371 matches
-
și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își ducea singurătatea pe umeri cu mare demnitate. Nu supăra pe nimeni și ajuta pe fiecare. Vara și-o petrecea pe prispa aceea răcoroasă, la umbra copacilor fructiferi care aveau niște roade așa de bune cum nu avea nici un alt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
poduri: al casei noastre și al casei bunicilor, dar tare aș fi vrut să colind măcar o dată podul casei ei, unde credeam că o să descopă o lume ascunsă, cu multe secrete și lucruri deosebite. Băteam la ușa singurei camere și oarba ne deschidea cu fața înseninată. Camera era foarte îngrijită și mirosea a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și ea amarul, biata... Se lăsa iar liniștea. Într-o vacanță de iarnă nu am mai găsit-o în casă. A venit o nepoată de la București și a luat-o.Din clipa aceea, nimeni nu a mai auzit nimic despre oarbă, nici dacă mai trăia, nici dacă a murit... pur și simplu a dispărut, așa pe neștiute, precum o adusese moș Dumitrache, de peste deal. Casa se întrista și pereții cădeau, gardul ei îngrijit altădată, acum era doar o amintire, nici copacii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
păzise toate meleagurile acelea cu biciul în mână, croind în stânga și în dreapta pe cine nimerea, nu a avut parte ca măcar un copil, un nepot să-i moștenească o fărâmă de pământ. Mai treceam uneori pe lângă locul unde a sălășluit oarba și mă opream ca în copilărie, privind îndelung, doar doar voi fi zărind-o.... Și parcă o zăream, cu bățul nelipsit care era ca și crescut de mâna ei, cum bate cu palma în sticla oglinzii, rotindu-și haotic privirile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în sticla oglinzii, rotindu-și haotic privirile golite, întreabând tremurat, dar puternic: -Cine-i?...Cine-i acolo?..I- aș fi răspuns acum: -Sunt eu...cea mică, însă știam că glasul meu nu mai poate răzbate până la dânsa. Din ochii goi ai oarbei se prelingeau prin labirintul ridurilor șuvoaie de lacrimi și ea parcă încerca să regăsească ceva...ceva pierdut cu mult timp în urmă pe drumul întortocheat al vieții... Lipovanul Liniștea satului a fost tulburată într-o zi de vară după ce grădinile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun dar slujbaș dur, nemilor („...purta un bici din piele împletit din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând.”) , a orbită de bătrânețe și trăiește singură și neputincioasă, uitată de copiii ei, plecați din sat. Oarba - sau Duntrăchioaia - te-ar putea duce cu gândul la una din eroinele din Un veac de singurătate, însă autoarea noastră nu inventează, nu-și amplifică personajele dincolo de limitele lor naturale, ca să spunem așa. Chemând-o la ea acasă, mătușa Duntrăchioaia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu vărul meu și la răsărit și la apus. Dumnezeu ne-a apărat. Nu vrea să-l înmormânteze creștinește? Îl ducem noi la groapă și fără popă. Pe front, când erau uciși de inamic camarazi la Cotul Donului sau la Oarba de Mureș ori în Munții Tatra, în Cehoslovacia, săpam groapa, băgam într-un mormânt săpat la repezeală pe cel mort, puneam o cruce la căpătâi din ce găseam la îndemână, crengi de copaci, de bețe, mai rar scândură și spuneam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu degete și nu cu cornițe terminate la capăt c-o ventuză nu-l făcea mai puțin culpabil În ochii săi și-n ochii lumii. Palmele sale erau extrem de scârbavnice. Noaptea, fără voia lui Oliver, se jucau de-a baba oarba sub pătură, apoi, ieșind tiptil de acolo, scrijeleau pe pereți tot felul de prostii. Ascuns sub pătură și acoperit de bale lipicioase, la drept vorbind, Însuși trupul masterandului, dacă dădeai așternutul la o parte, putea fi confundat, la lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
entuziasm și deseori este copleșit emoțional și psihic. |sta este lupus-ul în câteva cuvinte și sunt indicate tratamentele naturiste vitaminizante, care ajută la refacerea țesuturilor și organelor distruse de propriul sistem imunitar. E ca un joc de-a baba oarba cu această boală și nu se știe mare lucru despre ea. Pentru mine a fost clară situația, când am fost diagnosticată cu vasculită limfocitară, care este o complicație a lupus-ului, la mine era afectat sistemul limfatic și sistemul nervos
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu are bani pentru o proteză modernă sau un scaun cu rotile. Vă povestesc acest aspect din două motive: în primul rând pentru că puterile vizionare cred că scad atunci când le folosești numai pentru înavuțire. și-mi aduc aminte de Vanga, oarba din Bulgaria, care n-a cerut niciodată nimic pentru vindecări și care spunea că oamenii îi aduc mai mult decât îi trebuie și mai dădea și altora. Ori Valentina nu mai discută cu nimeni decât la cabinet sau unde o
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de resturi cu pîine, Înconjurați de murmurul lipicios al serialelor de la radio ce se prelingeau prin ferestrele deschise către piața bisericii. — Așadar, ce s-a Întîmplat toată ziua de azi cu don Gustavo? — Am cunoscut-o pe nepoata lui, Clara. — Oarba? Se spune că e o frumusețe. — Nu știu. Eu nu mă uit la asta. — Bravo ție. — Le-am zis că poate o să trec mîine pe la ei pe-acasă, ca să-i citesc ceva sărmanei de ea, că e tare singură. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cheltuiesc nici un ban, dar asta e cu totul și cu totul altceva. Asta e o investiție în cariera mea. La urma urmei, ăsta e biroul meu, nu? Ar trebui să fie bine echipat. Nu‑mi vine să cred cât de oarbă am fost. Cum naiba să scriu o carte ca lumea fără să am echipamentul necesar? E ca și când ai vrea să urci pe Everest, fără cort. Sunt atât de copleșită de gama de produse, încât pur și simplu nu știu ce să aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă și - ngenunchiat mă minun de ce minune mare ai zămislit femeie din câte ne
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în lirica lumii: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea 'ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște.// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eroic", de care vorbește Giordano Bruno, cu zborul necurmat al lebedelor către niciunde, din poemul halucinant al lui Rabindranath Tagore. În transposibil unde Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Poezia și absolutul "Was bleibt aber, stiften die Dichter". Hölderlin Intelectul umană concepe trei forme de absolut: cognitiv, ontologic și axiologic. a. Absolutul cognitiv nu ar putea fi atins de om decât dacă am reuși să cuprindem în aparatul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la distanță de închiderea absolută a cercului, a pătratului și a complotului lor. Căci iată ce scrie Eminescu în cele mai perfecte versuri: Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Aceasta trebuie să facă un poet și aceasta cere cititorul luminat: crearea unei perfecte cvadraturi a cercului, care, în mod magic, prin însăși energia comprimată a celor două închideri ce par absolute, deschide transcenderea către eliberarea radicală. Lumea umană, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl? Nemurire, se va zice. Este drept că vieața-ntreagă, Ca și iedera
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pîn-piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochiu spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuș e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. {EminescuOpI 177} - " De greul negrei vecinicii, Părinte, mă desleagă Și lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor ești de vieți Și dătător
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
el! rosti Calistrat zâmbind. Nici măcar nu poate viețui cu toiagul și deja vrea să ucidă vâlva! Sunt de acord cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea toată noaptea, nu cred că este o soluție. Cum facem s-o închidem măcar în mina părăsită? Păi, ăsta-i rostul paznicilor, spuse Calistrat luând toiagul și cântărindu-l gânditor în mâini. Numai eu știu cât de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fac eu. Eu rămân totuși la părerea mea că ar fi bine să mai știu niște lucruri. De acord cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea în fiecare noapte, nu cred că este o soluție. Cum facem să scăpăm de ea, măcar s-o închidem în mina părăsită? Se vedea că bătrânul nu era dispus să renunțe la ideea lui. Se hotărâse la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orbecăiam ca blegul prin mijlocul camerei. Vino mai aproape să vezi ce ți-a pus moșul în cizmulițe! se auzi un glas de silfidă, chemându mă spre capătul celălalt de odaie. Cu mâinile-n față, de parcă jucam " De-a baba oarba", mergeam împiedicându-mă de toate paturile din cale, luându-mi azimutul după dreptunghiul luminos ce contura ușa de la intrare. Când am ajuns destul de aproape am zărit o fetișcană goală pușcă înfiptă într-o pereche de cizmulițe cu toc. La adăpostul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apare nimic rău în această noapte, cârtițele-oribil dansatoare nu au putere asupra somnului tău, cineva mic care cum prinde puțină putere face ceva rău este trântit, este sacrificat, tu ai o putere fantastică, de prințesă strălucitoare, nu te pot ataca oarbele rele în această noapte. imediat după ce te trezești, berbecul ikanga rupe poarta grădinii tale suspendate cu coarnele sale și țâșnește, alergând, către lacul kanas, pe care are ordin să îl înțepe cu coarnele sale ascuțite, care pot scurge culorile lacului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
al lui Katsuie, prezența unor oameni ca Shogen și Ogane în armata lui Hideyoshi oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-n huma moale Încă s-a păstrat... Binecuvânteză Doamne, Ploaia, ce l-a frământat! Violeta DEMINESCU Silviu Guga unic vers universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec și nu vedeți după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice poem în alb și fir cusut de mână străbunicii mele n-am văzut niciodată pietre plângând știu doar sunete venind dinspre ziduri ca din odaia mică în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]