57,101 matches
-
care numai liniștit nu te poate lăsa în rolul tău de comentator. Imediat intervin schemele de diagnostic pe care Alexandru Mușina le aplică îndeobște tuturor fenomenelor și manifestărilor din cultura română actuală. Una dintre aceste scheme este cea a "nașului": "Obiceiul pămîntului s-a impus și în lumea literară. ș...ț Cîțiva ai ultimilor 30 de ani: Nicolae Manolescu, Mircea Martin (elita intelectuală și valorică), Laurențiu Ulici (profilat pe veleitari) și, mai nou, concurîndu-l pe ultimul, Dan Silviu Boerescu (specializat în
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
-i dădeau care ce putea: niște brînză, niște cîrnați, un pui sau doi; cel puțin așa zic gurile rele. Și tot ele, cum că alt are cotă-parte din premiile literare pe care le aranjează finilor săi." Cam așa arată de obicei "dezvăluirile" lui Alexandru Mușina, cam aici se oprește marele și durul său "naturalism". Cu alte cuvinte nimic nou și nimic semnificativ: bîrfe la mîna a doua, mahalagism placat pe fața literaturii și căutarea de explicații oculte pentru realități culturale mult
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
așez în fața unei pagini albe. Scriu totdeauna prima variantă de mână, nevoind să mă confrunt cu tehnica unei claviaturi și a unui ecran. Chiar și a doua versiune o scriu deseori de mână. Pentru versiunea de calculator, mă concentrez de obicei ca să nu fac prea multe corecturi. E nevoie de timp pentru toate; căutarea ideilor, formularea lor cu voce joasă, însăilarea textului de mână, introducerea lui în computer și apoi nenumăratele corecturi. Și trebuie să adaug că după prelucrarea textului, momentul
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
de puține ori presărat cu victime: N. Iorga, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Petre Țuțea, Vasile Voiculescu și lista, din nefericire, ar putea umple câteva zeci de pagini. Nepotoliți și potolitori sunt și azi când, chipurile, ne-am descătușat de vechile obiceiuri. Primii, după un strigăt enorm de bucurie, dar și de revoltă, asemănător celui al lui Munch, s-au văzut din nou prinși sub umbrela mare a "consensului", a "armoniei sociale", "a nevoii integrării" și a altor formule adormitoare; ceilalți, mai
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
Bădic Religiile lumii predică și promovează smerenia ca formă de recunoaștere a unei puteri și a unei inteligențe superiaore, încercând să cenzureze mândria umană. Prima pervertire a acestui feeling se produce când autoritatea divină este înlocuită cu una terestră, de obicei de sorginte politică. Paradoxal, argumentul pentru această metamorfoză e extras - vădit eronat - chiar din Biblie prin celebrul citat "Dați Cezarului ce este al Cezarului..." (partea a doua a versetului nu se pomenește decât în biserică!). Misticii înlocuiesc Cezarul cu Destinul
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
Nu mă puteam eschiva fiindcă tocmai refuzasem să compun o telegramă de felicitare pentru tovrășu' și eram în pragul disidenței. Colegul meu, om mai în vârstă, citind "compunerea" îmi reproșează lipsa totală a referirilor la dictator. Mă surprinde fiindcă de obicei îl ponegream împreună la cele mai înalte cote. Nu poate concepe, "...totuși, orice ar fi, așa se obișnuiește. Nu va merge...". A mers. Parte din discurs a fost televizată. Vorbele lui Patapievici spuse odată la Chestiunea Zilei, par adevărate: "Ei
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
era de așteptat, în zilele următoare am fost chemat la decanat și supus penibilei argumentații autohton-tradiționalist-comuniste. M-am ținut tare deși eram sub amenințarea unei mustrări scrise. Decanul, un tip cu alură de om serios, bine înfipt politic, ce avea obiceiul să se pieptene tacticos în sala de curs mi-a propus un târg: dacă îmi cer scuze față de "distinsa doamnă" scap de mustrare. Am refuzat. Consecințele acelui refuz și ale mustrării încopciate în dosar au fost mai dure decât m-
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
plătită de Primărie și părinții copiilor ce se dădeau cu săniuța în parc și care încurcau circulația... auto. Răspunsul pazei e clar: "... o fi scriind că accesul auto e interzis, dar noi așa avem ordin de la șefi". Neinspirat ca de obicei, în timp și spațiu, am riscat o întrebare: "Dumneavoastră ce respectați de fapt, legea sau ordinul?". Stupoare! Mai ceva ca la ședința de partid. "Ordinul, bineînțeles!" răspund "uniformizații" într-un glas. Asta încă n-ar fi fost nimic! Fascinată de
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
specializează ironic și depreciativ, valoarea de a exprima distanța politicoasă revine tot mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) de a le scrie cu majuscule inițiale (Domnia Sa, Domnia Lui etc.) - reflectă tocmai de-solemnizarea lor, folosirea curentă ca simple pronume de politețe
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
a studiat-o), scurtcircuitări ale frazelor acestuia. D-na Lavastine îi atribuie lui Cioran ideea că toți evreii ar fi niște "bancheri palizi". Dl Vianu restabilește fraza: "numai printre evrei poți găsi bancheri palizi". Așadar, nu rotofei cum sînt de obicei bancherii. Mai grav: "A fi om este o dramă; a fi evreu, alta, ar fi spus Cioran spre oroarea dnei Lavastine care conchide că în viziunea filosofului evreii nu sînt oameni. Doar că în continuarea textului, Cioran scria: "Astfel evreul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
comportament se referă... Și De Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu ne producă dezgust. Din acest punct de vedere, mai dezgustătoare
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
un amestec de cafea Marang-agib, cu bob uriaș, și Ceylon. Numai la Cairo sau la Monte Carlo am mai gustat ceva asemănător... Nu prea am mai citit în memorialistica românească o întîlnire cu personalități atît de "parfumată", de exotică. De obicei autorii noștri cad hipnotizați de mărimea partenerului. Georgică este omul care notează lucrurile simple, cu un ochi crud și umoristic, în același timp. Sadoveanu apare în carte într-o scenă memorabilă. Păstorel Teodoreanu îi spune lui Georgică povestea cu pricina
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
de însuși Sadoveanu. Comoara a apărut de cîteva ori." Sadoveanu �toacă" banii rapid după care se prezintă la Goga cu cheile redacției revistei și declară că nu se mai descurcă financiar. Apariția sa spune multe despre fondurile lipsă: "Punctual, după obicei, a sosit conu Mihai. Nu era de recunoscut. Avea o jiletcă, cu nasturi de sidef, adusă din Englitera și o lavalieră proaspătă! Dar cămașa nu mai era din cele țesute de maici... știi tu. Avea și dungă la pantaloni." Memoriile
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
să povestesc, în variantă soft și mult abreviată, povestea unui manual de limba și literatura română. Există și o variantă hard a acestei povești. De dragul elevilor, pe aceasta din urmă nu o voi spune. Un manual bun se face de obicei în echipă. Trebuie să găsești 3-4 oameni (în cazul nostru au fost 5) care să se potrivească în idei, să se prețuiască reciproc, să se completeze. (Desigur, cu cît sînt mai mulți, cu atît cîștigul fiecăruia e mai mic.) Acești
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
decît e cazul. Și nici să nu ne disprețuim între noi, din principiu. Dacă toți cei din jurul meu sînt niște ticăloși, mai mici sau mai mari, nu e cazul să mă uit și eu puțin în oglindă? Cred că nici obiceiul de a ne întocmi liste numai cu nonvalorile care ne conduc nu e mai sănătos. După părerea mea, oricare dintre noi ar trebui să aibă și o listă cu oameni de valoare, pentru propria sa igienă lăuntrică. În acești ani
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
mai nou a apărut escrocul care pretinde că vorbește la telefon din partea premierului României sau a soției sale. Premierul Năstase a cerut să fie verificată identitatea celor care se dau drept pilele sale. Dar, dacă n-ar fi existat acest obicei în România, și-ar permite escrocul să-și încerce norocul la o ușă închisă?
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
prea multora în același timp. Eu sînt elitist și nu suport concesiile făcute gustului majoritar, modei ori standardelor la orice fel. Cînd mă hotărăsc să văd un film comic, vreau să fie bun. Comediile cinematografice de la t.v. sînt de obicei lamentabile. Ca să atragă cît mai mulți spectatori. Dacă vreau muzică, mă duc la Ateneu sau acolo unde cred eu că este o formație ca lumea de muzică bună. Să le ascult pe fetele de la Spice ori pe Andree este peste
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
era însuși poetul, foarte inteligent, demonic aproape de inteligent, înzestrat cu o pătrundere neobișnuită în oameni și lucruri. M.R.P. suferea de maladia nervoasă incurabilă, ceea ce îl făcea uneori, în glumă, să se compare cu Dostoievski. Crizele sale aveau loc serile, de obicei, când era singur, ore întregi, pe gânduri. Despre mine nu avea o părere prea bună. Mă prețuia, totuși, zicând că, neavând cine știe ce talent, aș fi fost deștept; zicea, unul care, în discuțiile noastre aprinse, știa să dea contra. Asta o
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
și de triviale în expresie, încît nu poți să nu te miri de răbdarea cu care d-na Cesereanu le supune disecției. Anii cu pricina au însemnat, iată, pentru presa românească două premiere (nu doar una, cum se afirmă de obicei): nu doar o libertate, proaspăt recucerită, după patru decenii de cenzură, ci și o violență, o grosolănie, un libido încărcat de excremente care i-ar fi lăsat visători pe Șeicaru și compania, marii precursori în materie. Tot în Apostrof-ul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
la un Unamuno ori la un Ortega y Gasset, îl coborîm, obsesiv, la treapta politicului, pe care, de altminteri, o recuza ca atare, în numele exercițiului inteligenței suverane: "Om politic, asta însemnează în primul rînd, om de acțiune. Iar ceea ce de obicei numim noi un om inteligent, e mai degrabă contrariul unui om de acțiune". Ori, ca o profesie de credință a duhului său contemplativ și cugetător: "Omul de acțiune trebuie să fie destul de ambițios, - pentru ca să aibă un resort lăuntric; dar și
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
erau cam proști de buni. Oameni de acest fel, de o bunătate vecină cu prostia, nu ajung în rîndurile sfinților, chiar dacă toate însușirile lor îi recomandă pentru asta. Ei trăiesc printre noi, în număr mic, aproape infinitezimal. Sînt inteligenți, de obicei multișor peste medie, și își trăiesc bunătatea fără a o pune în slujba unei credințe speciale, dăruiesc celor din jur ceea ce știu, cu o bunătate inflexibilă, care pare, adesea, de pe altă lume. Am cunoscut cîțiva astfel de oameni, a căror
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
atașați culturali, consuli generali, directori de Institute românești aflate peste graniță sînt rechemați înainte de termen și, cum se întîmplă cu d-na Elena Ștefoi de la Montreal ori cu dl Vasile Popovici de la Marsilia, nici măcar înlocuiți luni bune după rechemare. De obicei se spune că de aceste măsuri greșite ori arbitrare răspunde lipsa de etică a diriguitorilor, preocupați exclusiv de satisfacerea clientelei politice proprii. Cauza e, cu siguranță, reală. Dar nu cred că la ea se reduce totul. E la mijloc și
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
să se gîndească de două ori înainte să intre într-o astfel de antologie. Și tinerii ar fi trebuit să știe că riscă mult dacă intră în așa "cîrdășie canonică". Este inutil să-i comentez aici pe cei "mari". De obicei, antologiile sînt ale celor care vor să iasă în față, care vor să atace "listele"... De aceea mă voi opri puțin asupra celor "mici". Dan Sociu este unul dintre cei mai tineri semnatari (născut în 1978) și este unul dintre
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de păcură de pe la rafinăriile prahovene, o trecusem deseori, cu bunul meu prieten, Lică. O treceam de obicei pe la vad. Rareori înot, verile, dacă apa era mai mică, fără vârtejuri. Adâncă, Ialomița rămânea doar la Cotul țiganilor. Mai era și un Cot al românilor, dar nu se compara... Aici, vedeam țigăncile...Vara, se scăldau goale și ne lăsam
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]