2,656 matches
-
s-ar fi văzut imediat că de fapt, nu numai că nu știa de ce nu e bine, dar nici măcar nu avea vreun alt motiv suficient de plauzibil să-l contrazică pe maiorul Smith. Totuși, ca orice om normal, colonelul Pruritanal nutrea convingerea sinceră că are dreptate, Întrebîndu-se el Însuși, mirat, de unde-i venea această convingere și mirîndu-se că maiorul Smith nu Înțelege niște lucruri atît de evidente. Se temea că, Între timp, bacteriile despre care-i vorbise Împăratul Își vor face
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Închidea În afara universului fizic. Se gîndea probabil la o a patra dimensiune, compactă și impenetrabilă, cea În care trăiesc Îngerii, numită de un filosof spisitudine, deși s-ar fi putut numi oricum altfel. Poate că dr. Thomas avea dreptate; Christina nutrea convingerea că, Într-un fel sau altul, cuvintele Înființează realitatea. — Și totuși, un cerc cu raza infinită este mai puțin rotund decît un cerc cu raza de un metru, din simplul motiv că primul este o linie dreaptă, interveni Vic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
identitate, și-ar complicat situația și s-ar fi expus unor pericole mult mai mari. Era clar că cei de la MSAMDR Îi urau de moarte pe americani și i-ar fi fost deosebit de dificil să le demonstreze că el Însuși nutrește o ură sinceră și dezinteresată față de America. Mai ales că era nu doar cetățean american, ci și În serviciul armatei americane. Cum să-i convingă că o ura tocmai În calitate de cetățean american? Dacă ar fi fost, de exemplu, cetățean român
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
reproș, poate din motivul că nici n-ar fi avut ce. În acel moment Își regreta sincer demisia; cuvîntul „rezervist“ suna foarte neplăcut, mai ales atunci cînd Îl pronunța colonelul, pentru care cuvîntul „rezervist“ echivala cu „civil“, iar față de civili nutrise dintotdeauna un blînd și Îngăduitor dispreț. Deși cererea nu-i fusese Încă aprobată de comandamentul zonal, era clar că nu mai aveau nevoie de serviciile lui. Probabil că se și gîndiseră cu cine Îl vor Înlocui. Foarte probabil, acela era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
perfect cu statura, Înfățișarea osoasă și mâinile de o expresivă nervozitate. Impresia de distanță era Întărită și de ținuta impecabilă pe care o arbora, evident, fără nici cel mai mic efort. Adolescent fiind Ăse născuse În familia unui medic celebruă, nutrea pentru cărțile numeroase din biblioteca familiei, o dragoste pasională, nu lipsită de dezamăgiri, ca În orice iubire adevărată. Pe cele care-i plăceau ar fi vrut să le fi scris el, și suferea cumplit că pe Învelișul lor multicolor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la el, fii bun și închide ușa la closet. Halal exemplu îi dai știi tu cui. O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru întâia oară „Și eu te iubesc, scumpi“, deși, bine-nțeles, mi-era mai mult decât limpede că, în ciuda nenumăratelor ei însușiri și farmece - iubirea, frumusețea, gingășia ei de căprioară, locul ei în istoria Americii - nicicând n-aș fi putut nutri un sentiment de „dragoste“ pentru Pelerin. Eram intolerant cu slăbiciunile ei. Gelos pe realizările ei. Ranchiunos cu familia ei. Nu, nu prea mai era loc de dragoste printre toate astea. Nu, Sally Maulsby n-a fost decât un gest frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toți din fire cu sonoritatea lui de permanentă bombăneală și nemulțumire („de parcă i se cuvine totul - la nouă ani“, zice maică-mea), dar și un hâtru și un glumeț, nu uita, un îndrăgostit de viață în vârstă de nouă ani! Nutrindu-se plin de înflăcărare cu visurile simple ale cartierului! — Mă duc la teren, strig eu în bucătărie, cu carne roz de somon afumat printre dinți, de zici că-i fir lângă fir de mătase dentară; mă ducă la teren, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În firea ei, că se născuse astfel și trebuia să se descurce cu asta cum putea. Ar fi fost neîndemânatică procedând altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a lui pe care o păstra, cea din vagonul-restaurant, când tânărul mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Săteanu, reîntorcîndu-se mereu la întrebarea dacă face bine continuînd să mai întrețină relațiile actuale cu Doina. Nici măcar n-a încercat s-o sărute. De ce să înrădăcineze în fată și în părinții ei niște gînduri, cînd el nu-i clarificat dacă nutrește vreun sentiment pentru Doina?! Deși, în ultima vreme, de cînd se întîlnește mai des cu ea, începe să-i placă, ba-i caută compania, telefonîndu-i, ori vizitînd-o, în ciuda răcelii cu care îl întîmpină Maria Săteanu. "E bine își continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai putut reveni. Un timp s-a simțit hăituit hăituit de idee: "un copil cu fata unui reacționar!" -, ocolea lumea, căuta ostentativ refugiu printre cărți, pornirile virile și le potolea singur, bolnăvicios, iar pentru orice femeie ce-i intersecta viața nutrea sentimente cinice; dacă vreuna îi intra în casă, o poseda violent, barbar, pervers, pînă cînd, brusc, așa cum numai pe mările în furtună se mai întîmplă, a devenit calm, senin indiferent! La urma urmei, se consola pentru început chiar și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parșiv de parvenire rapidă. Cred că eu, ca bărbat, dincolo de caracterizarea vulgară că tot ce zboară se mănîncă întrunesc una din condițiile aristotelice necesare eroului tragic: consecvent în inconsecvență. Dar e vorba de inconsecvență? Pentru fiecare din aceste femei am nutrit intenții sincere, născute din speranța întîlnirii pe niște coordonate superioare, nu neapărat pe suprafața patului, sau nu numai pe aceasta. Am deja 28 de ani și nu trebuie să las să ajung la 46, ca nea Toader, pentru a descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de dinastia manciuriană, ultima dinastie feudală din istoria Chinei. Societatea era chinuită de câteva decenii de serioase tulburări. Li Yu a primit de mic copil o educație tradiționalistă, confucianistă, de aceea, în tinerețe, la fel ca toți cărturarii vremii, a nutrit dorința de a obține prin examen imperial posturi dregătorești la curte. Participă de câteva ori la concurs, dar tot de atâtea ori îl ratează. Așa că renunță la intenția de-a mai căuta onoruri și avuție și deschide în locuința sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba și se bucură de sprijinul poporului. Un alt erou al poveștii este Honggur, despre care autorii spun că întruchipa cele "99 de virtuți ale mongolilor" și toate calitățile vitejilor din stepă. El nutrea un devotament nețărmurit față de popor și o ură de neînduplecat față de inamici, avea spirit de luptător și curajul șoimului de munte. Pentru interesele statului Baomuba, el n-a pregetat nicio clipă să-și sacrifice viața. Honggur este simbolul temperamentului etniei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Năstase. Premierul este un exemplu perfect de om bidimensional, creatură născută din încrucișarea postcomunismului cu postmodernismul. (Disproporția între avalanșa de mijloace și micimea scopurilor e și ea o caracteristică postmodernă.Ă A treia dimensiune, adâncimea, îi lipsește cu desăvârșire. Nu nutrește nici o convingere profundă. Nu are nici un principiu de neclintit. Tot ce face este construit pe suprafață, după criteriul ce-ar da bine și ce n-ar da. E o mare greșeală să-ți imaginezi, de pildă, că Adrian Năstase reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în ea cu voluptate toate invectivele pe care i le adresează inși scoși din sărite de ticăloșia lui. A-i spune otrepei că e otreapă înseamnă a-l hrăni pe C.V. Tudor cu energia pură a gunoiului din care se nutrește. De aceea, lovitura cea mai teribilă pe care o poate primi talentatul poet al pereților de closet este să nu-l bagi în seamă, să faci abstracție de existența lui. Am făcut asta într-o emisiune televizată, în care, solicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu despre conștiință. A lui era pe deplin Împăcată, cum Îi explicase cu cîteva săptămîni În urmă; chiar dacă n-ar fi nutrit convingeri pacifiste, ochii săi miopi Îl făceau inapt pentru serviciul militar activ. Și Într-adevăr, ochii aceștia slabi priveau neajutorați și patetici prin groasele lentile convexe, dindărătul cărora apelau tot timpul la o conversație serioasă. — Să nu-ți Închipui cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau multiplele sale funcții de asistent, secretar și infirmier. Deși nu avea studii de specialitate, i se permitea uneori să se ocupe de cazurile mai simple, iar el nutrea pentru doctor o nețărmurită venerație. Johns Îi dăduse de Înțeles lui Digby că În trecutul doctorului exista un incident - poate sinuciderea unui pacient, deși Johns avusese grijă să rămînă foarte vag - care Îi Îngăduia lui, personal, să pozeze În avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe aceeași pagină: „Christos m-a făcut să Înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă aș ajunge, În vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie Împotriva vreunui om străin de neamul meu...“ „Nu, nu simt nici o dușmănie Împotriva vreunui om de altă naționalitate, Își spuse Digby. Dacă e să Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o eu, spuse Rowe. Vedeți dumneavoastră, trebuie să Învăț totul de la Început, și Încerc să mă orientez. Credeam că viața e mult mai simplă și... mai nobilă. Presupun că așa și-o Închipuie și un adolescent. Lecturile care mi-au nutrit copilăria au fost scrisorile căpitanului Scott către ai săi, povestirile despre Oates În luptă cu viscolul, despre nu mai știu ce savant care și-a pierdut ambele mîini făcînd experiențe cu radium, sau despre Damien și leproșii... Și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să cunoască aceste vechi și triste realități (dar din care încă își mai trag seva cele actuale), pentru ca generațiile noi să nu repete greșelile trecutului, ci chiar și cei cu o experiență de viață mai vastă dar care - din păcate - nutresc încă anumite nostalgii după vremurile de altădată («epoca Ceaușescu»), deși știu că regimul trecut a fost unul dictatorial (despotic, mai precis totalitar). Pentru că s-a împământenit acest termen de «comunism» (sau «comuniști») pentru a caracteriza unele regimuri iar foștii lideri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
relație privilegiată cu cartea, ce aparține numai cititorului: a putea considera ceea ce e scris ca ceva finit și definitiv, la care nu e nimic de adăugat și nimic de omis. Dar te încurajează încrederea pe care Cavedagna continuă s-o nutrească în posibilitatea unei lecturi sincere, chiar și aici, în editură. Iată-l pe bătrânul redactor reapărând prin ușile de sticlă. Apucă-l de o mânecă, spune-i că vrei să citești mai departe Privește în jos unde umbrele se-ndesesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i nutrise vocația. Era ușor să schimbi viața celor din jur, atât de ușor să schimbi ambianța în cămăruța în care-și duceau zilele. — Cheamă-i, acceptă el. Aș vrea să-i văd. Mma Potokwane zâmbi. — Ești un om cumsecade, domnule J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe litere și cu voce tare primele capitole din Don Quijote, mirîndu-se, pe măsură ce Înțelegea ce citea, de nenumăratele aventuri care i se puteau Întîmpla unei ființe omenești pe pămînt; aventuri pe care niciodată nu le-ar fi presupus realizabile, căci Oberlus nutrea ferma convingere că tot ceea ce nu era direct legat de mare nu avea nici măcar motiv să existe. O săptămînă mai tîrziu, a Început să-i ceară lui Dominique Lassa să-i lămurească probleme care i se păreau obscure cu privire la personalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dispară zile Întregi, ca și cum ar fi abandonat insula, În căutarea marilor albatroși, pentru a se ivi din nou, dintr-odată, din pămînt, din iarbă verde. Knut, norvegianul, tont și profund superstițios ca un bun gabier ce se afla, părea să nutrească aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]