367 matches
-
domnilor, întrebarea pe care trebuie să o punem și s-o punem în termeni clari, este aceasta: oare reculegerea care se impune națiunilor încercate de mari nenorociri trebuie să se transforme în abdicare? Și pentru că o politică detestabilă, vizionară și oarbă a aruncat Franța acolo unde știți, guvernele care au moștenit această situație nefericită se vor condamna la a nu mai avea nici o politică europeană? Oare, absorbiți de contemplarea acestei răni care va sîngera totdeauna, vor permite orice în jurul lor; vor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aici ne-am bucurat. Aici ne-am jucat jocurile noastre cele de copii, „de-a uliu și puii, de-a poarca, de-a țaca, de-a Zâna- Florilor, de-a ascunsa, cu Mihai, Ghiță, Vasile și Costică, de-a Baba Oarba cu Nuța, Viruța, Costache, Dumitru, Costică, Nică, Vasile, ori am jucat batista parfumată cu Dbrița, Rodica, Lucica, Valerica, Lenuța, Marieta și Maricica, aici am jucat volei și fotbal, am jucat hore și sârbe, rusasca și coasa, perinița, valsul și tangoul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
în contrast cu lumea noastră, Căci uncie-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște. Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe, după această descriere, care e suprema piatră de încercare a oricărui geniu artistic, Luceafărul, restabilit în nemurire, privește în jos, în adâncul prăpăstios al lumii pământene, la scena celor doi îndrăgostiți, înlănțuiți în pasiunea muritoare. Ce mici trebuie să apară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aici ne-am bucurat. Aici ne-am jucat jocurile noastre cele de copii, „de-a uliu și puii, de-a poarca, de-a țaca, de-a Zâna- Florilor, de-a ascunsa, cu Mihai, Ghiță, Vasile și Costică, de-a Baba Oarba cu Nuța, Viruța, Costache, Dumitru, Costică, Nică, Vasile, ori am jucat batista parfumată cu Dbrița, Rodica, Lucica, Valerica, Lenuța, Marieta și Maricica, aici am jucat volei și fotbal, am jucat hore și sârbe, rusasca și coasa, perinița, valsul și tangoul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
se deschide o adâncime și - invers - tot ce se află jos își are reflectarea în lumina de sus. Așa cum "prăpăstiile tale încep chiar din mine,/ Dintru-nceput deschise-n inima mea", "prăpastie cu adânc de fericire", la fel "din fundul oarbei groape/ Eterna rădăcină spre ceruri dă lăstare"43. Nelocul începutului e semnul ivirii semnificabilului al cărui trup arată conturul unui on topos imaginal: "Eu cer/ Să urc iubirea toată, cum urci o înălțime:/ Sub orice pas să-i crească o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absenței de imagine Dialectica prezenței și absenței care dă imaginea ca fenomen de substrat, în chiar posibilul începutului ce deschide vederea, lucrează în intervalul unor complementare faceri și desfaceri, așa cum se dă ea pe față în poemul De-a baba oarba de Mircea Ivănescu 1. Că se dă pe față e un fel de a spune, întrucât câmpul său de acțiune este distanța pe care o instaurează prezența și absența, nu atât între ele, ci în perspectiva conjugată a unei dilatări
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doresc deloc libertatea, constată dezamăgit autorul acestui mic tratat de filosofie politică, cum este această operă considerată azi, ei o refuză, orbi la Îndemnul de a-și câștiga binele. „Sărace, mizerabile popoare smintite, națiuni Înverșunate În propria voastră nenorocire și oarbe la propriul bine!”, iată cuvinte deloc măgulitoare despre cei ce acceptă să se supună și nu caută libertatea. Desigur, scrierea sa e Îndreptată Împotriva tiranilor, dar e și o caracterizare vitriolantă a celor care nu găsesc deloc amar „veninul servituții
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
trebuie așadar să rămână plecați cu sfiiciune sau să se înalțe cel mult până la umerii partenerului sau interlocutorului, lucru care, trebuie să-mi dați dreptate, este departe de a înlesni un dialog amoros! Dacă domnișoarelor le șade bine să rămână oarbe și mute, pereții în schimb au ochi și urechi. În timpul recepțiilor mondene, toate privirile sunt ațintite asupra perechilor de dansatori, iar nici cel mai mic pas greșit nu trece neobservat. Faptele și gesturile tinerilor domni sunt pândite cu vigilență și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mult așteptările noastre. Dictatura comunistă a fost înlocuită de un capitalism sălbatic, în care dictează adeseori banul și influența noilor politruci politici. Să te ferească bunul Dumnezeu să ajungi pe culoarele tribunalelor și Judecătoriei. La noi justiția e cu adevărat oarbă, iar adevărul umblă mai mereu cu capul spart. De la porțile tribunalelor până la cel al ministerelor vei constata atâta putreziciune, hoție și arbitrariu încât îți vine să-ți iei lumea în cap. Am cunoscut pe propria piele binefacerile justiției din țara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dreagă, ci le-a scris sobru, natural, așa cum le-a gândit și spus autorul.”; Jipii - povestea Peleșului - de Carmen Sylva; Doina de George Coșbuc, „Soacră, soacră poamă acră”, de Sofia Nădejde - luate din volumul „Din chinurile vieții”; „De-a baba oarba” de Al. Vlahuță din „Novelele” apărute în editura Frații Șaraga din Iași; „Legendele privighetoarei” de Simion Florea Marian din Biblioteca pentru toți, Editura literară Carol Műller București; „Logodna prin sărutat” de V.A Urechia; „Amintiri despre Eminescu” de Al. Vlahuță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se pregătește de trecerea prin cele nouă vămi. Sau să cobori personal în infernul muncii tale de zi cu zi. Întotdeauna mi-au plăcut cârtițele, pentru că nu cer nimic și scot la lumină pământ de flori. Și mai sunt și oarbe așa, ca Homer... Nu mai vorbesc de Paris, Londra, Big Apple etc. (am un poem în care am spus că aș fi dorit să fiu vecinul lui Susan Sontag, iar ea să-mi fi citit poemele, o spuneam în glumă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
casa de bani. * Paza bună atrage atenția. * Nu aduna mai mulți bani decât poți să numeri. * Puterea stă în minte, nu în flinte. * Decât să tragi de-a surda, mai bine tragi cu durda. * Unii se joacă de-a Baba oarba fără să se lege la ochi. * Nu toate caprele fac iezi; unele fac lemne. * Nu toate broaștele orăcăie; unele scârțâie. * Nu toate muștele fac miere, dar toate o mănâncă. * Hoțul nedovedit nu e hoț cinstit. * Prezumția de nevinovăție e o
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând-o într-un permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
seisme geologice și sociale. Acolo, undeva în miezul pământului, ca și în cele mai de jos straturi sociale, era o stare de agitație și nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și rău prevestitor. În această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
metru distanță. Dormea pe spate, cu fața în sus, liniștit și adânc somnul de refacere al unui om care muncise fără întrerupere de dimineață până seara. De la mama înspre perete eram noi, cei cinci frați, începând cu sora noastră, Țuki. Oarba dând curs întru totul semnalului fiziologic presant, s-a executat rapid luând poziția clasică în vederea realizării în condiții optime a unuia dintre actele intime cele mai importante ale oricărei ființe vii. S-a crăcănat, distanțându-și organele locomotorii posterioare atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să îndrepte răsuflarea caldă către cel nou-născut. Însă cu siguranță că dac-am mai fi zăbovit în grajdul lui moș Danilov bătrânul sârb cu inimă de aur cele două iepe costelive ale sale, Oarba și fiica sa, ar fi suplinit cu brio absența rumegătoarelor cornute. Să-l iubiți copii, și să aveți grijă de el că e foarte mic și are nevoie de îngrijire specială, atentă și permanentă. Și ați auzit ce-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe ruinele templului indian -, regizorul de culise trebuia să tragă, ca de obicei, cele trei gloanțe oarbe într-un cilindru de metal, pac, pac, pac, după care - cortina! În seara aceea - ca să nu mai lungesc vorba - gloanțele n-au fost oarbe, nici chioare, nici mioape, nici presbite, ci adevărate; nimeni n-a știut, nici el, nici eu, nici noi, puteam să murim figuranți sau vedete, electricieni sau doamne din rândul întâi. A fost chemat armurierul, dar explicația lui m-a înnebunit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
povești ce întorsături și ce surprize ne rezervă viața. Fiecare dintre noi avem câte o poveste a vieții noastre. Cine nu o are? Viața ne pune în față multe schimbări, obstacole și așteptări... Carlinei, intrând în casa lui ca o oarbă, îi veni în minte să spună o rugăciune chiar înainte de a-i păși pragul: ,,Doamne, dă-mi putere să suport situația în care mă aflu acum! Fă ca toți demonii din lume să nu creeze umbre în iubirea și înaintea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
casei lui, inima îi bătea ceva mai repede, ca la o luptă între două animale. Valentin avea o privire pătrunzătoare sau chiar tăietoare și era mult mai inteligent decât își închipuia oricare dintre noi. Intrând în camera lui ca o oarbă, un abatjur violet împresura o lumină difuză și caldă. El părea un manechin agreabil și plăcut, sigur de faptul că avea să câștige competiția. Fratele lui, Tică, cu care locuia nu era în momentul acela acasă. Totul părea să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să îl cresc cu toată dragostea mea. Pentru mine, sinceră să fiu, îmi pare ca o binecuvântare cerească și mă simt mâdră să cresc acest suflet nevinovat și abandonat de propria mamă. Îi venea să strige în gura mare! - Privește oarbo și vezi că peste tot Dumnezeu a creat cerul și pământul și tot ce atingem. El are cheia oricărei soluții și un plan cu fiecare. Discuția ar fi continuat dar Carlina fu nevoită să răspundă la telefon și să cheme
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai plecat, mi-a întunecat iar toată ființa; m’a crispat. Este cel mai nelămurit și complex sentiment: mă simt amputată, nu cred în plecarea ta și totuși cred; mă simt imens de singură și bâjbâi după tine ca o oarbă; mi-e frică să-ți pun întrebare (sic) de teamă ca depărtarea imensă dintre noi să nu se precizeze. Aștept întăia scrisoare care îmi va spune cum a fost; oricum între prezentul tău și al meu va fi mereu un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la tot ce s-ar putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla“. Te iubesc, te sărut, stau la căpătâiul tău, îmi plimb mâna pe fața ta, ca o oarbă, ca să-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]