4,573 matches
-
motive pentru care sunt tentată să-l sun pe Jake. Cu el aș putea vorbi, pentru că nu ne cunoaște pe nici unul din noi, e un străin. Face parte din Asociația Alcoolicilor Anonimi de ani întregi, i-a susținut pe mulți nou-veniți, așa că știe totul despre astfel de întâlniri. De fapt, chiar e necesar să vorbesc cu el. N-am nici cea mai vagă idee despre cei Doisprezece Pași și nici despre cum aș putea să-i fac cunoscuți celor de la Ex-ii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
continuă el, ca și cum ar fi simțit nevoia unei pauze. Apoi m-am îndrăgostit de o tipă pe care am întâlnit-o la AA. Louise. Pentru ceva timp, relația a fost foarte serioasă, însă am avut probleme de la început. Louise era nou-venită când am cunoscut-o și am încercat să ne ținem la distanță pentru o perioadă, fiindcă nu aveam voie să ne implicăm într-o relație în primul an. Există și tipi care fac avansuri fetelor care vin chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Trebuie să fii un ticălos să te apuci să curtezi femei care s-au lăsat de băutură abia de trei zile. La început toți suntem foarte vulnerabili, mai ales că trebuie s-o luăm de la zero. A umbla după persoanele nou-venite la AA e ca și cum ai fi pedofil. Îl privesc cu mirare. Da, mă rog, poate e un pic cam mult spus, se corectează singur. Mai bine o compar cu situația în care un profesor își lovește elevii minori. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi?! se holbează la el Mânecuță. Nu importă! Apoi, ne-am trezit peste noi, cu Nae Contrabandă și cu Cocuța, amica lu' Vierme. Ăștia doi, nou-veniții, cum de s-au alipit, cum s-au și-nțeles, din ochi, să plece, ca să și-o tragă. Eu, cu Dan și cu Viermișoru', ce să-i facem? Ne-am luat iar de băut și de jucat cărți. La un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
socială. În ultima vreme, numeroase imobile nou construite au diluat oarecum vechea noastră comunitate, dar „cetățenii de răspundere“ (e caracteristic pentru orașul nostru faptul că deține numeroase specimene de acest gen) fac mari eforturi pentru a-i integra pe cei nou-veniți în multiplele noastre „activități valoroase“. Deținem cercuri bisericești, cercuri de femei, cercuri dramatice, cercuri de dezbateri, cursuri serale, o Societate de Istorie, o Societate de Arte Frumoase, un cerc al scriitorilor. Avem un muzeu interesant și o grădină botanică. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și „Orchestra din Ennistone“. În felul acesta, am reușit, și reușim încă, să ne găsim felurite divertismente. Aș mai menționa și existența unei pasiuni pentru jocul de bridge, deși în ultima vreme aceasta nu se manifestă frecvent printre tineri și nou-veniți. Succinta mea descriere ar putea sugera că Ennistone e un orășel satisfăcut de sine însuși, ceea ce poate că e adevărat. S-ar zice că ne-am ferit de păcatele și viciile Londrei care, văzută de aici, apare ca un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inclusiv episcopul său, care fusese auzit afirmând că Jacoby „nu-i un preot, ci un șaman“. Alții susțineau, profetic, că va sosi și vremea când va celebra cam prea multe slujbe în latină. Biserica lui duhnea a tămâie. Era, relativ, nou-venit prin locurile acestea și nu i se prea cunoștea trecutul, în afară de faptul că studiase chimia la Birmingham și că fusese campion la lupte greco-romane (sau poate că la box). — Ei bine, părinte... Gabriel știa că venise să discute despre George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisese: Mâine seară mă duc în vizită la Belmont și aș dori să trec pentru moment și pe la dumneavoastră, ca să mă prezint. Cred că o cunoașteți pe mama mea vitregă, iar bunicul dumneavoastră dorește să ne împrietenim, întrucât sunteți o nou-venită în Ennistone. Vă voi telefona mai târziu, ca să-mi comunicați dacă vă convine să trec în jurul orei nouă. Cu cele mai bune urări. TOM MCCAFFREY Un telefon dat în cursul dimineții (la care răspunsese Pearl) îi confirmase lui Tom că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vina lui. Își spuse: „N-are nici un pic de simț al umorului, nu știe să sesizeze partea nostimă a unei situații. De ce-o fi atât de înfuriată pe mine?“. Apoi încercă s-o dreagă: Vreau să spun că ești nou-venită în orașul ăsta... Și ce-i cu asta? Aș putea să te conduc prin oraș, să te prezint... asta-i tot, nu trebuie să te gândești la altceva. Nu mă gândesc la nimic... spuse Hattie. Părea să se sufoce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Încîntătoare a lui Susan căzu pe frunte Închizînd verdele ca un lacăt de aur, dar deodată ceva urît intră În raza lui vizuală, parcă zărea ceva cu coada ochiului. — Universo, anunță Celso. Juan Lucas se Întoarse să se uite la nou-venit. Era un băiat de la țară de vreo nouăsprezece ani, dar nu poți să știi niciodată vîrsta oamenilor de la țară. Intră descoperindu-se cu respect și acum stătea puțin adus de spate și cu pălăria de pai Își acoperea locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sunete, interminabile mostre gratuite. Par a fi cuvinte, după cum le spun oamenii. Cum cum cum acum acum acum? Ceva ce ar putea auzi noaptea în câmp, dacă s-ar opri să asculte. Mark mark mark, îi spun. Cotcodăceli, imitând orice nou-venit. Inutil. Tăcerea nu-l poate ascunde. Îl citesc din hârțoage, îl scot afară prin cuvinte. Îl amestecă, îl împing mai departe, îl refac de la zero. Cuvinte fără limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle mari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut. Puteți să-mi spuneți Gloopy. Presupun că nu aveți încă un nume. Vă însoțește cineva? I-am zis că nu. — O să-mi arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asupra propriei inutilități pînă au încetat cu totul și am căzut într-o stare de inconștiență la limita somnului. Aș fi rezistat la infinit într-o asemenea stare, dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă mine, o nou-venită, încă în faza de agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treizeci și treia țigară, am întrebat-o cît au de gînd să ne țină acolo. Ne țin cît au chef, mi-a răspuns. E al naibii de scandalos. M-a privit lung o clipă, apoi m-a întrebat cu amabilitate dacă eram nou-venit. Am spus că da. — O să te obișnuiești. E un procedeu deliberat. Cred că dacă ne supun unui purgatoriu de plictiseală de cîte ori cerem bani, o să venim mai rar. Și, Dumnezeule, chiar nu se înșeală! Am trei țînci de hrănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o stranie tăcere. Nu vorbea nimeni, toți își fereau privirile. Din prima clipă mi-am dat seama că acolo se petrecea ceva neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca spre poarta unui cimitir. Nou-veniții intrau imediat în joc : se așezau cuminți pe scaunele libere și tăceau. Pluteau peste ei o atmosferă de respectuoasă mâhnire, o dezolare calmă și istovită. Mă oprisem la capătul din urmă al vagonului și priveam. Mi-a trebuit un timp
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
coridor, telefonul, iar Procopiu se repezi să ridice receptorul. — Vă salut cu respect, domnule Boerescu. Desigur, e de prima pagină, cine n-ar dori să aibă exclusivitate într-o asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul, sora cu șorț alb îl conduse pe Costache Boerescu lângă blondul adus în ajun. Femeii îi era milă de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei un tată cu fiica lui, el și-a făcut o cruce mare, cu o mână mare, și fetița, în același timp, o cruce mică, cu o mână mică, iar Epiharia i-a privit cu dragoste. Dar lângă ușă era nou-venitul, care-a salutat-o și a vrut să-i vorbească, noroc că s-a apropiat de ei și părintele, cu veselie, bine a făcut, că ea s-a pierdut cu firea și obrazul i-a devenit stacojiu până și-n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-a pierdut cu firea și obrazul i-a devenit stacojiu până și-n gropița din bărbie. Din vorbă-n vorbă și pornind de la străinul Dan Crețu, cu care fusese ea nu demult singură în biserică, se pare că domnul nou-venit, care era Șef al siguranței publice, aflase ceva ce-l interesa, despre icoana dispărută. Părintele s-a oferit să continue discuția a doua zi, fiindcă acum îl aștepta coana preoteasa, care era suferindă. — Luați loc aici, lângă foc, spuse Costache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din norocul dumitale. Te rog mult! Se eliberă din strânsoare, cu un gol în creier, uitând de impulsul inițial. "Mă pregăteam să fac ceva", își aminti el și simți că memoria îi joacă feste. Mai parie de vreo câteva ori. Nou-veniții dădeau din coate ca să poată ajunge până la masa lui, uneori împingându-i, fără cruțare, la o parte pe cei mai puțin norocoși, dar încăpățânați, care fuseseră acolo primii. O dată, când observă o izbucnire deosebit de violentă a unui jucător, care protesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu scriere riqa, albastru cu alb, mai vorbeau de vechea ei glorie. Aici toți erau altfel decât fuseseră: preotul zartosht venerat trecea drept șiit, pe când fiu-său văduv cu băiatul, Omar, împărțeau bazarchi- ul fostei piețe de chihlimbar, ca doi nou-veniți. Se mutaseră vara și răcoarea plăcută din Arg-e Tabriz le mersese la inimă, fiindcă nu bănuiau furiile viscolului de la mijlocul toamnei. Omar se scăldase din prima zi în râul Talkhe și făcuse fotografii cușmelor de zăpadă care se zăreau de pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mici, am nevoie de libertate. Frate-său, Ben-Abdolsamad, se mâhni, dar tăcu. A doua zi, dimineața, infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt Shahla Jahed, m-ați plătit ca infirmieră. — Mda... doctorii ăștia de la spital s- au gândit că aici o fi vreun salon pentru prezentare de modă! Ți-ai adus și halatul? O
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost ridicat în picioare și arătat mulțimii timp de aproape cincisprezece minute, apoi a fost luat de aceiași oameni cu cagule care l-au adus acolo. —Ucidere pentru colaborare? —Exact. Șeful filialei CIA se întoarse către Maggie, oferind informațiii suplimentare nou-venitei la lecție. Asta e pedeapsa standard aplicată de către palestinieni oricărui palestinian considerat vinovat de colaborare cu serviciile de informații israeliene. De obicei sunt acuzați că au furnizat israelienilor informații despre locul în care se ascund teroriști căutați sau că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spuse un bărbat în semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc cu el imediat. Să am grijă, nu trebuie să par prea nerăbdător. Dar era prea târziu. Nou-venitul, îmbrăcat cu o geacă neagră de piele și cu o brățară în jurul încheieturii, îl observase deja pe Abdel-Aziz și îi surprinsese privirea. —Bine ai venit, prietene. Cauți pe cineva? Îl caut pe Mahmud. Păi, poate te pot ajuta. Se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că găsise și ultimul oscior din trupul lui Baruch Kishon. Capitolul 37 Ierusalim, joi, 1.49 p.m. Maggie făcu tot posibilul să ascundă cele întâmplate. Trecu în viteză pe lângă paznicii de la ușa hotelului - doi tineri care îi întrebau pe toți nou-veniții dacă aveau armă, percheziționându-i pe cei pe care îi suspectau - cu toată hotărârea și fermitatea de care era în stare. Ajunsese să înțeleagă că, dintre toate elementele importante de limbaj corporal, mersul era adesea cel mai elocvent. Negociatorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ele, care tocmai turtise o cutie de bere în mână, se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O, Doamne! țipă Ignatius. — Ea e Frieda, explică Dorian. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]