1,437 matches
-
ale castei.). Scena 1. TRAIAN După cum vezi Licinius, podul îl trecem cu mare fală, Dar ... am în suflet o îndoială Pe care mi-ai alungato acum, Fiindcă nu cunoșteam spre inima Daciei drum. E țară cu multe cotituri, mreje și oșteni șireți, Cu fete frumoase și vrăjitori isteți. Iubite Licinius mi-ai dat încredere și ostașilor mei Ai dat sprijinul tău, te fac eroul Romei! Să cadă miresme ca în vise, Semințe de grâu pe altare aprinse! ( I se dă dintre
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Licinius mi-ai dat încredere și ostașilor mei Ai dat sprijinul tău, te fac eroul Romei! Să cadă miresme ca în vise, Semințe de grâu pe altare aprinse! ( I se dă dintre acestea aflate într-un vas anume de către un oștean.). Ne așteaptă cu fală Penații Fetele, nevestele și frații! Zei ai Romei mândre, purtați cu grija înaltei cetăți, Faceți să cadă sub spadă și scut vietăți, Brațul roman să se întindă până departe, Stăpânirea lui Jupiter, a lui Marte, dreptatea
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
vorbești cu mândrie, chiar dacă iubești, Așa îi stă bine unuio general roman victorios. LICINIUS E bună chibzuiala. Sunt bucuros Să îndeplinesc porunca împăratului maiestos! TRAIAN Ai Romei suntem, patroni și salvatori! Capitalei lumii să-i aducem vestitele comori. Să mergem oșteni, birunța ne așteaptă! Fala romană e plămădită din faptă, Din străbuna vitejie, ... din a noastră mândrie. Cu încredere să pășim pe podul lui Traian Spre ținta deplină din acest an! Licinius vei merge în frunte! Armia romană e un munte
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
se trage înlături când rugăciunea începe odată cu furtuna. Pe întinusul perdelei uriașe, în linii simple și mari se desenează o trimitere la zeul Zalmoxis. Un credincios e aruncat în sus și apoi cade între sulițele ținute în mâini voinice ale oștenilor.). Scena 1. TEMNICIERUL E gata prea bune îngrijitor? ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI E gata! Aștept semnalul de sobor. Furtună, trăznete, vijelie Și fulgere așteaptăm să vie. Porunca este dată, Când norii se vor înălbii, de dată Toți dacii de la stăpân la slugă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
se vadă, atârnând de bolta templului, pe fundal, un fulger, în zig-zag, din aur sclipitor. Pe fondul de afară al norilor negri, răzvrătiți, se văd în dosul altarului, oarecum pe o estradă a acesteia, siluietele negre ale unui grup de oșteni care țin în mâini suliți lungi și ascuțite. Mai departe se reliefează muntele Orole.). OLACUL ( Îndreptându-se cu un copil de aproximativ patru ani spre Decebal. Toți privesc curioși spre el și copil. Decebal, bănuind cine este copilul, face un
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
face poporul să murmure. Să începem rugăciunea, În curând se va arăta minunea! CORUL FECIOARELOR Prin tine câmpul înverzește, Floarea înflorește! Holdele pe câmpuri cresc! Ca în Dacia niciunde Livezile pe dealuri rodesc. ( Corului fecioarelor se alătură corul grupului de oșteni din spatele altarului.). CORUL FECIOARELOR ȘI AL OȘTENILOR Râurile în munți, Păsările sub soare, În câmpuri fierbinți, Slăvesc cuminți Numele tău mare! CORUL FECIOARELOR Zalnoxis prea bun, În restriște este pământul străbun! Mică-I Cetatea Țării, Dușmanii întunecă lumina zării. Împotriva
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
În curând se va arăta minunea! CORUL FECIOARELOR Prin tine câmpul înverzește, Floarea înflorește! Holdele pe câmpuri cresc! Ca în Dacia niciunde Livezile pe dealuri rodesc. ( Corului fecioarelor se alătură corul grupului de oșteni din spatele altarului.). CORUL FECIOARELOR ȘI AL OȘTENILOR Râurile în munți, Păsările sub soare, În câmpuri fierbinți, Slăvesc cuminți Numele tău mare! CORUL FECIOARELOR Zalnoxis prea bun, În restriște este pământul străbun! Mică-I Cetatea Țării, Dușmanii întunecă lumina zării. Împotriva lor îndreaptă Furtuni, aprige vijelii, Semnul tău
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
și Buna lui Lumânare le-au dat leagăn”. Portetul tatălui este realizat în paralel cu cel al mitropolitului Nestor în proza: “O lumânare de Paști”. Descrierea unei liturghii într-o biserică este remarcabilă: “Privesc în stânga și nu am nici-o îndoială. Oștenii aceștia ai Domnului, măicuțele tinere, în negru, luptă bine. Numai piele și strană. Și fața albă. În dreapta, puțina lume bătrână, femei cu basmale, și bătrâni în sărăcie, cu paftale de înțelepciune. Nu au strălucire. Nu au formă. Nu au imagine
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
bătut cu întâmplări fără uitare, precum miracolul ieșirii din egipteana împilare, un dar divin care obligă copiii neamului evreu la veșnică recunoștință față de Domnul Dumnezeu. S-au liniștit încet-încet când alt miracol s-a ivit: deși părea c-acuși-acuși ne-ajung oștenii egipteni, din ochii lor am dispărut în norul-stâlp dumnezeit, păstrând între grupările adverse o neschimbată depărtare până la-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Acasa > Impact > Istorisire > I. PRINȚESA VAMPIRILOR (URMAȘUL LUI DRACULA) Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În iureșul luptei, se luă cu oștenii după o ceată răzleață a cotropitorilor și la trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă măcelărindu-i fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
stele, și sub soare, Prin Moldova spre hotare, Cu gândul la Dumnezeu Să ajungă-n Giumalău Ca să vadă, și-a dorit, Printre brazi și un rotit. Și-uite-așa, la vânătoare Merge Ștefan, zis „cel Mare”, Drept în șa, mândru bărbat, De oșteni înconjurat, Toți cu scuturi în spinare Și săbii la cingătoare. Vânt ușor de primăvară Prin poiene se strecoară, Pe sub cetini încurcate Cântă păsările toate, Din păduri de brazi și pin Vesele izvoare vin, Iar de bucuria ierbii Își schimbă coarnele
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
vânat pe săturate Animale, fel de fel; Dar în satul mititel N-au dat nimănui de veste Că domnul Moldovei este Vânătorul cel bălai, Cel mai vrednic din alai. Iar Călina copiluță, Hărnicuță albinuță, Le-a gătit zilnic bucate, De oșteni mult lăudate: Friptură de căprior, Pâine caldă în cuptor, Pește-n cetini afumat, Ori afară-n vânt uscat. Apoi domnu-a poruncit Într-o zi, de au pornit Prin păduri puțin umblate Spre Suceava, spre Cetate, Într-o zi de dimineață
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
mine, mira-m-aș Ca alaiul să nu fie Un alai de la domnie!” Când se-apropie, ce vede? Vede și nu-i vine-a crede: Vânătorul cel bălan E însuși Vodă-Ștefan! Iar în jur, zeci de curteni Și mulțime de oșteni, Vreo sută de toți să fie, Bistrița cu bucurie O trec pe-armăsari focoși, Toți voinici și toți frumoși. Ștefan-Vodă, ajuns pe mal, Sare-n iarbă de pe cal Și arată cu o mână: - Haideți, strigă, la fântână! Și fac roată
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
toți să fie, Bistrița cu bucurie O trec pe-armăsari focoși, Toți voinici și toți frumoși. Ștefan-Vodă, ajuns pe mal, Sare-n iarbă de pe cal Și arată cu o mână: - Haideți, strigă, la fântână! Și fac roată pe tăpșan Toți oștenii lui Ștefan. Din colibă iese-o fată Tare mândru îmbrăcată, În catrință și în ie Mirosind a iasomie. E Călina, iat-o, vine Domnului să i se-nchine. Bunul Ștefan o privește Cu blândețe, și-i vorbește: - Ți-amintești, harnică
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
de puteri, a cărei oștire era constituită în totalitate din profesioniști, căliți în nenumărate bătălii anterioare purtate pe alte meridiane ale lumii, Ioan-Vodă opune o armată mult inferioară numeric și din componența căreia, mai puțin de o treime poate erau oșteni de meserie, majoritatea fiind răzeși luați direct de la coarnele plugului. În doar două luni, viteazul domnitor și oastea sa, dau lovitură după lovitură oștilor otomane, sprijinite de cele muntene și transilvane. Mai întâi, la Jiliște, spulberă armata turco-munteană, condusă de
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
Ioan-Vodă încearcă să pună pe tronul Munteniei un domn prieten. Din păcate, la fel ca și acest mare înaintaș al său, demersul nu-i reușește decât într-o mică măsură. Noua domnie de la București, apărată doar de o mână de oșteni conduși de vornicul Dumbravă, se încheie după numai patru zile, când o mică oaste strânsă de câțiva dregători munteni, lovesc capitala, înfrâng mica gardă și-l ucid pe proaspătul înscăunat, Vintilă-Vodă. Despre marele vornic Dumbravă se știe că a reușit
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
al marilor conducători - care răstoarnă definitiv și iremediabil situația pe câmpul de luptă. Astfel că, la 14 iunie 1574, Ioan-Vodă e nevoit să se predea în mâinile inamicilor săi, cu condiția ca el să fie dus viu la Constantinopole, iar oștenilor săi și aliaților cazaci să li se permită să se întoarcă liberi la vetrele lor. Înțelegerea însă n-a fost respectată și în aceeași zi este ucis mișelește, trupul îi e rupt în bucăți, iar oastea-i e măcelărită, la fel de
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
nu se poticnească. Respira greu. Îi venea să strige, să plângă cu lacrimi amare. Presimțiri îngrozitoare îi năvăleau în minte... Până la urmă, Orestes se lămuri de misterul răsturnării situației în cazul căsătoriei sale cu Agnes. Aflase acest lucru de la un oștean, chiar din garnizoana sa și, la rândul său, acesta aflase că fata lui Persius, Agnes, urma să se căsătorească cu fiul unui armator din Corint, vestit pentru bogățiile sale fără de număr. Nunta acestora era ca și aranjată, doar trebuiau făcute
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
să te întinzi pe lavița iasta și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi mai găseam DDT să dăm și să dezinfectăm saloanele de campanie improvizate. - Crucea mamii lor, cu războiul lor cu tot, că erau să-mi rămână oasele p-acolo. - De, Miroane! Uite că am scăpat și am
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
morții, sau să-și hrănească speranța că dispărutul va apărea cândva, ca o nălucă ce avea să tulbure ulițele satului. Cu unii s-a întâmplat așa, cu unii nu. Casa lui Gheorghe Dinvale a rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oșteanului neîntors de la război. Dar dacă te ei după gura lumii, peste ani, din când în când, pe ulița satului în care-și avea gospodărie miroslăveșteanul de demult dispărut, un bătrân căldărar, singur și tăcut, purtând, doar ca pretext, vreun cazan
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
cât și cum m-am priceput, exactitatea datelor cuprinse între file. Sunt doar un gazetar pentru care Patria înseamnă infinit mai mult decât scrie în dicționarele lumii și pe care m-am străduit să o slujesc așa cum m-au învățat oștenii din viața mea: tatăl, bunicii, decorați pentru bravură pe fronturile celor două Războaie Mondiale, unii căzuți la datorie. Este o carte pe care nu puteam să nu o scriu înainte de a închide ochii și pe care o aduc cititorului acum
CUVÂNT ÎNAINTE, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345189_a_346518]
-
fetelor, că e de rău cu unchiașul ăsta. Numai el e zdravăn la minte. Numai el are dreptate. În rest ... toți suntem niște căpiați. BĂTRÂNUL: N-o luați în seamă! De vreo câtva timp baba mea bate câmpii. Vede vede oșteni în zale, ba aude voci ciudate. Poate soarele i-a copt scăfârlia asta bătrână după ce i-a încins basmaua înflorată! BĂTRÂNA: Frumos din partea ta, nu am ce zice! Nu știi decât să mă faci de râs la toată lumea. Dar ce
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
bobițele de mărgăritar presărate pe flori și pe firele de iarbă, când am văzut un călăreț în zale care s-a oprit lângă mine. La început am înmărmurit, însă curând mi-am venit în fire. LIA: Dacă a fost vreun oștean de al lui Vodă? BĂTRÂNA: Sigur nu a fost vreunul dintre oștenii lui Vodă pentru că în viața mea de peste optzeci de ani am văzut mulți oșteni și de nu știu câte ori am fugit când au năvălit oștile și au făcut prădăciuni
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
am văzut un călăreț în zale care s-a oprit lângă mine. La început am înmărmurit, însă curând mi-am venit în fire. LIA: Dacă a fost vreun oștean de al lui Vodă? BĂTRÂNA: Sigur nu a fost vreunul dintre oștenii lui Vodă pentru că în viața mea de peste optzeci de ani am văzut mulți oșteni și de nu știu câte ori am fugit când au năvălit oștile și au făcut prădăciuni fără seamăn. RUTH: Ești sigură că nu a fost vreo nălucire care
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
am înmărmurit, însă curând mi-am venit în fire. LIA: Dacă a fost vreun oștean de al lui Vodă? BĂTRÂNA: Sigur nu a fost vreunul dintre oștenii lui Vodă pentru că în viața mea de peste optzeci de ani am văzut mulți oșteni și de nu știu câte ori am fugit când au năvălit oștile și au făcut prădăciuni fără seamăn. RUTH: Ești sigură că nu a fost vreo nălucire care dispare odată cu primele raze de soare? BĂTRÂNA: Maică, și fratele meu a văzut ceva
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]