544 matches
-
ăsta! Oho! să vă arăt numai! Pesemne ați venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe interiorul rugos al capacului de brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin (pentru unii, Omul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai mare proprietar din țară. Pe de altă parte, practicile religioase curente par a fi tot mai pătrunse de un soi de misticism pragmatic : oamenii stau la coadă pentru binecuvîntarea și aghezmuirea celor mai diferite bunuri lumești, de la mașinile lor noi-nouțe la magazine noi și noi guverne, se înghesuie la exorcizări și așteaptă tot felul de miracole mai mult sau mai puțin pioase. Nu puțini sînt, astfel, cei care au început să se îndoiască de calitatea acestei „renașteri” a religiei. Așa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce te ocupi, îmi dai înapoi oaia ? — Desigur ! acceptă la rîndul său tînărul. — Păi, ești boss într-o companie de audit... — Extraordinar, așa e ! Dar cum ai ghicit ? se miră tînărul. — Păi, foarte simplu : ai venit într-un 4 × 4 nou-nouț unde a-nțărcat dracu’ bălaia fără să te cheme nimeni, ai vrut să fii plătit pentru că ai răspuns la o întrebare pe care nu ți-a pus-o nimeni și ai dat un răspuns pe care îl știam cu toții și, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când o fi avut vreme să fi coborât Sophie de la mansardă ? Și pe unde ? Pe scara de serviciu ? Și oare cum de a ajuns pălăria de panama până în mijlocul grădinii ? Ce nepotrivit, o veche pălărie de pai și o pălărie nou-nouță de panama ! Ce caraghios ! Râde și râde, până îi dau lacrimile. Ah, s-a săturat într-atât de vacanța aceasta ! De-ar începe mai repede școala, să se plimbe cu Sévastie și Coralie prin curte, pe sub copaci, să prepare aluat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vinovat și pentru că fac ceva, și pentru că, de fapt, nu fac nimic. Un an și patru luni? CÎT? Băga-mi-aș... Poate ca o compensație pentru toate aceste mizerii, maistrul militar de la magazie mă premiază cu o pereche de bocanci noi-nouți, cu șireturi. SÎnt bocanci de parașutist, din piele, nu precum cei obișnuiți, cu catarame, dintr-o mușama oribilă care imită pielea. O face cu zgîrcenie, se vede pe fața lui ridată că Îi pare rău. Iar eu mă simt de parcă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu funcționează după logica lumii, povestea asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă, e mai rău ca o boală incurabilă. Stau pe burtă, cu capul sprijinit pe brațe, puțin Întors, crăcănat. Îmi privesc un bocanc nou-nouț, văd pajiștea la firul ierbii, piscul muntelui țîșnind nu foarte departe. Ușor-ușor, mintea se dezleagă din această crispare neverosimilă, urmează privirea și Începe să lucreze, agățîndu-se de detalii. E incredibil cît de frumos poate să fie aici sus, pe platoul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
găsirăți și rude, a consfințit Rică noua Împrietenire). Sau că există undeva În gardul spitalului o gaură special amenajată, un fel de poartă clandestină oficială pentru amatorii de evadări. Duminică după-amiază, prin oraș, cu Andi și cu pantofii mei sport nou-nouți. Surpriză, surpriză, dar acum n-o să stau În casă, Încălțat În Pume, uitîndu-mă la televizor. Și nici măcar n-o să se vadă că-s soldat, avînd pe mine niște haine civile atît de date-n mă-sa, așa că nu trebuie să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns. Strigă încă o dată, speriată de tonul propriei ei voci. Nici un răspuns. Mai aprinse câteva lămpi și în celelalte încăperi. Ruby nu era nici în bucătărie și nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndrăznea să-și închipuie că raza unei stele avea să-i călăuzească vreodată lui Moș Costache un răspuns care să vină în zbor, scris pe pagina a doua, pe poarta casei lor de pe strada Avram Iancu, numărul 29... O revistă nou-nouță, pe copertă cu un desen încă neînchegat... Stela Sincovici, citea mai departe... Stela Sincovici, cl. a III-a, București. Povestea "Copilul orfan" nu e potrivită pentru revista noastră. Cu alt prilej îți voi explica de ce... Toți așteptau cu sufletul la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
seama numaidecât că e altfel. Adică ciudată, cu mintea un pic rătăcită. Purta o rochie de culoare oliv închis, cu trei volane, cumva nepotrivită cu vârsta ei, ciorapi trei sferturi cu dungi în culori vii și o pereche de ghete nou-nouțe, maro-roșcat, legate cu șireturi. Era clar că se bucura de toată atenția familiei. Impresia pe care o crea vestimentația era că reflectă exact condiția ei de ființă stranie, dedublată pe de-o parte închisă față de lumea înconjurătoare și pe de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se înalță într-una dintre cele mai tulburătoare elegii din volum: nici martorii nașterii mele nu mai știu / amănunte. așezați ca într-un tablou / al Coborârii de pe cruce, nu au înțeles / dragostea disperată a mamei, când trăgea peste mine / timpul nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că s-o fi întmplat ceva?”... Priveam în jur cu teamă parcă. Ajuns la chilie, am intrat în cameră ca împins de un arc. Toate lucrurile se aflau la locul lor. Mâncarea mă aștepta pe masă, acoperită cu un ștergar nou-nouț. Atunci scos din ac... Am cercetat fiecare cotlon, cu gând că voi găsi vreun rând scris de mâna Zânei. Nimic, însă. “Asta ar vrea să însemne că e liniște? Bine ar fi” - mi-am zis. Am mâncat pe îndelete și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de care fără pic de sămânță de piatră ne-a dus tot Steopa Volcov, țăran bulgar ca naționalitate și ca om prieten devotat. În sat, în lipsa fanfarei, am arătat mulțimii de oameni cât de frumoasă poate fi Anastasia în rochiță nou-nouță. O merita. Se bucurau oamenii din sat de izbânda noastră cu atât mai mult cu cât aflaseră că mai bine de jumătate dintre concurenți căzuseră la examen. Veneau să ne ia de la școală ca “hosti”, adică oaspeți rari: Veniți și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
perfecte. Pe o scurtă cotitură a casei, mai era o cameră unde Mini recunoscu mobilierul iatacului prim. - De musafiri! ... - explică Lina. Dar acum stă Sia. Așadar, locuia chiar la ei! ... Apoi venea bucătăria, micuță dar cu acea strălucire de laboratoriu nou-nouț. Lina cumpărase bateria cratițelor de aluminiu cu aceeași îngrijire ca forcepsele. - Baba mea nu se poate deprinde. Cere mereu cuptor de cărămidă și hrubă boltită. Răcitorul și cămara în perete sunt dușmanii ei. Se cam in furcă cu fata asta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai mare, când, a descoperit că Blândețea devenise elevă. N-a durat prea mult și zgâtia de ieri a devenit fata mare, de facultate, de azi. După absolvire, au ieșit,într-o după amiază, îmbrăcate și încălțate cu de toate noi-nouțe, la plimbare, pe aleile parcului din vecinătatea casei, pe bulevardul cartierului lor frumos și drag. Și s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
apropie urechile de cap. Leucoplast, izolirband, scotch, ce n-a folosit pentru a-și atinge scopul, pînă cînd Vilma n-a mai răbdat și a Încercat să protesteze, dar Sălbatica a amenințat-o cu cuțitul cel mare de bucătărie, unul nou-nouț, cumpărat special pentru casa cea nouă din Chosica. Casa, care nu putea fi văzută din stradă, Înconjurată de ziduri Înalte, de culoare albă, se afla Într-un cartier foarte frumos din Chosica. Partea din spate era lipită de munte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atîtea de făcut și ei s-au și apucat să murdărească și să strice tot. De acum Înainte Îi vor pedepsi aspru pe copiii răi, pe toți cei care nu se astîmpără și au de gînd să distrugă un lăcaș nou-nouț. Maica stareță era gata să plîngă; lor le părea nespus de rău, Îi durea sufletul și-au pus În gînd să se Îndrepte, n-o să mai mîzgălească niciodată pereții și, cînd o să mănînce bomboane de ciocolată, o să meargă glonț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e acolo și că fiecare trebuia să arunce cîteva monede În coșuleț. În prima bancă erau o sumedenie de cunoscuți, oameni de afaceri cu fulare de mătase la gît și cu costume impecabile pentru acel anotimp și care azvîrleau hîrtii noi-nouțe cu aerul cel mai indiferent din lume. Alții nu numai că azvîrleau bani de hîrtie, dar pe lîngă asta erau buni tați de familie și aveau grijă ca soțiile și copiii lor să dea fiecare cîte ceva și să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
faptul că era obligată să se despartă de toate mobilele ei, i-ar fi plăcut să păstreze câteva pentru casa cea nouă. Cutare mobilă, bunăoară, i se părea de neînlocuit. „De neînlocuit?“, exclamă Juan Lucas luînd de pe masă o revistă nouă-nouță, toată plină numai cu mobile. Să ne mai aducă niște cuburi de gheață! O să-ți arăt Îndată dacă sînt sau nu de neînlocuit vechiturile astea!“ Susan se duse chiar ea să aducă puțină gheață văzîndu-l atît de agitat: știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răspundea așa de față cu Julius. Își pleca fruntea și fața ei, care Dumnezeu știe ce exprima, dispărea ascunsă după șuvițele de păr. Un alt lucru care o deranja destul de mult era modernizarea. Ce-i drept, totul era foarte alb, nou-nouț și curat lună, dar mesele au avut Întotdeauna patru picioare și acum, deodată, biata de ea avea În fața ochilor o masă cu un singur picior, În mijloc. „Nu m-aș mira să se prăbușească În timp ce mîncăm“, se gîndea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greutate care-i acoperea incomod Întreaga mînă. PÎnă la urmă luă cei cinci centavos, mulțumesc, nu avea nevoie, mulțumesc, nu am ne... Dar bătrînelul Își desfăcuse brațele ca papa cînd Își dă binecuvîntarea, clătina ziarul În aer În timp ce vorbea, „e nouă-nouță, e nouă-nouță, repeta, strălucește ca aurul și poți să-ți cumperi cu ea o bomboană.“ Julius Își Întări convingerea că bătrînelul e un Înțelept și Carlos e un om rău care-și bate joc de toată lumea, ba nu, Carlos nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i acoperea incomod Întreaga mînă. PÎnă la urmă luă cei cinci centavos, mulțumesc, nu avea nevoie, mulțumesc, nu am ne... Dar bătrînelul Își desfăcuse brațele ca papa cînd Își dă binecuvîntarea, clătina ziarul În aer În timp ce vorbea, „e nouă-nouță, e nouă-nouță, repeta, strălucește ca aurul și poți să-ți cumperi cu ea o bomboană.“ Julius Își Întări convingerea că bătrînelul e un Înțelept și Carlos e un om rău care-și bate joc de toată lumea, ba nu, Carlos nu e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grăbiți fiindcă probabil că Fernando.Îi aștepta de mult, Întîrziaseră aștep-tîncl să ia În primire caleașca. Julius Își schimba uniforma cînd auzi tropăit de cai În curtea exterioară a palatului, ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În clipa aceea. „Nu Închide poarta! strigă jucătorul de golf la bietul Universo, care rămăsese Înmărmurit văzînd că veneau regele și regina. Nu Închide poarta, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]