2,642 matches
-
mine Catalogul a fost surprinzător: pe lîngă plusul de autentic rezultat din lipsa de șlefuire de care au beneficiat cele trei părți amintite mai sus, aflăm că ceea ce părea un artificiu livresc este de fapt un motor extrem de pertinent de notație diaristică. Cînd începea jurnalul, la nouăsprezece ani, Radu Petrescu era deja un scriitor format. Iată o altă dată importantă pe care o furnizează Catalogul. Trăirile adolescentine sînt exploatate cu sînge rece de către autor: "Îmi recitesc versurile și peste creștetul meu
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
ca turbarea unei intoxicații, unei insolații. Ideile cresc și explodează, de aramă." Nimic din redundanța obsesiilor adolescentine - autorul este într-o căutare perpetuă a expresiei noi, a imaginii literare. O particularitate care a șocat încă de la apariția Ocheanului întors este notația meteorologică. Aparent, Radu Petrescu preia maniera lui Jules Renard de consemnare a vremii. Însă Catalogul confirmă faptul că apropierea de scriitorul francez este totuși artificială - notația meteorologică susținută depășește prin miza sa capricioasa invenție renardiană. Observarea naturii nu mai este
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
a imaginii literare. O particularitate care a șocat încă de la apariția Ocheanului întors este notația meteorologică. Aparent, Radu Petrescu preia maniera lui Jules Renard de consemnare a vremii. Însă Catalogul confirmă faptul că apropierea de scriitorul francez este totuși artificială - notația meteorologică susținută depășește prin miza sa capricioasa invenție renardiană. Observarea naturii nu mai este un prilej (fie el disimulat) de comuniune, ci o experiență individuală (marcată ca atare): "Nori galbeni alergau foarte jos deasupra orașului, pocneau tablele pe acoperișuri și
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
luni ca pe un text continuu și suntem atenți la acele lucruri mărunte interpretabile, care trădează gândirea indirectă (imaginile alternative create prin sensurile figurate, deschidere polisemică sau omonimii, selecția unei anumite clase de tablouri sau de personaje, frecvența unor termeni, notațiile secundare, reflecții și reverii în afara subiectului sau cine știe ce alte alunecări de condei), vom recunoaște o schemă ascensională care tinde să revertebreze peisajul literar, cel puțin ca tip de așteptare. "Trendul" este cel pe care îl știm cu toții, o retorică de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
adoptă genul anecdotic, într-o narațiune cu puțin umor, dar fără spirit. Spectacolul verbal nu are încă ritm, culoare și ingeniozitate. Două lungi balade populare (Draga mamei și Blăstăm de mamă) au funcția unui racord la sursele folclorice. Timide sunt notațiile din poezia naturii: Sus la munți, În poiană... etc. Ceva mai săltăreț e versul în Tablou de seară, alterat de inserția câte unui neologism distorsionat: "Orizontul/ se poleie"; "Deja moare/ Cel din urmă/ Raz de soare"; Chiar divina/ Cântăreață/ Cu
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
frecvent; flash back-urile sînt necesare pentru ca Alberto și, odată cu el, cititorul, să înțeleagă reacții, evenimente cîndva petrecute. Palierele se juxtapun întrucît relatarea, cu inserțiuni de dialog, este întreruptă de scrisori adresate virtual mamei, de frînturi din poeziile ei dedicate sau notații de jurnal. Interesul nu rezidă însă atît în factologic, cît în puterea de a sugera percepții vagi, abisuri psihologice, nebunia (în momentele de întrerupere a canalelor de comunicare cu ființele cele mai dragi, de blocaj total) și, corelativ, reacția simpatetică
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
sentimentală a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile evenimente și dezbateri ale prezentului, este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele au un caracter rezumativ, cvasi-memorialistic, evocînd întîmplări petrecute pe durata mai multor zile sau chiar săptămîni) urmăresc obsesiv cîteva teme: viața în București înainte de plecarea din
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
bătrîn, spunînd că trebuie să rămînem poeți pînă la sfîrșit, orice ni s-ar întîmpla în viață. O "poezie" în sens larg, acela de încredere în inteligența nevăzută a lumii, în plasa ei fină de protecție urmează, ca o trenă, notațiile din jurnal, care încearcă să dea un răspuns la unica, ultima întrebare: "Ce te-ai face dacă l-ai pierde pe René?" Doar că despărțirea e un joc înșelător, o simplă bufonerie, în fond: "nimănui nu-i dădea prin cap
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele: teama de a pierde clipa ( și de aici de multe ori notația eliptică) dublată, pentru realizarea instinctivă a unei atitudini simetrice, de aspirația suspendării din timp. Peisajele naturale și chipurile umane, momentele cotidiene și festive, viața și moartea, au intrat în desenele Eugeniei Iftodi într-un mod spontan și definitiv așa cum lumea
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
O altă ediție, din 1994, reface textul original adăugîndu-i capitolul despre detenția lui C-tin C. Giurescu la Sighet (1950-1955) și domiciliul obligatoriu de la Măzăreni, dar abia Amintirile publicate acum de ALL cuprind varianta integrală a memoriilor, inclusiv cu anumite notații despre dictatura regală. Valoarea de document a cărții este incontestabilă, avînd în vedere că cel care scrie aceste pagini e la momentul acela un om matur, cu o solidă formație istorică (și de științe politice pentru vremea respectivă) și martor
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
că la Iulian aceste apucături și întorsături de sintaxă sunt de joacă, nu de principiu poetic; sunt rafinătățuri, nu responsabilități. Mai stă, firește, și ironia (autoironia) de pază, ca nu cumva caligrafia densităților, obținută prin elipse și alăturări brutale de notații, să dea în bombastice ori patetice. Așa că Iulian se păzește de aceste primejdii luînd ceva din stilul poantei soresciene. Nu știu însă dacă se păzește eficient, căci mi-e greu să spun dacă - bunăoară - un poem cum e Primăvară se
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
literare”), „un șuvoi confesiv debordant” și inflamat fantasmatic. Poemele rulează realitate și cultură (poetică îndeosebi) în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie și cu voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că aici mai eseistice) optează pentru extaza ritmică („leșin de plăcere, ca o nubilă anemică /.../ cînd simt ritmuri ample”, zice Iftime) și pentru „turbioanele de iraționalități care să scoată ceva la suprafață”. Și nu-ncape vorbă că scot ceva
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
fără control (dar iată că lui Gellu Dorian, tot în „Convorbiri...”, i se pare că „fiecare text este unul extrem de supravegheat”, din care pricină - dar și din altele - Iftime „poate fi orice altceva, numai poet, nu”), ca o incantație de notații ce-și iau zborul spre imaginativ și pe care poetul abia ar mai prinde să le noteze. Dar apucă, totuși, să le noteze, ba chiar să le descrie mecanismul de galop: „Realitatea se folosea de închipuire iar închipuirea prindea aplomb
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
carelor pline de rod, încărcate cu fîn sau cu snopi” etc. (Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta). Desigur că în acest fel „țesătura realului se lăbărțează mereu”, mai ales că Iftime bagă de-a valma în centrifuga de notații și la fiecare nod (căci poemul - cam unul singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri: Elementele imunde ale corpului
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
singur volum, masiv, impunător, de aproapre 900 de pagini. Scris, așadar, între 1928 și 1961 jurnalul Alicei Voinescu răsfrânge două epoci, istoric vorbind, o porțiune din interbelic și alta din ceea ce ne-am obișnuit să numim epoca noastră. Cu multe notații incisive, critice, privitoare la lumea în care autoarea trăia, jurnalul ar fi fost periculos pentru ea, putem presupune, în perioada comunismului. Este ceea ce s-a întâmplat cu jurnalul lui Gheorghe Ursu, în anii ’80, a cărui citire în manuscris de
Jurnalul clandestin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2796_a_4121]
-
Petriceicu Hasdeu, filolog, scriitor, istoric, folclorist și lingvist român. Întemeietor al lingvisticii, filologiei și lexicografiei științifice românești, el este și unul dintre fondatorii folcloristicii comparate din România. Opera sa literară cuprinde versuri romantice de inspirație socială și fantastică, proză de notație realistă („Duduca Mamuca“) sau de evocare a trecutului, drama istorică în versuri „Răzvan și Vidra“ și comedia „Trei crai de la Răsărit“. Joi, 27 februarie Ion Irimescu Acum 100 de ani s-a născut sculptorul român Ion Irimescu. Artist polivalent, a
Agenda2003-8-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280721_a_282050]
-
de la parcimoniosul, mai apoi, Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Ion Barbu și Arghezi pentru Dimov: modelul. Maestrul pe care fiecare mare artist îl pastișează involuntar la începuturile sale artistice. Paradoxal, cumva, este că astăzi discipolul este mult mai celebru decât maestrul. Prin urmare, ca să revenim la subiect, nu doar „notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada”, nu doar „ironia, fantezismul și libertatea asociației” (despre care vorbea Radu G. Țeposu) stau mărturie pentru relația optzeciștilor cu Dimov, ci chiar elementele concrete ale alcătuirii poetice
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
România după 22 decembrie 1989 ar trebui s-o scriem. Ar trebui pentru ca niciodată suferința și idealurile acestui popor să nu mai poată fi atât de lesne batjocorite, răstălmăcite și deturnate, așa cum s-a întâmplat. Până atunci, doar câteva sumare notații asupra tulburătoarei confesiuni semnată „Ana Blandiana”. O primă observație ține de definiția surprinzătoare pe care o dă manipulării. Îi va contraria pe cei care așteptau o carte despre tehnicile absconse pe care un regim politic (oricare ar fi el) le
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
1998, în timpul vieții autorului și îngrijită de acesta, a doua, Figuri din Parnasul interbelic, a rămas parțial inedită, doar câteva texte fiind publicate la sfârșitul anilor ’90, în periodice. Pe firul rememorării și cu evident apetit confesiv, autorul recreează, prin notații savuroase și observații atente, deseori subiective și pline de umor, atmosfera unei vremi când cafeneaua e un topos esențial pe harta bucureșteană. Imperial, Strobel, terasa Otetelișanu, Kübler, Capșa, Corso sunt doar câteva dintre numele acestor spații care-i găzduiesc pe
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
de aproape o mie de pagini, semnificativ (și util) mi se pare să mă limitez asupra celui care privește conștiința propriuzis literară a Mariei Banuș. Dacă-i dăm crezare lui G. Călinescu (care vorbea despre poezia ei ca drespre o „notație ș...ț ușor hermetizată”), e cazul să cartografiem, atât cât ne lasă jurnalul acesta secvențial, raporturile autoarei cu propriul scris. Cu scrisul în general. Făcând abstracție de ideologii (la care a aderat în tinerețe și pe care le-a abandonat
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
recenziei. În fond, e mai bine așa pentru toată lumea: eu sunt scutit de deziluzii, iar ei de niște întâlniri care, înțeleg, le provoacă disconfort și umilință. Să rămânem, așadar, fiecare pe malul său, de partea convenabilă a Styxului personal. Dacă notațiile de mai sus sunt rezultatul amar al observării unor evenimente din zona culturii (îndeosebi a literaturii), există și tineri despre care merită să scrii. De pildă, cei pe care i-am văzut zilele trecute protestând contra supraaglomerării orașelor din România
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
imersiuni într-un trecut demonizant și cu reveniri în prezentul convulsiv, este semnificativ pentru capacitatea prozatorului de a circumscrie în perimetrul narațiunii experiențe și momente ale epocii comunismului. Ilustrative sunt experiențele carcerale de la Pitești, Aiud sau Rahova, surprinse cu pregnanța notației brutale, neconcesive, lipsite de orice urmă de idealizare. Modul în care Alexandru Nicolae Margine, torționarul lui Dinu Pădureanu, mai târziu membru al Comitetului Central, devine prizonierul celui din urmă pune în oglindă două universuri, două lumi, dar, în egală măsură
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
capitole, identificate cu o succesiune de flash-uri, adevărate pilule de frumusețe inedită, care țin mereu vie curiozitatea lectorului, nicicum lăsat să cadă în capcana plictisului, a oboselii. Prinse într-o carte cuceritoare prin totala și dezarmanta sinceritate a confesiunii, notații dintre cele mai variate se succed în ordinea vie a cursului vizitei, fără vreo focalizare ori structurare tematică, fără vreo intenție de autoidealizare, căci modestia și buna dispoziție umoristică asigură autenticitatea reflectării. Există două repere inconfundabile ale comentariului, anume peisajul
O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380110_a_381439]
-
care o aveam în casă. O cutie israeliana ajunsese la mine, cineva mi-a adus-o cadou! Nu văzusem ciocolată de câțiva ani. Se făcea pe atunci numai ciocolată albă! Dispăruse cacao, cafeaua naturală, ness-ul! *** Deocamdată mă opresc aici. Notațiile fugare se vor sedimenta la pensie! O să fac imediat o statistică à la BBC, cu aia care ne iubesc mult!!! Am ajuns în Israel. Aici e paradisul de Dincolo... așa cum am visat în România.. titlu de carte adevărat! De aici
FILE DE JURNAL (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380169_a_381498]