745 matches
-
o trăsătură incontestabilă a postmodernismului (titulatură nu întotdeauna acceptată în sensurile ei): aceea de a indica o închidere, ceea este ulterior unei structuri. Urmărind autori precum Italo Calvino, Umberto Eco, Michel Tournier în "Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne", ea analizează în continuare, cu observații pe măsura intențiilor anunțate, felul în care romanul recuperează, adjudecă și apoi refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiei și ne motivează opțiunea pentru praxisul romanului. Cele trei capitole care urmează ("Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului", "Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale, efecte în modernitate", "Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne") reprezintă tot atâtea încercări de clarificare a semnificațiilor pe care parodia le-a căpătat din momentul apariției sale în Antichitate și până în prezent. Am semnalat substanțialele diferențe existente între percepția primilor teoreticieni, cei care plasează parodia în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în fața cititorilor nu sunt simple capricii de moment, ci opțiuni impuse de structuri ale discursului și anticipate de întreaga strategie textuală, ca elemente indispensabile ale construcției operei ca atare"50. Principiul intern de construcție al istoriei literare este temelia teoriilor novatoare cu privire la parodie aparținându-le structuraliștilor 51 și post-structuraliștilor. Pentru început grupați în "noua critică", și ea parodiind tradiția prin titluri precum Noua critică sau noua impostură a lui Raymond Picard, 1965, ori Pentru ce noua critică, din 1966, a lui
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
redefinește continuu, transformându-se, la antipodul percepției pe care o aveau anticii despre el, într-un un criteriu de strategică organizare compozițională a romanelor din a doua jumătate a secolului XX. Capitolul 4 Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne 4.1. Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul spre postmodernism Secolul XX debutează și el sub imperiul unui paradox: numărul deosebit de mare de adepți pe care i-a adjudecat romanul atât din partida scriitorilor înșiși, cât și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așadar, suma celor două unități. Procesul de metaforizare este o sinteză: cuvântul comunică, implicit, două idei, gândirea stabilește legăturile. Metodologic și conceptual, teoria lui Max Black privind metafora este asemănătoare cu aceea emisă de I.A. Richards. Trei sunt direcțiile novatoare de cercetare enunțate/argumentate de M. Black, luate în discuție de Paul Ricouer: 1. La nivelul enunțului metaforic există o tensiune între cuvântul cu sens propriu și cuvântul cu sens metaforic. Se vorbește din acest punct de vedere, despre focus
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
domeniul zoologiei: arici, pasăre, canar etc. Sunt domenii care a priori nu par să aibă nicio legătură științifică sau logică cu nucleul dur al cunoașterii medicale tradiționale. Domeniul pneumopatiilor profesionale impune însă - prin interacțiune - un număr impresionant de constructe metaforice novatoare, glisate conceptual și lingvistic, pe propriul domeniu de aplicație. Din totalul de 161 de termeni analizați, 42% conceptualizează elemente ale cunoașterii din ramura pneumopatii profesionale, prin metafore de interacțiune. Sunt constructe metaforice care formează/"sfera centrală" a ramurii: fr. "aluminose
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
artiști și pe scriitori în stare de slujitori fideli ai puterii și a ideologiei sale - și să-l extindă la ansamblul lumii comuniste. între revoluțiile din 1905 și 1917, artiștii ruși se deschid influențelor occidentale și creează mai multe curente novatoare - „Trandafirul albastru”, Lâna de aur”, „Valetul de Caro” etc. Activiștii ruși - Diaghilev, Benedict, Bakst, Brubel, Chagall, Kandinsky, Larionov, Goncearova, Malevici - dobândesc o celebritate internațională și formează, înainte de 1914, o parte a avangărzii artistice mondiale. înflorirea literaturii și a filosofiei este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mult de 80 de hotărâri interzicând opere deosebit de valoroase, printre care piese ale lui Bulgakov, scrieri semnate de Pilniak, șahinian, Ahmatova, Zoșcenko, filme realizate de Eisenșetin și Pudovkin; el închide teatre, ca cel al lui Meyerhold, cu „biomecanica” lui novatoare, și critică sever revistele literare Oktiabr, Zvezda, Leningrad, Znamia. Marele Război pentru Apărarea Patriei* marchează o cotitură în producția literară și artistică, toate mijloacele de propagandă trebuind să-i mobilizeze pe sovietici. Deși, în marea majoritate a cazurilor, tonul este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
precum Crucișătorul „Potemkin” (1926), sau ale lui Pudovkin, ca Mama (1926), nu sunt întâmpinate cu entuziasm popular, spre deosebire de filmele americane, cu actori ca Mary Pickford sau Douglas Fairbanks. Revoluție culturală și criză a culturii De pe la mijlocul anilor 1920, însă, formele novatoare, calificate drept „proletarism”, încep să fie respinse din ce în ce mai mult. în contextul lansării primului plan cincinal*, trecerea la tactica „clasă contra clasă” se traduce, din punct de vedere cultural, prin punerea în aplicare a politicii de „revoluție culturală”. împrumutul de la Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea anabaptistă și cea anglicană. Tradițiile protestante ulterioare își au de obicei rădăcinile în aceste patru școli. Renașterea și Reforma, prima strict spirituală, a doua cu o dimensiune largă de masă, au creat cadrul favorabil apariției unor idei cu totul novatoare cu privire la viața socială. Autorii lor sunt astăzi cunoscuți ca personaje importante ale vremii, renascentiști înscriși în cartea de aur a spiritualității europene. Viața. S-a născut în Florența la 3 mai 1469, fiind cel de-al doilea fiu al avocatului
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
întregului popor" care a constituit cîndva doctrina noastră militară. În sistemul constituțional, politico-administrativ, helvet, bazat pe democrația directă, pe consultarea de 2-3 ori pe an, în medie, a poporului prin vot, este foarte dificil de promovat proiecte, de luat decizii novatoare. Cu numai 50.000 de semnături se poate convoca un referendum într-o chestiune sau alta, iar cu 100.000 de semnături se poate promova o inițiativă pe linie parlamentară. Apoi, există așa-numitul sistem al dublei majorități, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
The William James Lectures, (Harvard University, 1955), J. O. Urmson, Oxford, Clarendon, 1962 (trad. rom. Cum să faci lucruri cu vorbe, Editura Paralela 45, București, 2004). Jacqueline AUTHIER-REVUZ, profesoară la Universitatea Paris 3, a impus în analiza discursului cîteva concepte novatoare cum ar fi "eterogenitate discursivă (constitutivă și manifestă)", "modalizare autonimică", "buclă" textuală, în tentativa reușită de reconsiderare a rolului subiectului în discurs. Lucrări de referință: Hétérogénéité montrée et hétérogénéité constitutive. Eléments pour une approche de l'autre dans le discours
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
naratologiei, care a revoluționat teoria literară, Genette a valorificat eficient instrumentele de cercetare oferite de structuralism, investigînd genurile literare, tipurile de discurs, dar și transtextualitatea și alte fenomene descoperite în mecanismele de funcționare a limbajului. Studiile sale au impus concepte novatoare, de care beneficiază și analiza discursului ("diegeză", "transtextualitate", "palimpsest", "paratext" și altele). Lucrări de referință: Figures I, Seuil, col. "Tel Quel", Paris, 1966; Figures II, Seuil, col. "Tel Quel", Paris, 1969; Figures III, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1972 (trad. rom
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2006; Principles of Linguistic Change. Cognitive and Cultural Factors, vol. 3, Wiley Blackwell, Oxford, 2010. Jacques LACAN (1901-1981), psihiatru francez, specialist în psihanaliză, unde interpretează coerent și original teooria freudiană, propunînd noi direcții de cercetare, reconoscute mai tîrziu prin ideile novatoare, proprii unui curent specific, lacanismul. Influențat de structuralism, este preocupat și de relația dintre limbaj și inconștient, relație relevantă și pentru analiza discursului. Lucrări de referință: De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, Le Seuil, Paris, 1975; Écrits
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
SCHIFFRIN, profesoară de lingvistică la Universitatea Georgetown; se remarcă prin cercetările asupra teoretizării relațiilor dintre limbaj și identitate, dintre gramatică și interacțiunea comunicativă, precum și asupra raportului dintre narațiune și discurs. Cele mai importante studii vizează fundamentele analizei discursului ca perspectivă novatoare de abordare a fenomenelor comunicative. Lucrări de referință: Discourse Markers, Cambridge University Press, Cambridge, 1987; Approaches to Discourse, Basil Blackwell, Oxford, 1994; (în colab. cu Hamilton, Heidi, Tannen, Deborah) Handbook of discourse analysis, Basil Blackwell, Oxford, 2001; In other words
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
hommage à Claire Maury-Rouan, Presses Universitaires de Provence, Aix-en-Provence, 2012. Paul WATZLAWICK (1921-2007), psiholog austriac, psihoterapeut, teoretician al comunicării, membru fondator al Școlii de la Palo Alto. Împreună cu colegii săi (Janet H. Beavin și Donald D. Jackson) formulează mai multe idei novatoare pentru studiul comunicării: axiomele comunicării, contextul și cadrul de referință, teoria retroacțiunii, distincția comunicare digitală-comunicare analogică. Lucrări de referință: An Anthology of Human Communication, Text and Tape, Science and Behavior Book, Palo Alto, 1964; Communication, Family and Marriage, Science and
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub țilindrul inutil”. Odată cu concentrarea asupra activității gazetărești militante, și îndeosebi după încetarea apariției „Contimporanului” (1932), lirica lui V. își pierde treptat disponibilitatea novatoare și forța analitic-constrângătoare, pentru a rătăci în formule bătute, lipsite de orizont. Drept urmare, volumul Ora fântânilor - din care au fost eliminate poeme ca Doleanțe, Septembrie, Bocet, Ev, Un căscat în amurg, Visul spânzuratului, Cosmopolis, Lamento - le apărea criticilor literari ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
partidul să meargă pe căi ocolite între critica violării drepturilor omului în Est și solidaritatea critică față de URSS. Conducerea, dacă a reușit să evite scindarea, a făcut-o cu prețul unui cert imobilism. Există un decalaj între rezoluțiile cu conotații novatoare și practica politică ce rămîne tradițională. Militanții ce încearcă să reformeze partidul din interior se descurajează în fața extremei prudențe a conducerii. Tot PCB este confruntat din ce în ce mai mult cu problemele lingvistice din Belgia și aceasta cu atît mai mult, cu cît
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dificilă. Războiul din Golf a radicalizat pozițiile stîngii. În parlament, PCI votează în mod dispersat asupra acestei chestiuni. Vrînd să evite plecarea a 30% dintre membri, Occhetto este obligat să facă niște concesii aripii de stînga, și acestea în detrimentul imaginii novatoare pe care dorise să o dea în timpul celui de al doilea semestru al anului 1990. Partidul stîngii democratice (PDS) se naște deci dintr-o oarecare confuzie, așa cum dovedește alegerea agitată a lui Occhetto ca președinte. O dizidență, etichetată drept comunistă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
expresia adecvată); era necesară revigorarea spiritului oratoric compromis de retorica pașoptistă și de frazeologia politică și parlamentară; c. gustul clasic și academic al junimiștilor impune un anume tip de sensibilitate artistică; ei admiră modelele clasice și rămân indiferenți față de tendințele novatoare, din epocă (T. Vianu); d. ironia asociată spiritului filosofic a luat forma unui scepticism schopenhauerian, care la Maiorescu s-a cristalizat în complexul său de superioritate creator, iar la Eminescu în pesimisul lui vizionar (I. Negoițescu); e. spiritul critic, dezvoltat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai longevivi politicieni-intelectuali, care știa să intervină cu soluții coerente, corecte, concrete și echilibrate pentru orice problemă sau eveniment de anvergură internațională. În timpul celor peste două decenii, România era prezentă la toate evenimentele ce aveau loc în lume, cu idei novatoare, propuneri și inițiative de valoare, apreciate la reuniuni regionale sau internaționale pe linia ONU, O.S.C.E. sau altor organizații internaționale. Adjuncții miniștrilor de externe care au coordonat succesiv Direcția Orientului Mijlociu, Petru Burlacu, Constantin Oancea, cât și directorii Emilian Manciur
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună ecouri din Lucian Blaga, dar și din Geo Dumitrescu sau din alte referințe culturale livrești. E vorba de o poezie comună, întru totul conformă orizontului liric al anilor ‘70, nici novatoare, nici conservatoare. Tulburarea naturii (1982) vădește o sinteză echilibrată a celor două maniere conturate anterior. În volumele următoare - Plantele din fereastră (1984), Noima de aur (1986), Sfârșitul lumii (1992), Apocalipsa după Valeriu (1996) -, poezia lui B., consecventă unei formule bine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
renunță treptat la subiectele și imaginile de mărunt divertisment, încercându-se apropierea de o anumită ținută estetică și responsabilitate civică chiar și a divertismentului (e promovată, de pildă, tot mai mult, muzica folk, gen cu virtuți mai degrabă rebele și novatoare). Semnează, în paginile revistei, mai cu seamă Adrian Păunescu, Nicolae Cristache, Horia Pătrașcu, Iulian Neacșu, Ovidiu Ioanițoaia, Cornel Bozbici, Nelu Ionescu, Eugen Seceleanu ș.a. Între membrii corpului redacțional și colaboratorii permanenți care practică gazetăria pe teme sociale, politice, cetățenești, reportajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
așa, creația exclusivă a mediului avangardist. Lucru important, căci timpul treptatei descoperiri de sine, al formării personalității, coincide la poetul nostru cu cel al unor revelatoare Întîlniri și confruntări dintre tradiția și realitatea artistică și literară românească cu mișcările radical novatoare din spațiul european. La o vîrstă a tuturor disponibilităților și Într-o epocă ce-și caută ea Însăși căile cele mai adecvate de expresie, el se simte chemat să se pronunțe. Atras În dezbaterile și disputele momentului, În multe privințe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, În sensul (valabil, cum s-a observat, pentru Întreaga avangardă românească) unei deschideri plurale a sensibilității spre acea „sinteză modernă”, de natură să fructifice - acum, Într-o viziune predominant constructivistă - toate ideile novatoare difuzate În spațiul avangardist internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat În primul număr al revistei de Sașa Pană) va ceda treptat locul unei tot mai evidente simpatii pentru programul suprarealist, Voronca va face și el uitată
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]