921 matches
-
pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență față de orientarea ideologică oficială, autorul lor fiind unul dintre soldații disciplinați și influenți, prin care sistemul a controlat viața culturală, în speță pe cea teatrală. În structura comentariului intră, de obicei, prezentarea autorului, povestirea textului, modul în care s-a
POPESCU-20. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
1939 la ziarul „Iașul” și la „Jurnalul literar”. Debutează editorial cu Iliuță în Țara Soarelui (1951), o carte pentru copii. Cu o formație intelectuală ce beneficiază și de o tradiție de familie, P. a cultivat, după etapa inițială, marcată de obediență conjuncturală, o scriitură modernă și calofilă. Romanul L’uomo e l’ombra (1966, cu versiunea românească în 1992) imaginează un episod din existența lui Galileo Galilei, relatat din perspectiva unui discipol, Ercole Argenti. Folosind motivul manuscrisului furat, romanul exploatează problematica
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
președinte al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române (1969-1971, 1976-1981). Din 1981 până în 1989 funcționează ca rector al Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ideolog oficial al regimului ceaușist, poreclit și Popescu-Dumnezeu, P. a instituit un control dur în cultură, vizând obediența față de comandamentele politice ale momentului. Debutează în 1949 la „Teleormanul liber”, iar prima carte, Impresii de călător, îi apare în 1962. Impresii de călător, ca și Drumuri europene (1965) revelează un scriitor cu deosebită aplecare spre eseu. Voiajând prin țări
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
sociologice pe marginea unor romane (1965), întru totul servile ideologiei epocii. Aproape fără vreo excepție, N. rămâne tributar celei mai stricte viziuni materialist-dialectice despre fenomenul literar, pe care o promovează în câteva „îndreptare” pentru uzul scriitorilor și o susține cu obediență și cu spirit reducționist în peisajul cultural românesc. Prin articole și studii precum Chipul lui Lenin în literatură (1949), Eroul revoluționar al literaturii sovietice din primii ani de după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (1963) sau Literatura revoluției și revoluționarea literaturii
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
a un gen la celălalt, scriitorul pare că vede diferența dintre ele în schimbarea netă de regim a intervenției auctoriale și a presupozițiilor sale teoretice. Mircea Nedelciu [...] este liderul incontestabil al generației textualiste. Prestigiul lui, într-o generație în care obediența nu este deloc o lege morală, se bazează pe talentul epic ieșit din comun, pe voința și priceperea de a înnoi mijloacele prozei și, nu în ultimul rând, pe inteligența și tactul lui [...]. Este un experimentalist în sensul pe care
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
teoretică a achizițiilor empirice postdecembriste. Sociobiologia a fost tradusă, dar rămâne, În exclusivitate, obiect de studiu la istoria doctrinelor. În ceea ce privește așa-zisa „sociologie a tranziției”, nu cred În așa ceva din mai multe motive: centrarea presupusei discipline numai pe postcomunism denotă obediență ideologică sau, În cel mai bun caz, o glazură ideologică a demersului sociologic; toate țările lumii se află În tranziție către o nouă etapă (fază de evoluție) de dezvoltare a istoriei lor; invocarea „tranziției” noastre este un aspect jenant. În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
relația lor cu regulile promovate de societate. Robert B. Cialdini opina: „Comportamentul nostru are legătură cu un sentiment adânc Înrădăcinat al datoriei față de autoritate” (p. 260). Supunerea față de autoritate, dovedită profitabilă de cele mai multe ori, ne face să ne dorim confortul obedienței automate. Dar există și excepții izbitoare, potrivnice, care vin În contradicție cu experiențele acumulate În timp. Profesioniștii tehnicii convingerii caută să creeze aparența autorității pentru a câștiga Încrederea, făcând apel la diferitele trucuri susținute de accesorii, haine, titluri. Un alt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
albaneză. A colaborat la „Lupta Ardealului”, „Almanahul literar”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. Scrierile lui M. din anii ’50 - Sfat prețios (1952), Matca (1953), Un flăcău pe plac (1953), Povestiri (1955) ș.a. - sunt puternic afectate de obediența față de exigențele propagandistice impuse literaturii de oficialitățile din epocă. Sufocate de tezism, calitățile scriitoricești, ținând de talentul narării și de finețea observației, depistabile pe alocuri, nu conving. Astfel, Pâine albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
abia auzeam călătorii dintr-un compartiment înghețat îndrăznind să vorbească. Geamurile erau bocnă, mizeria și foamea își disputau prioritatea între closet și vagonul „restaurant”, pancartele roșii curgeau dintr-o stație în alta, trădând zelul secretarului de partid din Mehedinți sau obediența josnică a primarului de la Strehaia. România se gudura la picioarele tiranului. Între diplome și coronițe, anii curgeau într-o gimnastică a indiferenței. Comandant de detașament, mă atașez de emisiunile postului de radio Europa Liberă, unde fraza lui Malraux - „secolul XXI
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi au fost oare înfruntați la scenă deschisă, după modelul Înaintemergătorului sau poate al celuilalt Ioan, cel cu gura de aur? Din nefericire, votul ascultării este confundat adesea cu arta obedienței și lecția ticurilor verbale. În lume descoperi tutuiala obraznică, în timp ce în anumite cercuri bisericești întâlnești slugărnicia onctuoasă. Fiii asfaltului socialist leapădă respectul și ideea de ierarhie, în timp ce alții studiază pietismul prin intermediul limbajului așa-zis duhovnicesc. Se întâmplă să cauți odihna
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comunitatea de destin” (neamul), cei de „acasă” au șansa participării la o terapeutică „demitologizare” a „marii narațiuni” de legitimare a Bisericii Ortodoxe Române, fixată foarte frecvent în cadrele de referință ale unui naționalism narcisist, exhibat în mostre adesea penibile de obediență circumstanțială. Ce este și ce nu este BOR în raport cu statul român? - aceasta este întrebarea pusă frecvent de autor în partea centrală a cărții. Pentru distilarea unor răspunsuri, Teodor Baconsky invită la redescoperirea unei „culturi a contractului”, prefațată de „o artă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
surprins să vadă că tinerii opozanți nu provin doar din rândurile „dușmanilor de clasă”, ci și din păturile sociale pe care se bazau pentru a prelua puterea. Inocențiu Glodeanu acuză nu atât directivele care ar fi venit de la Moscova, cât obediența și lașitatea conducătorilor Partidului și ai Securității. Glodeanu, cât și Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred că Securitatea urmărea să obțină noi informații despre rezistența anticomunistă. Ioan Săbăciag subscrie ideii conform căreia informațiile erau principala motivație a torturilor, dar crede
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de abuz asupra copilului. Se înregistrează încă anumite patternuri culturale specifice unei culturi centrate pe adult, ce conferă familiei un statut închis, de natură să frâneze procesul de conștientizare colectivă a situațiilor de abuz. Copilul este adesea educat în spiritul obedienței, iar disfuncționalitățile majore ale familiei sunt trecute sub tăcere. Numărul real al cazurilor de abuz fizic, sexual și emoțional este necunoscut și necontrolat din cauza percepției socioculturale asupra abuzului, a nerecunoașterii acestuia ca atare sau a unor forme specifice (spre exemplu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
femeii la dezvoltarea familiei, interesant fiind faptul că, în ciuda acestui fapt poziția soțului de lider al familiei nu poate fi subminată. Referindu-se la societatea și cultura coreeană, Siyon Rhee (1997) preciza că acestea au o tradiție îndelungată referitor la obediența femeii, astăzi cu greu putând fi schimbată în totalitate. Statutul femeii coreene și asiatice, în general, depinde foarte mult de realizările și poziția soțului și, chiar mai mult, de realizările copiilor ei. Din perspectiva diferențelor interetnice, se poate spune că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
înlocuire, și anume: • repetiția acționată, prin rememorarea gândită și verbalizată; • identificarea (care-l face pe subiect să se confunde cu experiența trăită), prin obiectivare (care-i permite să ia distanță față de această experiență trăită); • disocierea, prin integrare; • inhibiția, prin control; • obediența, prin experiență. Lagache acordă o atenție deosebită sublimării, clasată de Fenichel printre mecanismele de apărare. În Teoria psihanalitică a nevrozelor (1945/1953), Fenichel considera totuși că sublimarea este un mecanism de apărare aparte: o apărare „reușită”, pentru care o condiție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Începere a campaniei pentru Înlăturarea „troicii Pauker-Luca-Georgescu” de la vârful PCR, Moscova a avut un rol hotărâtor În toate luptele pentru putere din cadrul Partidului Comunist de la București, În perioada 1945-1952. Orice prilej era bine-venit, pentru liderii PCR, de a-și manifesta obediența față de Moscova. Eliminarea lui Lucrețiu Pătrășcanu din Partidul Comunist Român Pătrășcanu a colaborat cu Ion Gheorghe Maurer și cu Emil Bodnăraș pentru punerea la punct a operațiunii din aprilie 1944 Împotriva lui Foriș. A fost membru al delegației care s-
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în scene comice. Cele mai numeroase (dintre care foarte multe rămase în periodice) sunt schițele cu
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
despre care vine din spectacolul morții celuilalt, resimțit ca o ruptură a comunicării, ca o despărțire definitivă. În ceea ce privește moartea mea, aceasta nu mai contează pentru mine, Întrucât „nimeni nu-și trăiește (În planul conștiinței saleă propria sa moarte”. Filosofiile de obediență existențialistă se recunosc În gândirea lui S. Kierkegaard, care transformă și concentrează tema morții În grija pentru viață și sentimentul de angoasă. Viața devine, În felul acesta, „o boală mortală” (S. Kierkegaardă. Un ultim aspect referitor la atitudinea omului față de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
său tată, iar contraforții pe care se sprijină regimul sunt plămădiți dintr un despotism care - prin comparație - ar putea eticheta monarhia lui Caesar drept o adevărată Epocă de Aur. De unde această loialitate față de princeps? O loialitate ce transcende de departe obediența politică. Și, când se așteaptă mai puțin, răspunsul îi apare clar, cu litere de foc, în minte. Acest dialog religios este matricea care ține împreună elementele disparate ale societății unui imperiu universal. Evident, nu presupune și sinceritate teologică. Oricum, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar ce-ți oferă broșurile, adică palatele proaspăt zugrăvite. Și intri În Birmania crezând că ai lăsat China În urmă. Și nici că te poți Înșela mai tare. În Birmania sunt Încă perfect vizibile urmele tenacității triburilor, tendințele contradictorii de obediență și rebeliune, ca să nu mai vorbim de blesteme și farmece. Dar decizia fusese luată. —Nouă voturi pentru, trei Împotrivă, anunță Dwight. Să ținem atunci Încă un toast: pentru Birmania! Cina fu servită, „o degustare de delicatese iernatice“, conținând feluri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la sine înțelese? Nu ne livrăm cumva cu inconștiență unor idei profund discutabile? Ce anume ne asigură că un singur punct de vedere, precum cel formal, este prin el însuși indiscutabil? Ce se ascunde în fond sub această formă de obediență corectă, verificabilă tehnic? A devenit ea deja capabilă să-i aducă omului, astăzi, o formă de împăcare cu sine? 8. Locul celui care se minunează Celor vechi nu le-a fost totuși străină ideea de lume alternativă, nici cea de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de la sine înțelese? Nu ne livrăm cumva cu inconștiență unor idei profund discutabile? Ce anume ne asigură că un singur punct de vedere, precum cel formal, este prin el însuși indiscutabil? Ce se ascunde în fond sub această formă de obediență corectă, verificabilă tehnic? A devenit ea deja capabilă săi aducă omului, astăzi, o formă de împăcare cu sine? 8. Locul celui care se minunează Celor vechi nu lea fost totuși străină ideea de lume alternativă, nici cea de antinomie reală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
noii Constituții portugheze sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act de filială obediență a unui pios membru al "Centrului Catolic" devenit fără voia lui dictator al Portugaliei. Salazar nu se inspira, din sociologia enciclicelor papale pentru că e un bun catolic, ci pentru că e un bun și adevărat portughez; reintegrând politica portugheză în matca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bloc, promovată de Tratatul de la Varșovia și C.A.E.R. din care făceau parte ambele țări. În timp ce România depunea eforturi stăruitoare pentru ieșirea din încorsetarea impusă de cele două organizații, Ungaria rămânea tributară politicii lor, pe care o promova cu obediență. Făcându-se aluzie la această obediență, asociată cu numele conducătorului Kadar, care în limba maghiară înseamnă dogar, în rândurile populației ungare circula următoarea aserțiune: "Un singur dogar are Ungaria, dar și acela lucrează pentru ruși". Orientările diferite evocate și-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și C.A.E.R. din care făceau parte ambele țări. În timp ce România depunea eforturi stăruitoare pentru ieșirea din încorsetarea impusă de cele două organizații, Ungaria rămânea tributară politicii lor, pe care o promova cu obediență. Făcându-se aluzie la această obediență, asociată cu numele conducătorului Kadar, care în limba maghiară înseamnă dogar, în rândurile populației ungare circula următoarea aserțiune: "Un singur dogar are Ungaria, dar și acela lucrează pentru ruși". Orientările diferite evocate și-au găsit concretizarea, mai întâi, în pozițiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]