132,685 matches
-
saltul este imens. Regăsim aici, in Pescuitorii..., multe dintre conveniențele muzicii franceze romantice de mijloc de secol XIX, o anume calofilie, caracterul oratorial, o anume lentoare privind mișcarea muzicii... Sunt aspecte care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale ale muzicii lui Bizeț; a conferit complementului scenic al muzicii tocmai ceea ce acesteia îi aparține, a înțeles faptul că ai
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase, au o mare putere de impact și impresionează tocmai prin ieșirea din normă și din sacră, în momentul imediat următor ele se dovedesc a fi, de multe ori, simple gesticulații și strigăte în pustiu, în vreme ce mișcările aparent lente, dar care lucrează chiar la fundamentul unui fenomen sînt, în mod doar aparent paradoxal, evenimentele cu adevărat cruciale. În acest sens, nu insurgentul Duchamp, cel care a negat vehement arta
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
pereche în Germania, mai curând pe pozițiile însinguratului, ale celui lipsit de apărare, decât pe cele ale unei aprobări zgomotoase." Antiburghezia lui Böll nu este cum ne-am aștepta, simptomul angajamentului comunist (deși a călătorit la Moscova de vreo patru ori) și a fost considerat scriitorul emblematic al epocii lui Adenauer. Antiburghezia era doar reacția de respingere la înțepenire, scleroză, formă goală, totul atât de evident și de dezolant. Admirator al stilului hemingwayan, Böll practica aproape aceeași formulă: rece, seacă, anticalofilă
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
nimicului, a nonsensului. Lumea este pentru Böll și pentru clovnul său purtător de cuvânt un soi de panoptic de oameni de ceară. Acționând mecanic sau ridicol, lipsindu-le accesul la tragism, "aceste păpuși, care se iau de o mie de ori de guler și nu descoperă totuși sfoara care le pune în mișcare", se declară inși realiști, respectabili, cu o morală solidă. Schnier, clovnul en titre cel mai lucid, e dimpotrivă, decăzut, sărac, și bețiv fără căpătâi, amoral și raisonneur. El
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
am dat seama că problematica lui Jünger este punctul de convergență al concepțiilor muzicale ale celor trei compozitori români. Ea mă ajută să înțeleg pozițiile creatorilor numiți și mă încurajează să realizez o paralelă între cele trei concepții. De trei ori fascinați de timp - desfășoară lumi sonore în cadrul lui, îi reflectă durerile și îi surprind calitatea - autorii citați fac parte din trei generații diferite ale muzicii românești. Anatol Vieru scrie Clepsidra I în 1968, apoi Orologii în 1970. Este un moment
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
aproximativă încât la încercarea de a le sistematiza am constatat că n-am rămas pe hârtie decât cu câteva generalități și câteva judecăți de gust. Nu se citează aproape niciodată vreun pasaj incriminat, totul reducându-se la etichetări pretins ironice ori la invocarea unor sintagme scoase din context. Reaua-intenție e atât de evidentă, încât regizorul întregii tevaturi mărturisește că după lectura cărții a ezitat între indignare și amuzament... Zău, dacă lucrurile sunt atât de ridicole, nu era nevoie de-o asemena
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
reflecțiile asupra originii limbajului, asupra gramaticii universale, asupra structurilor biologice care preced facultatea limbajului, sau asupra raportului arbitrar sau motivat dintre cuvinte și lucruri, cu care problematica acestei confusio linguarum babelice s-a intersectat de-a lungul vremii, de nenumărate ori. Sînt multe episoadele din această istorie asupra cărora ar merita să zăbovim. De la primul capitol - acela care se ocupă de configurarea unei utopii a limbii perfecte în Geneză - pînă la discuția asupra inteligenței artificiale și a limbii esperando, ipotezele lansate
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
-și părăsește carlinga pînă în ultima clipă. Dar să-ți mai bați și joc de un asemenea om care preferă să moară pentru a nu-i sacrifica pe alții, asta e o porcărie fără margini. Nu e, din păcate, prima oară cînd piloții aviației militare care se prăbușesc cu Mig-uri se transformă în subiecte de bancuri de tip - A-nceput de ieri să cadă cîte-un Mig sau , lista rămîne deschisă. Gluma de presă, dacă o putem socoti astfel, era că se
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
De aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de pension, toate întinzîndu-se pe foarte multe pagini și camuflînd, de multe ori, duritatea poveștilor în sine. Efectul este extraordinar: o viață tumultuoasă relatată lin, echilibrată perfect, transformată în destin. Autoarea nu are îndoieli asupra sa, ci dorește ca multele povești adunate într-o viață să fie strînse sub umbrela unui set de
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
sfidează". Astfel de rînduri intră firesc în registrul memorialistic al scriiturii. Locul comun este o componentă esențială în orice scriere de acest tip. Cum spuneam, la Maria Cantacuzino-Enescu, locul comun își găsește manifestări care au fost evidențiate de prea puține ori de critica noastră. Este vorba despre o categorie aparte de memorialistică: memorii, jurnale ale unor aristocrați. Spre exemplu ironia multor pasaje din cartea Marucăi este greu perceptibilă, este o construcție complexă. Metafizica în exces temperează unele "libertăți", justifică anumite gesturi
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
care s-a dovedit valabilă pentru orice artist trăitor într-un regim totalitar. Spectacolul lui Pintilie cu Revizorul a fost considerat o provocare ordinară și un pericol serios. A avut premiera în septembrie 1972, s-a jucat doar de trei ori și a fost in-terzis oficial de către autorități care au demis și conducerea Bulandrei: Liviu Ciulei, directorul teatrului, Maxim Crișan, director artistic, Toma Caragiu, secretarul de partid (și Primarul din piesă). Cazul Revizorul este cunoscut astăzi pînă în detalii. Rușinea de
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
nu întunecat, a intrat în memoria noastră și datorită lui Johan Huizinga (1872-1945), istoric și teoretician al culturii, a cărui bună cunoaștere de Orient și Occident l-a făcut să înțeleagă "amurgul Evului Mediu" (scris în 1919, tradus pentru prima oară în română în 1970) ca pe o explozie de contraste, de momente strălucitoare, din cele ce dau vieții de toate zilele excitație, emotivitate pasională, caracter aprig, ba chiar un anume... haz lugubru. Pornind de la culorile picturii fraților Van Eyck, imaginile
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
Eugenia Vodă Conform unei vechi tradiții, atunci cînd cinematograful încearcă să se apropie de "viața unui geniu", rezultatul e, de cele mai multe ori, mediocru. Istoria e plină de filme fără geniu despre genii, filme în care genialitatea e redusă la scară, de obicei la scara bunului-simț comun sau la scara din dos, pe principiul "un geniu pe înțelesul tuturor". Nu face excepție de la
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
s-a înăsprit. Trebuie să treci prin câteva filtre înainte de a te îmbarca. Pierzi acum o groază de timp pe aeroport așteptând la rând să fii controlat. O știu din propria mea experiență. La aeroport am fost controlat de trei ori până să pot urca la bord. Dacă unghiera pe care o aveam ar fi fost prevăzută cu un cuțitaș, mi-ar fi fost confiscată. Or, înainte se circula liber. Una din consecințele imediate ale acestor fapte este că lumea a
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
stătută a lucrurilor, ar "deparazita creierul", cum afirma un avangardist indigen. Dacă "limbajul poate și trebuie să fie smuls servituții sale", cum declara același Breton, miza o formează adevărul paradoxal, enigmatic, pe care ni-l poate livra poezia. "De multe ori, observă Simona Popescu, adevărul e paradoxal și poetic - adică deconcertant, sfidător sau aberant, așa cum apare el, în primă instanță, în planul cuvintelor. Acest adevăr devine vizibil la un moment dat și în planul faptelor, se "legitimează" și în planul realității
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi perspective și, din nou, o călătorie a autoarei, la Delft de data asta, pe urmele lui Vermeer și a tabloului său Vedere din Delft, la care Proust revine de nenumărate ori în În căutarea timpului pierdut. Este un prilej de evocare a exegezei românești cu privire la acest tablou, dar nu numai în raportul lui cu Proust (Dan Botta, Sadoveanu, Ion Barbu). Astfel, pe nesimțite, aș spune, suntem duși spre capitolul final, "Reacții
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
C. Rogozanu Cine deschide prima oară noua carte a lui Stelian Tănase, Acasă se vorbește în șoaptă, ar putea crede că-l așteaptă vreun experiment literar radical, vreo scriere avangardistă. Pagina e ruptă în două: jumătatea de sus este ocupată de jurnalul pe care autorul l-
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
un astfel de bilet, ci doar unui om care-i era prieten destul de bun. Șocul deschiderii dosarului se amplifică. Nu era doar urmărire, ascultarea telefoanelor, ci se pe-trecea o distrugere sigură a intimității, a securității ultime. Nu de puține ori, în jurnal, autorul își notează reacțiile aberante, aproape clinice, rezultate din starea continuă de suspiciune (cu grijă alimentată de aparatul Securității). Uneori autorul adaugă note care-i precizează clar intenția: tinerii constituie o țintă importantă a acestei cărți. Notele precizează
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
face parte dintr-un articol polemic (și nedrept!) împotriva lui Lovinescu, dl George declară a se fi lăsat convins, deși Lovinescu i-a fost mereu aproape. Așa se explică insistența cu care dl George se recomandă (nu acum pentru prima oară) mai ales ca prozator și romancier și-i numește pe toți criticii care i-au analizat proza. În încheiere, Cronicarul își exprimă o neînțelegere: de ce continuă dl George a se răfui cu echipa de critici a României literare? D-sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
între moldoveni și munteni (dialogul se poate completa cu fraze acide ale lui Miron Costin și ale lui Cantemir la adresa muntenilor), un altul e chiar mai substanțial în planul istoriei ideilor. Amintesc mai întîi citatul- "model", reprodus de zeci de ori în antologii: "însă rumânii înțeleg nu numai ceștia de aici, ce și den Ardeal, carii încă și mai neaoși sînt, și moldovenii și toți cîți și într-altă parte să află și au această limbă, măcară fie și cevași osebită
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
contrăgîndu-se în teroarea basmelor: "Seara venea "Scufița Roșie" - de-atîtea ori a venit. Mama o spunea așa de bine încît, povestind, ea se făcea o fetiță și o bunică, se făcea de tot pădure și de tot lup.// Era a suta oară poate cînd ascultam cum fiara între dinții ei mari mesteca umbră și viclenie grozavă - și - în clipa de primejdie cea mai fierbinte am izbit-o fulgerător pe mama cu pumnul în față.// Bucăți a căzut povestea între noi. Într-un
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
Rusiei? - Fiindcă noi ne gîndim deja la ceea ce va fi după încheierea păcii. - Adică? - Mai bine să ne ocupe americanii, decît armata roșie!" Un diplomat maghiar mi-a povestit această anecdotă cînd, la începutul lui 1989, am mers pentru prima oară la Budapesta ca să investighez posibilitatea de a fonda acolo un institut de studii aprofundate, după modelul Colegiului Wissenschafts din Berlin. Ungurii știu să te flateze chiar atunci cînd te critică: sub masca autoironiei, interlocutorul meu încerca să mă avertizeze că
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
de Monica Lovinescu, le folosește alternativ pe amîndouă. O singură dată apare și varianta Caiete. În schimb, Jurnal este titlul la care se stabilește Virgil Ierunca în 1951. Atunci, încredințate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicității pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă, în ediția de față, mulțumită acordului doamnei Lovinescu. Pentru responsabilitatea de a decide schimbarea traiectoriei textului, presupus a fi fost scris de E. Lovinescu numai pentru sine
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
și biserică. Mi-l închipui mereu ca pe un ciudat personaj din Bernanos, "un curé de campagne" care oficiază într-un salon literar tocmai în inima Bucureștiului". Agendele literare debutează cu portrete ale scriitorilor care frecventau cenaclul, nu de puține ori fixate printr-un cuvînt a ceea ce este mai viu pătrunzător în persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid și pueril". Portretele animă scena desfășurării de ambiții în
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]