenă. Ca să nu lipsească și amorul în stil italian, avem și cuplul de tineri însurăței provinciali, Antonio (Alessandro Tiberi
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
în orice moment soluțiile de ,bun simț", oameni de cultură (tot mai puțini) formați în spiritul valorilor europene (după Adrian Marino: enciclopedismul, spiritul de sinteză și selecția critică), dar și foarte mulți naționaliști și xenofobi, mistici, adepți ai ideilor populiste, nostalgici ai comunismului și ai fascismului. Mă tem chiar că ei sînt cei care reprezintă majoritatea. Cum se poate trece peste opțiunile lor politice și culturale? Ce fel de cetățean european va fi preotul exorcist de la Tanacu? Cu totul surprinzătoare în
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
și unde poposesc cu Caravană că o arca salvatoare actviștii de la centru, tovarășul Tăvi și tovarășul Anton. Flerul scriitorul desprinde aceste persoanje de funcția lor, le transporta dincolo de orice acoperire ideologică la care invită cuvântul „activist". Tovarășul Anton este un nostalgic cu o amintire care revine obsedant, legătura să primejdioasa și incomprehensibila cu fiica grofului, o fată a cărei tristețe maladiva și apropiere tulburătoare a rămas adânc imprimata în memoria lui, iar tovarășul Tăvi este un timid care încearcă să pompeze
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Înainte de a fi critic literar, el trebuia să fie un element de încredere al regimului. Și cu cât dădea mai multe dovezi de fidelitate autorităților, cu atât lesa lui devenea mai lungă. Nu pot interzice altora dreptul de a fi nostalgici după o asemenea stare de lucruri, după acest Context orwellian. Dar astăzi, invitarea unui scriitor sau a unui critic român la un Salon de Carte occidental nu mai miră și nu mai alertează pe nimeni. Admițând măcar acest fapt, vom
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
anii 1960 l Expoziție organizată de British Council În perioada 1 - 10 noiembrie a.c., Facultatea de Arte a Universității de Vest din Timișoara va găzdui expoziția „ASISWHEN - Boom-ul graficii britanice în anii ’60". Artiști celebri îi vor ajuta pe nostalgici și pe curioși să descopere o imagine mai completă a unei perioade explozive din istoria recentă a vieții culturale britanice. Perioada respectivă a impus Londra drept capitala absolută a tinerei generații. Expoziția reunește lucrări ale lui Eduardo Paolozzi, „sculptorul colorat
Agenda2004-43-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282988_a_284317]
-
A urmat "spectacolul marii năpârliri" care "nu a încetat nici azi, iar fumul carnetelor arse ne mai înțeapă nările". Cine vorbește aici? Un devot al vechiului regim, un păstrător la icoană al carnetului de partid, un inamic al reformelor, un "nostalgic"? Nicidecum. Vorbește un fost prizonier (de conștiință), "eliberat cu forța de o revoluție pe care nu o mai aștepta", un "supraviețuitor buimac" al unor timpuri în care purtase "povara deziluzionării și scepticismului induse ca un drog puternic". Tot ce vine
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
i-a plăcut filmul, ci modul în care "operează" acest cinema care nu i-a plăcut, cu instrumente străine judecății estetice și cu extrapolări aberante. Dacă n-ați văzut încă Filantropica, merită să mergeți și să verificați cît e de nostalgic cu comunismul, cît e de complezent cu mafia și cum ne sabotează aderarea la Uniunea Europeană. Vă asigur: cu un asemenea sabotaj nu te întîlnești în fiecare zi!
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
lumină albastrul lui Victor Louis. Se evaporase!), dar au păstrat și vechile mașinării teatrale care produc o reală emoție, aidoma celei cu care urmărim cursele de automobile din primii ani ai secolului XX pe care le reconstituie în zilele noastre nostalgicii acelor începuturi devenite mitice. Mașinării de scenă, mașini de epocă: aceeași poezie, izvorâtă din perceperea, în ambele cazuri, a distanței dintre rudimentele inițiale și performanțele prezentului, rezultate ale unor eforturi de lungă durată. O ultimă remarcă: în Teatrul Alexandrinsk, tot atât de
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
Daniel Cristea-Enache Nostalgicii după frumoasele vremuri ale socialismului de stat ar avea de meditat citind epistolarul din Frig. Între ianuarie 1978 și aprilie 1989 (dacă facem abstracție de carta poștală trimisă de la Chișinău, în februarie 1990, de Aurel Dumitrașcu) se cuprinde un interval
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
o discuție cu Vlahuță, și pe care, ŕ juste titre, Șerban Cioculescu o socotea neplauzibilă. Mulțumim revistei pentru salutul adresat noii formule a României literare. * "În secretul ființei lui, în tainițele inimii sale nemîngîiate, presimțim că este Nicolae Manolescu un nostalgic al Epocii de Aur", scrie dl Luca Pițu în FAMILIA din martie. Ce putem spune decît, cu titlul articolului dlui Pițu, Vorbe de șpriț? Așa se îmbată unii, cu vorbe, deși Cotnarul le era mai aproape. Poltronerii peremiste Explozie de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
arhivează pentru ca mai tîrziu să-l poată recupera nostalgic. Orașele prin care s-a perindat, Roma, Paris, Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
a-și petrece momentele de tandrețe în singurătate. Tot ce le oferea "societatea fericirii perfecte" era dormitorul comun sau camera de trecere împărțită cu alți "tovarăși". Oripilat de acest stil de existență, am fost șocat să descopăr cel puțin un nostalgic al lui: Vasile Ernu, autorul cărții cu titlul "Născut în URSS". Am aflat de acolo în ce constau binefacerile "vieții la comun", ce importantă era "socializarea" din bucătărie alături de colocatari cu care nu aveai altceva în comun decât faptul că
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
ele, să ne circumscriem în spațiul lor ideatic... 2. Spălatul rufelor în Alianța DA Despre aniversare vorbisem singur, fapt care l-a enervat până la urmă pe Haralampy... - Ce ai, mă, bade ?, m-a întrebat cu oarecare malițiozitate. Plângi ? Aha, ești nostalgic! Bravo! Ay, că nu mi te-am știut eu mai demult! Ia să te dau eu pe mâna lu' dom' Turianu să-ți verifice dosărelul!, că uite, tocma-și ține conferința de presă în văzul televiziunilor... Da ce e cu
Cronica TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10750_a_12075]
-
familia regală s-a mutat în România. Vraja se risipise, miracolul se chircise. Iar atunci când umbra tot mai neguroasă a pesedismului a ocupat culoarele, antecamerele și iatacele regale, totul s-a ruinat. Înafara câtorva indivizi cu interese precise, a unor nostalgici ori trepăduși, rândurile susținătorilor monarhiei s-au subțiat până la insignifianță. Evident că vina principală o poartă familia regală însăși. Uitând să spună "nu", exponenții ei principali au acceptat să devină anexele diverselor forțe politice dispuse să facă "țal!" în schimbul unor
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]