1,297 matches
-
din ce în ce mai bine, în mijlocul acelui dreptunghi prăfuit, o ruptură în zigzag: unda de șoc a unuia dintre ultimele obuze făcuse o incizie în acea țesătură care ne separa de oraș și de agonia lui. „Să spunem adevărul...“ N-am îndrăznit să obiectez. Tulburat de rolul de martor sau de judecător pe care mi-l încredințai, am pus unul lângă altul în minte toate motivele care mă făceau incapabil sau chiar nedemn de o astfel de misiune. Epoca noastră, îmi spuneam, se retrăgea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
drept test de angajare, un discurs bine rodat, menit să scormonească opiniile cercetătorilor pe care-i recruta în Est. Știa că afli mult mai mult despre cineva, nu lăsându-l să vorbească, ci vorbindu-i și pândindu-i reacțiile. În loc să obiectez, încercam să-mi imaginez obiecțiile predecesorilor mei. Ce putuseră ei oare spune în fața acelui paradis pe care Vinner îi punea să-l viziteze? Unii își dădeau cu părerea, fără îndoială, temându-se că-și vor nemulțumi binefăcătorul. Alții, amintindu-și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fi exersat aria, și apoi vocea ei atinge o notă pe care nici unul dintre ei n-o mai auzise Înainte și Își dau seama că doamna Bidzikian n-a cântat de fapt nici o arie. ― Rose, adu-mi geanta. ― Nu, Nishan, obiectă soția lui. Dacă te văd ieșind, o să-și dea seama că ne ascundem. ― N-o să vadă nimeni. Desdemona percepu flăcările mai Întâi ca pe niște lumini pe carenele vaselor. Tușe portocalii scăpărau deasupra nivelului apei pe nava Statelor Unite Litchfield și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a spus tare Capitolul Unsprezece. Sunt fratele tău. Muzica rock, venerația pentru Maharishi Mahesh Yogi, sâmburii de avocado puși la Încolțit pe pervaz, tapetul În culorile curcubeului. Ce mai era? A, da: fratele meu Încetase să folosească deodorant. ― Puți! am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera cu televizorul. Capitolul Unsprezece ridică firav din umeri. ― Sunt om, spuse el. Așa miros oamenii. ― Atunci oamenii put. ― Ți se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram În toaleta bărbaților, o voce din capul meu Îmi striga: ― Ești la bărbați! Dar la bărbați trebuia să fiu. Nimeni nu scotea o vorbă. Nimeni nu avea nimic de obiectat față de prezența mea. Așa că Îmi căutam o cabină cât de cât curată. Trebuia să mă așez ca să urinez. Și acum mai trebuie. Noaptea, pe mochetele jegoase din camerele de motel, făceam exerciții fizice: flotări și abdomene. Îmbrăcat numai cu boxerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu deja adormeam. La câtva timp după aceea, Scheer m-a trezit, scuturându-mă. ― Sunt prea dărâmat ca să mai conduc. O să opresc. N-am răspuns nimic. ― O să caut un motel. Îți iau și ție o cameră. Fac cinste. N-am obiectat. Curând am văzut prin ceață luminile motelului. Scheer lăsă mașina și se Întoarse cu cheia de la camera mea. Mă conduse acolo, cărându-mi gemantanul, și-mi deschise ușa. M-am dus la pat și m-am prăbușit acolo. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și sfărâmă gratiile care nu le vedeam. Limitările mele dispărură! Liniștea cuprinse totul. Eram altcineva. Eram nou. Eram eu, dar totuși... ceva se schimbase. O parte din felul în care gândeam se schimbase radical, iar eu nu aveam nimic de obiectat. Unele lucruri nu-mi mai erau străine și nici respingătoare. Așa trebuia sa gândesc de la început! Valul puterii mă purta pe creasta sa și îmi plăcea. Am conștientizat, atunci, pentru un scurt moment, că eram, într-adevăr, în anumite limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asemenea, Dwight criticase și deciziile lui Bennie și nepriceperea cu care acesta stabilea priorități. Bennie se săturase. Cine naiba se credea Dwight să Îi spună lui așa ceva? În ultimele zile, criticile fuseseră și mai dese. Dacă se găsea cineva să obiecteze, să Îi spună că greșește sau că este necioplit, el răspundea: —Eu doar Încerc să subliniez o idee, fapt ce te-ar putea ajuta. Sunt psiholog, deci sunt specializat În așa ceva. Faptul că te simți jignit spune mai multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Directorii studioului au organizat un grup țintă În Fallbrook, California, și au ajuns la concluzia că acest titlu nu va fi apreciat de publicul musulman care putea fi numeros În unele țări său de către creștinii conservatori, care ar fi putut obiecta la plasarea Dumnezeului lor În aceeași oală cu Regele Naților sau cu Fratele Alb Mai Mic. Dar dezamăgirea cea mai mare a fost când denumirea originală a primit dezaprobări zgomotoase din partea publicului țintă al studioului, băieții Între doisprezece și nouăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Niimi mi-au ținut strâns corpul și mi-au acoperit gura și nasul. Nu mai puteam să respir. Mi-au spus: Crezi că suntem niște proști.» Încercau să mă omoare. Mi-am folosit toată forța și m-am eliberat. Am obiectat spunând: «Eu fac totul cu seriozitate, îmi dau sufletul aici, de ce vă comportați așa?!» Lucrurile s-au liniștit, m-au dus înapoi în carceră. Mă rupsesem total de sectă. Încercam să iau lucrurile în serios, dar se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
noi, cei care eram nou veniți:Trebuie să dați câte zece lei, că, ați auzit, deseară avem ședință! Nu prea pricepeam noi care e treaba cu cei zece lei, dar dacă așa se cerea și nimeni nu avea nimic de obiectat după cum văzuserăm, nu puteam să facem tocmai noi notă discordantă. Seara, ne-am adunat în una din sălile de clasă, noi în bănci, directorul, adjunctul și președintele CAP-lui, care era (auto)invitat special, la catedră. - Stimați colegi, tovarășe președinte, ca
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul non-logic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate ar fi valabile în același sens și ar produce același efect în orice limbă).“<ref id="130">Eugeniu Coșeriu, Logica limbajului și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta i-ar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nu-și pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum spune de la bun început, gândirea știe că paradoxul o exprimă în chip esențial
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Freund, ist alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul nonlogic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate ar fi valabile în același sens și ar produce același efect în orice limbă).“<ref id="130">Eugeniu Coșeriu, Logica limbajului și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că acesta iar putea însemna pieirea.“<ref id="170">Ibidem, p. 64.</ref> Deși nu poate înțelege paradoxul absolut, intelectul presimte că tocmai acesta iar putea anunța sfârșitul. Presimte așa ceva în măsura în care nuși pierde complet propria pasiune. „Multe are intelectul de obiectat împotriva acestuia [a paradoxului], pe de altă parte, în pasiunea sa paradoxală, intelec tul își dorește propria sa pieire.“ În ce constă totuși o asemenea dorință? Așa cum spune de la bun început, gândirea știe că paradoxul o exprimă în chip esențial
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de mai multe ori prin părțile acelea, cunoști bine regiunea, în fine. Și, pe lângă asta... — Pe lângă asta ? — Ei, bine, rudenia nevestei tale cu Waldomar a ajuns la urechile lui Utrigúr, așa că... Căindu-se că se lăudase cu această rudenie, Audbert obiectă: — Dar sunt doar veri! Poate că el nici nu-și mai aduce aminte. Nici eu, uite, nu l-am mai văzut de ani de zile. De mulți ani! Și, pe urmă... dacă vin cu tine, cine o să mai vadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
război o să fim oricum târâți și că e mai bine să-i înfruntăm pe huni împreună cu romanii și alte popoare aliate cu ei, decât așteptăm să fim striviți fără să facem nimic Bărbatul solid, care deja vorbise puțin mai înainte, obiectă: — împreună cu romanii, spui? Dar cine ne asigură că într-adevăr se vor lupta? Ademar interveni: — Flavius Etius a promis că ajunge aici cu o armată până la sfârșitul lunii, ai uitat? La cuvintele acelea, în sală se ridică un cor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bănuielile aveau să cadă pe Atila, nu? Și, oricum, pe voi nu v-au văzut. Și în plus, gărzile voastre nu puteau fi recunoscute. Deci, nu trebuie să ne îngrijorăm mai mult decât e nevoie. Gualfard, convins doar în parte, obiectă: — Ieri nu gândeai așa. Dacă cei doi vorbesc, nu va fi ușor să convingem adunarea să aleagă neutralitatea. Balamber ridică din umeri: — Atunci, să-i găsim. Interveni Geremar: — Băiatul e rănit. Nu puteau să ajungă prea departe. Gualfard se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse sumbru. Fără să-i dea atenție, Gualfard le vorbi hunilor: — Cât despre voi, nu aveți nici un motiv care să vă mai țină aici. Dacă vreți... Nu! îl întrerupse Balamber. O să rămânem aici și o să luăm parte la căutare. Gualfard obiectă: — în scurtă vreme, pe drumul spre Genava și pe toate cele lăturalnice o să înceapă să vină capii de prin sate, îndreptându-se către marea adunare. N-ar fi bine ca voi, hunilor, să mai întârziați pe aici. Netulburat și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
n-o să-ți pară rău. Sebastianus îl privi drept în ochi. După un lung moment de reflecție, încuviință cu gravitate. întorcându-se spre comandantului gărzii, îi ceru un cal pentru prizonier. Wolfhram, uimit peste măsură, întinse mâna spre marcoman și obiectă: — Dar... Prefectule... Uiți că omul ăsta voia... — îi plătesc eu calul și harnașamentul, i-o tăie Sebastianus. Și găsește-i și o manta; e așa de amărât, nu vreau să-mi îngreuneze călătoria. O să hotărăsc pe drum ce fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cu toate acestea, atitudinea pe care o luase regele se dovedea insultătoare la adresa lui, întrucât leza demnitatea sa de ambasador roman. înainte de a fi putut spune ceva ireparabil, Alpinianus îl apucă de un braț și i se adresă lui Gundovek: Dar... obiectă el, dezorientat, arătând cu mâna spre Gualfard, e cu siguranță vinovat! Ai un martor, ce vrei mai mult? El e asasinul! Gundovek scutură din cap și întări ferm: — Are dreptul să-și apere onoarea. Dar tu - se întoarse către Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl urmă pe principele burgund către scară. — O s-o fac, neîndoielnic, imediat ce mă voi convinge că lucrurile la Vesontio stau chiar așa, spuse. între timp, îmi adun iute oamenii și vin cu tine. începând să coboare treptele de piatră, Chilperic obiectă: — Ești un ambasador, nu ar trebui să te expui personal. — Nu contează! Trebuie să înțeleg ce se întâmplă și apoi, dacă pe drumul spre Vesontio sunt cetățeni romani în pericol, e de datoria mea să fac ce-mi stă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe aceștia doi să le spună tuturor să ne predea caii, carele și toate animalele, pe urmă orzul, grâul și toate bunurile pe care le au cu ei. întorcându-se spre Canzianus, îi spuse aceleași cuvinte în galo-romană, însă călugărul obiectă: — Toate bunurile, zici? Și din ce-o să mai trăiască toți oamenii aceștia după plecarea voastră? Balamber replică enervat: — Pretinzi prea mult; dintre grânarele din sat, pe două le-a mistuit focul. — Nu din vina noastră. Dar putem îndrepta lucrurile: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintare în grad? Era greu întotdeauna să ghicești ce avea în minte omul acela. Oricum ar fi stat lucrurile, nu voia să pară că nu poate gândi cu capul său, așa că, făcând cu mâna un gest incert în direcția hărții, obiectă: — „Atât cât e nevoie“, zici. Dar, Eminentissime, va trebui să mărșăluim cel puțin trei sute de mile! — Spune mai bine trei sute cincizeci. Dacă ne gândim că nu intenționez să pierd infanteria pe drum, o să avem nevoie de cincisprezece până la douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]