901 matches
-
și Laimins L.A., 2004). În HPV 16 și HPV 31 promotorul timpuriu este menționat ca p97, pe când în HPV18 ca p105. Odată cu inducția replicării productive, este activat promotorul târziu, care direcționează expresia de la o serie de situri start heterogene în jurul nucleotidelor 742 (p742) în HPV31. PREVALENȚA GENOTIPURILOR HPV LA PACIENTE FĂRĂ LEZIUNI CITOLOGICE Studiul cel mai consistent asupra prevalenței infecției HPV la femei cu citologie normală a fost compilat de OMS și Institutul Oncologic Catalan (www.who.int/hpvcentre) și include
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
sau papiloame, există totuși un subgrup de virusuri care determină leziuni premaligne sau maligne (fig. 3). Tabelul 3 sintetizează cele mai comune forme clinice și genotipurile frecvent implicate. Tipurile de papilomavirusuri umane au fost definite după diferențele în secvența de nucleotide ale genelor L1, L2 și din regiunea LCR (vezi mai jos), astfel că diferențele de homologie între secvențele de nucleotide ale fiecărui tip de papilomavirus uman sunt de cel puțin 10%. Izolatele independente ale aceluiași tip de papilomavirus sunt raportate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
mai comune forme clinice și genotipurile frecvent implicate. Tipurile de papilomavirusuri umane au fost definite după diferențele în secvența de nucleotide ale genelor L1, L2 și din regiunea LCR (vezi mai jos), astfel că diferențele de homologie între secvențele de nucleotide ale fiecărui tip de papilomavirus uman sunt de cel puțin 10%. Izolatele independente ale aceluiași tip de papilomavirus sunt raportate ca variante sau subtipuri și secvențele lor de nucleotide diferă prin cel puțin 5% în regiunile menționate (Chan și colab
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
vezi mai jos), astfel că diferențele de homologie între secvențele de nucleotide ale fiecărui tip de papilomavirus uman sunt de cel puțin 10%. Izolatele independente ale aceluiași tip de papilomavirus sunt raportate ca variante sau subtipuri și secvențele lor de nucleotide diferă prin cel puțin 5% în regiunile menționate (Chan și colab., 1995). Cele 18 tipuri oncogene sunt situate în trei ramuri distincte ale arborelui filogenetic:- grupul A9: HPV-16 împreună cu HPV-31, -33, -35, -52, -58, și -67;- grupul A7: HPV-18 împreună cu
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
și Laimins L.A., 2004). În HPV 16 și HPV 31 promotorul timpuriu este menționat ca p97, pe când în HPV18 ca p105. Odată cu inducția replicării productive, este activat promotorul târziu, care direcționează expresia de la o serie de situri start heterogene în jurul nucleotidelor 742 (p742) în HPV31. PREVALENȚA GENOTIPURILOR HPV LA PACIENTE FĂRĂ LEZIUNI CITOLOGICE Studiul cel mai consistent asupra prevalenței infecției HPV la femei cu citologie normală a fost compilat de OMS și Institutul Oncologic Catalan (www.who.int/hpvcentre) și include
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
gaze (metan, amoniac, hidrogen și vapori de apă) în care se descarcă energie electrică, după trecerea printrun sistem de răcire ce realizează condensarea, în contact cu apa caldă a obținut o serie de compuși organici printre care aminoacizi și chiar nucleotide (adenina), compuși chimici ce intră în structura acizilor nucleici (ARN și ADN) cunoscuți ca purtători ai mesajului genetic. Mai mult, descoperirea mai recentă a lui Thomas Cech privind capacitatea acidului ribonucleic (ARN) de a acționa ca o enzimă în asamblarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aminoacizi a regiunii constante a catenelor ușoare ale moleculelor imunoglobulinice determină tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în această poziție aminoacidul serină. Tot astfel, markerul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
induse să sintetizeze Ig sau TCR față de antigenele cu care organismul vine în contact la un moment dat. Fiecare segment genic imunoglobulinic, luat individual, nu are capacitatea de a funcționa ca genă, dar informația genetică deținută în secvența sa de nucleotide devine parte constituentă a informației genetice din secvența de nucleotide a genei integrale imunoglobulinice, rezultată prin rearanjamentul mai multor asemenea segmente genice din locusul genic pentru imunoglobulină. Fiecare individ uman moștenește un anumit rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la mamă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
organismul vine în contact la un moment dat. Fiecare segment genic imunoglobulinic, luat individual, nu are capacitatea de a funcționa ca genă, dar informația genetică deținută în secvența sa de nucleotide devine parte constituentă a informației genetice din secvența de nucleotide a genei integrale imunoglobulinice, rezultată prin rearanjamentul mai multor asemenea segmente genice din locusul genic pentru imunoglobulină. Fiecare individ uman moștenește un anumit rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la mamă, rezervor reprezentativ pentru specia Homo sapiens sapiens, și un rezervor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genice imuno-globulinice. Este un caz de rearanjament de segmente genice ale unuia și aceluiași cromozom pentru care este justificat termenul de recombinare genetică intracromozomală sau, mai corect, rearanjament genic intracromozomal, fiziologic, adică normal. În cadrul acestui proces are loc eliminarea unor nucleotide din duplexul ADN sau adiția unor nucleotide, ceea ce reprezintă în sine deleții, respectiv adiții, adică procese mutaționale. Acesta este un argument suplimentar pentru evitarea utilizării termenului de recombinare care are, în general, o cu totul altă semnificație. Descifrarea organizării informației
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de segmente genice ale unuia și aceluiași cromozom pentru care este justificat termenul de recombinare genetică intracromozomală sau, mai corect, rearanjament genic intracromozomal, fiziologic, adică normal. În cadrul acestui proces are loc eliminarea unor nucleotide din duplexul ADN sau adiția unor nucleotide, ceea ce reprezintă în sine deleții, respectiv adiții, adică procese mutaționale. Acesta este un argument suplimentar pentru evitarea utilizării termenului de recombinare care are, în general, o cu totul altă semnificație. Descifrarea organizării informației genetice pentru sinteza imunoglobulinelor a devenit posibilă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmentele genice VK, JK și CK sunt dispuse în această ordine în cromozom, dar ele sunt separate la distanțe mari prin interpunerea unor sectoare spațiatoare din duplexul ADN. Fiecare segment genic VK are o lungime de aproximativ 400 perechi de nucleotide, distanța dintre asemenea segmente genice fiind de aproximativ 7 kb. Fiecare segment genic JK are o lungime de aproximativ 30 perechi de nucleotide. Segmentele genice JK sunt dispuse în tandem, la o distanță de aproximativ 2,3 kb, față de clusterul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sectoare spațiatoare din duplexul ADN. Fiecare segment genic VK are o lungime de aproximativ 400 perechi de nucleotide, distanța dintre asemenea segmente genice fiind de aproximativ 7 kb. Fiecare segment genic JK are o lungime de aproximativ 30 perechi de nucleotide. Segmentele genice JK sunt dispuse în tandem, la o distanță de aproximativ 2,3 kb, față de clusterul (grupul) de segmente genice VK și la aproximativ 7 kb distanță unul față de celălalt. Între ultimul segment genic JK și unicul segment genic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la o distanță de 1000 pb, de un singur segment genic CK. În ADN din linia germinală de la șoarece, fiecare dintre segmentele genice VK, dispuse în tandem, pe un sector din cromozom care cuprinde mai multe mii de perechi de nucleotide, are secvența lider Lek. S-a remarcat existența unei variații în secvența de nucleotide a acestor segmente genice VK, dar fiecare dintre ele deține întreaga informație genetică pentru sinteza regiunii variabile a catenei imunoglobulinice LK. În cursul diferențierii limfocitului B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din linia germinală de la șoarece, fiecare dintre segmentele genice VK, dispuse în tandem, pe un sector din cromozom care cuprinde mai multe mii de perechi de nucleotide, are secvența lider Lek. S-a remarcat existența unei variații în secvența de nucleotide a acestor segmente genice VK, dar fiecare dintre ele deține întreaga informație genetică pentru sinteza regiunii variabile a catenei imunoglobulinice LK. În cursul diferențierii limfocitului B (maturație), un anumit segment VK se asociază cu oricare dintre cele patru segmente JK
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
enorm (fig. 3.5). Numărul de tipuri de regiune variabilă pentru catena LK este aproximat de 1400 (350 4 1). Reunirea imprecisă a segmentelor genice VK și JK adaogă o diversitate suplimentară prin pierderea sau prin adiția câtorva perechi de nucleotide la punctul de joncțiune (articulare) VK - JK. Ulterior experimentului clasic al lui Hozumi și Tonegawa (1976), rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice a putut fi studiat prin compararea structurii genelor imunoglobulinice clonate, izolate din limfocite B mature (diferențiate), funcționale în dirijarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobuline este enorm (fig. 3.7). Numărul posibil de regiuni variabile ale catenei L K este de 350 4 1 = 1 400. Reunirea imprecisă a segmentelor genice VK și JK determină însă o diversitate suplimentară, prin pierderea câtorva perechi de nucleotide din VK și a câtorva perechi de nucleotide din JK, la nivelul punctului de unire VK-JK. În concluzie, diversitatea catenelor LK are la bază variabilitatea secvenței interne din fiecare segment genic VK, variabilitatea de secvență a celor patru segmente genice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de regiuni variabile ale catenei L K este de 350 4 1 = 1 400. Reunirea imprecisă a segmentelor genice VK și JK determină însă o diversitate suplimentară, prin pierderea câtorva perechi de nucleotide din VK și a câtorva perechi de nucleotide din JK, la nivelul punctului de unire VK-JK. În concluzie, diversitatea catenelor LK are la bază variabilitatea secvenței interne din fiecare segment genic VK, variabilitatea de secvență a celor patru segmente genice JK și variabilitatea în numărul de perechi de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din JK, la nivelul punctului de unire VK-JK. În concluzie, diversitatea catenelor LK are la bază variabilitatea secvenței interne din fiecare segment genic VK, variabilitatea de secvență a celor patru segmente genice JK și variabilitatea în numărul de perechi de nucleotide deletate la punctele de joncțiune VK-JK. În plus, mutația somatică petrecută în cursul asamblării segmentelor genice imunoglobulinice își aduce aportul la extinderea variabilității în secvența de aminoacizi de la nivelul regiunilor variabile, dar această variabilitate nu ocolește nici regiunile constante ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de recombinare de semnale RAG1 și RAG2. Combinarea depinde de semnalele bipartite de recunoaștere de oligonucleotide prezente la capătul 3’ al segmentelor genice V și la capătul 5’ al segmentelor J. Aceste semnale constau din secvențe de șapte perechi de nucleotide (heptamer) și de nouă perechi de nucleotide (nonamer) separate de spațiatori de 12 perechi de nucleotide la VL și de 23 perechi de nucleotide la JL, corespunzând la aproximativ un tur complet de dublu-helix, în primul caz, respectiv la două
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Combinarea depinde de semnalele bipartite de recunoaștere de oligonucleotide prezente la capătul 3’ al segmentelor genice V și la capătul 5’ al segmentelor J. Aceste semnale constau din secvențe de șapte perechi de nucleotide (heptamer) și de nouă perechi de nucleotide (nonamer) separate de spațiatori de 12 perechi de nucleotide la VL și de 23 perechi de nucleotide la JL, corespunzând la aproximativ un tur complet de dublu-helix, în primul caz, respectiv la două ture complete de dublu-helix, în cel de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prezente la capătul 3’ al segmentelor genice V și la capătul 5’ al segmentelor J. Aceste semnale constau din secvențe de șapte perechi de nucleotide (heptamer) și de nouă perechi de nucleotide (nonamer) separate de spațiatori de 12 perechi de nucleotide la VL și de 23 perechi de nucleotide la JL, corespunzând la aproximativ un tur complet de dublu-helix, în primul caz, respectiv la două ture complete de dublu-helix, în cel de al doilea caz. Reacția de combinare necesită integritatea de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și la capătul 5’ al segmentelor J. Aceste semnale constau din secvențe de șapte perechi de nucleotide (heptamer) și de nouă perechi de nucleotide (nonamer) separate de spațiatori de 12 perechi de nucleotide la VL și de 23 perechi de nucleotide la JL, corespunzând la aproximativ un tur complet de dublu-helix, în primul caz, respectiv la două ture complete de dublu-helix, în cel de al doilea caz. Reacția de combinare necesită integritatea de lungime a acestor secvențe semnal și secvențe spațiatioare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tur complet de dublu-helix, în primul caz, respectiv la două ture complete de dublu-helix, în cel de al doilea caz. Reacția de combinare necesită integritatea de lungime a acestor secvențe semnal și secvențe spațiatioare, nu însă și de secvența de nucleotide de la nivelul spațiatorului. Deși specificitatea acestor semnale de recunoaștere e mare, procesul real de reunire a segmentelor genice VL și JL prezintă inexactități prin adiții și deleții randomice, realizate la nivelul joncțiunilor VL - JL, astfel că apar frecvent mutații de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
astfel că, de regulă, doar segmentul genic Vλ se recombină cu suprasegmentul JH - Cλ. Cu toate acestea, potențialul de diversificare a genelor imunoglobulinice rămâne foarte mare și la păsări, datorită mecanismului de conversie a unor secvențe de 10-120 perechi de nucleotide din pseudogene în regiuni active Vλ1. Secvența nemodificată Vλ1 nu este exprimată nici chiar în cursul etapelor timpurii ale elaborării răspunsului imun. O secvență rearanjată Vλ1 are patru-șase segmente convertite, dispuse pe toată lungimea sa, derivate fiind din diferite pseudogene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]