586 matches
-
nu era mândru, îi asculta totdeauna și îi mulțumea măcar cu o vorbă bună. Trase în ograda conacului, nu în fața castelului, ca să nu indispuie pe boieri. Avusese intenția să ia și pe Aristide la întrevederea cu Nadina: în fața unui bărbat nostim orice cucoană tânără vrea să rămâie numai fermecătoare. În ultimul moment se răzgândi. Cine știe cum se pot întoarce lucrurile și de ce să fie băiatul de față dacă s-ar întoarce în rău? După primele schimburi de cuvinte, Platamonu își zise că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron o conduse până la ușa care rămase un răstimp deschisă, lăsând să pătrundă înăuntru un val de aer proaspăt și înviorător. ― Ce femeiușcă nostimă și simpatică! murmură bătrânul, frecîndu-și mâinile. Păcat că ai lăsat-o să plece așa curând, Grigoriță! Când află despre divorț, Miron se cruci. Nu se poate! Asta e nebunie. Toate explicațiile lui Grigore fură zadarnice, mai ales că el nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iarăși acasă. ― Ce-mi făcuși, dragul tatii! strigă parcă mai impresionat în fața băiatului vinovat decât fusese în fața țăranului. Nu te astîm-părași nici cu fata lui Chirilă și acum... ― Ia fugi, tăticule, cu tragedia! zise Aristide cu superioritate. Gherghina e fată nostimă. Doar nu era să umblu după slutele satelor! ― Bine, dar... vru să obiecteze Platamonu cu aceeași teamă în glas, totuși mai liniștit în suflet de siguranța tânărului. ― Știu, știu! îl opri băiatul. Mi-a spus Gherghina mai demult și mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urât la mine, că sunt băiat discret și vă las să continuați... Îndreptîndu-se spre ușă adăugă cu vocea galantă: ― Scuză-mă, duduie, pentru deranj! Râse și deschise. Din prag mai întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că ar trebui să ia de guler pe Jean și să-l zvârle afară, și că rău a făcut de i-a deschis
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jumătate pe Tanța și sfârșind fraza gingaș: ― ...pe duduița asta frumoasă! Când o recunoscu pe Tanța, surâsul curios de pe față i se transformă într-o strâmbătură. După o clipă, venindu-și în fire, continuă dojenitor: ― A, vasăzică, dumneata erai duduița nostimă, domnișoară? Ei, bravo, ce să-ți spun, frumos îți șade! Să-ți fie rușine obrazului! Titu Herdelea sărise în picioare, dar nu știa ce să facă. Se crezu obligat să intervie, deși își dădea seama că intervenția lui are un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care îl avusese, ca el să aibă o soră, dublat de încă unul, și anume ca sora lui să aibă aceeași înălțime cu el. Cât de cât, deci, hainele ei se vor potrivi. Găsi întîi un set de chiloței nostimi , nu cu totul mini, ceea ce i-ar fi făcut inutilizabili, dar destul de drăguți. Erau șapte bucăți de culoare albă, fiecare având imprimate în partea din față niște păsărele care stăteau pe o creangă, sub ele scriind cu frumoase litere verzi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în acea după-amiază zâmbeam amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de vrăbiuță alintată, pretențiile de cultură, gesturile ușor manierizate. Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios, ce-i drept între niște buze frumoase, de o formă cu totul particulară: buza de sus avea o mică "creastă" verticală la îmbinarea celor două jumătăți, așa încît desena un arc în relief, plin de personalitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suc de lămâie. Au trecut pe aici și mama ei cu bărbată-su. Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească lucruri nostime. Faptul că m-au adus într-un salon de femei m-a tulburat la început, dar m-am obișnuit destul de repede. Mi-e cam frică de pasivitatea cu care am început să accept situația, dar până și frica asta e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
grupul nostru, care ieșise de-acum în bulevard, a intrat mai întîi într-o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și am ajuns în fine acasă la Mera. Stătea într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și felul în care apărea în mitologia mea, femeia imensă, fără contururi precise, neobiectuală, mai curând un câmp de forțe care-mi ordona lumea interioară, într-un fel o uitasem, zicând mereu, fără gând și fără sunet, ea, pe Gina nostimă și rânjită, o fetiță printre alte fetițe dintr-a douăsprezecea. Am discutat fleacuri, în fiecare pauză, iar după ora a doua ne-am mutat din nou în aceeași bancă. În timpul orei de istorie ne-am apucat să scriem versuri, "un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uneori pe stradă : are impresia că există între noi o comunicare... Ei, madam Delcă, ei ! Și dumneata, ce presupuneri ! Nu, fii serioasă, vaai, ce hazlie ești ! N-are de ce să fie gelos Niki, cum n-a avut niciodată ! Ha-ha-ha, ce nostimă ești, madam Delcă. Hai, încă puțin coniac, încă puțin, numai un strop ! Bineînțeles, îmi torn și mie, se poate ? Dar ce vorbeam ? A, da, de inginerul Cristide. Îmi spunea că a trebuit să iasă la pensie, el ar mai fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încrucișate pe sâni. Era foarte nefericită, dar nu voia să numească nefericire ceea ce o durea pe ea. Mâine va veni domnișoara Adkin ca să-i spele părul. Venea în fiecare sâmbătă să spele părul fetelor. Spălatul părului erau unul dintre „ritualurile nostime“; multe lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu voia să numească nefericire ceea ce o durea pe ea. Mâine va veni domnișoara Adkin ca să-i spele părul. Venea în fiecare sâmbătă să spele părul fetelor. Spălatul părului erau unul dintre „ritualurile nostime“; multe lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de poziția îngrozitor de falsă în care se găsea, dar era exasperat și de agresivitatea tonului lui Hattie, de parcă totul ar fi pornit din vina lui. Își spuse: „N-are nici un pic de simț al umorului, nu știe să sesizeze partea nostimă a unei situații. De ce-o fi atât de înfuriată pe mine?“. Apoi încercă s-o dreagă: Vreau să spun că ești nou-venită în orașul ăsta... Și ce-i cu asta? Aș putea să te conduc prin oraș, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mai stau puțin de vorbă cu tăietorii de lemne, care mereu au câte o pricină fie între ei, fie cu câte un vecin de-al lor. Cât privește pădurea aceasta, aș avea să vă spun o mulțime de lucruri nostime care mi s-au întâmplat aici, și cu Frosino din Panzano, și cu alții care voiau din lemnele acelea. Frosino, cu deosebire, a trimis după câțiva stânjeni de lemne, fără a-mi spune nimic; iar când a fost vorba de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
adică de mult transportați mental Dincolo. El: desprins parcă din revista Caesar, filoform, tuns perie, pantaloni vintage à la vechiul AGVPS, fular nonșalant, cercel în urechea stângă, ceas uriaș pe dreapta, plus două telefoane mobile. Ea - tipul PR în modelling, nostimă, impetuoasă, păr blond-cenușiu nărăvaș, cizmulițe de catifea cu ciu curași, proaspăt venită de la Amsterdam („orașul vieții mele“), 74 cu gândul la „o Scoție, sau o Irlandă, dacă Egiptul e nesigur, deși aud că-n Maldive e hot“. Pe scurt: două
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai drepți și mai generoși cu morții? Pentru o pricină foarte simplă! Nu le mai suntem datori cu nimic. Ei ne lasă deplină libertate, putem să procedăm în toată voia, rostind omagiul între un cocteil și întâlnirea cu o amantă nostimă, când tot n-aveam altceva mai bun de făcut. Le-am fi, totuși, datori cu ceva, și anume să ne amintim de ei, dar noi avem memoria scurtă. Nu, în prietenul care tocmai ne-a părăsit iubim doar mortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
curând o adevărată povară, în timp ce cu femeile care mi-au plăcut nu m-am plictisit niciodată. Mi-e oarecum greu s-o spun, dar aș fi dat cu dragă inimă zece convorbiri cu Einstein în schimbul primei întâlniri cu o figurantă nostimă. E drept că la a zecea întâlnire tânjeam după Einstein sau după o lectură serioasă. În fond, marile probleme nu m-au preocupat niciodată decât în răstimpul dintre micile mele dezmățuri. Și nu o dată mi s-a întâmplat ca, aflându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să-mi găsesc liniștea, cu atât îl ceream mai imperios de la partenera mea. Eram, așadar, silit să fac făgăduieli din ce în ce mai explicite și să pretind inimii mele un sentiment tot mai adânc. Am făcut astfel o falsă pasiune pentru o femeiușcă nostimă, care citise cu atâta sârguință revistele pentru femei, încât se pricepea să vorbească despre dragoste cu siguranța și convingerea unui intelectual vestind societatea fără clase. Această convingere, știți prea bine, e molipsitoare. Am început și eu să vorbesc despre dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Vrea să-și aducă aminte și nu reuși. Un Cadillac atinse cu botul motorului aripile lăcuite ale dog-cart-ului. Ada era gata să scape o ocară în "argot", dar se întrerupse. In auto era frumoasa doamnă Elena Hallipa-Drăgănescu, ex-logod-nica lui Maxențiu. - Nostimă femeie! Ce noroc a avut că a scăpat de dumneata! zise bărbatului ei, amabil. Nu-ți mai aduci aminte? Când s-au licitat Plăiesele... a concurat și Hallipa, tatăl Drăgăneascăi . Parcă era acolo și tânărul de adineaoră. - Care tînăr? - Auzi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
scăpat de dumneata! zise bărbatului ei, amabil. Nu-ți mai aduci aminte? Când s-au licitat Plăiesele... a concurat și Hallipa, tatăl Drăgăneascăi . Parcă era acolo și tânărul de adineaoră. - Care tînăr? - Auzi! Care tînăr! Prea multă apatie! Bărbatul ăsta nostim pe care erai să-1 omori cu dog-cart-ul. - Să-1 omor! Ce exagerată ești, ma chere amie! - Bine, bine! Firește că-ți vine greu să recunoști! Când cineva e așa de stângaci ca dumneata! Eram prea preocupat la licitarea Plăieselor ca să remarc
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
povestească. Siei aventura și să-i dea floarea. "Biata fată!" își zicea în gând, ca și cum i-ar fi făcut vreun neajuns, de care vrea s-o consoleze. "Biata fată!", și, înfundîndu-și pe ochi feutrul, dezmierdă cu umărul vestonul unei cuconițe nostime, care aderă! 176 VI Mini nu uitase comisionul pe care Lina i-1 dase pentru amica Nory în ce privea pe micii sugari. Ba chiar ideea acelui comision o urmărea și vroia să-1 îndeplinească. Ceea ce mai ales vroia era să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care Ada o auzise bine și și-o prelingea pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel cu al lui mister Whip, cu diferența că jocheul era urât ca o maimuță si Lică era băiat nostim. Nu grăbea lucrul, ceea ce era explicabil, dar 'acea vizite dese și se deprinsese cu magazinul de lux. Atunci când, mat târziu, avea să intre prin ușa principală în 200 laboratoriul elegantelor domnului Paul, atitudinea lui familiară avea să pară celorlalți clienți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gâtlej. 220 221 Amândoi, la un do râs, nici de zicea când - Da' nu ne dai afară. Ce-o să zică soră-mea, Dia! Iar viu ca o haimana după 9 la masă . . . Aide, Mini, că te dezmeticești tu pe drum . Nostimă afacere ... să te tăvălești! . . . Când să găsească Rim o fecioară! Ha! ha! ha! . . . - Știe? articula Mini, regăsind, pe stradă abia, un fii- de glas. - Cine? - Rim . . . știe? - Fugi de-acolo! Nu știe . . . adică, așa cred . Ce, n-a avut altă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]