835 matches
-
nu la oameni". Bunul cultural nu există decât dacă grupul își proiectează în el intenția, un fragment din identitatea sa, o idee sau un sentiment cu caracter cultural. Perceperea unui bun de către un grup social face parte din procesul de obiectivare a identității lui. Astfel încât un bun cultural trimite, pe de o parte, la un act creator (care instituie) și, pe de alta, la o națiune (identitate). El se împarte în două tipuri, prin natură (intenționalitatea afectării) și prin destinație. Înscrierea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
generalități (ea trebuie totodată să reunească, să producă un colectiv). Pornind de aici, se disting două moduri de producere, știut fiind că va-loarea se construiește prin alierea acestora: prin raritate ("valoarea-raritate") și prin generalitate ("valoarea-generalitate"). Heinich vorbește de singularizare și obiectivare (2000). Producerea rarității Este bine cunoscut faptul că valoarea crește odată cu raritatea: "Ce e rar e și scump". Sociologia culturii și-a organizat o bună parte din cercetările empirice pe baza acestui principiu economic elementar, descriind munca actorilor pieței pentru
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de a se îngriji de "nevoile" statului, retragerea sau neintervenția puterilor publice. Trece astfel de la postura obiectivistă la postura normativă și militantă. Cea de-a doua este în acord cu o poziție dominantă superioară a sociologului, care, prin mijloace de obiectivare, "domină" socialul. Devine el însuși un dominant, iar de teoriile sale despre dominație profită numai dominanții care au acces la cercetările lui. În definitiv, critica acestei paradigme rămâne în mare parte limitată la o postură de metodă, încât ne putem
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
9-10, 12-13, 22, 25-30, 40, 41, 45, 53-57, 61, 64-65, 67, 70-76, 80, 92, 95, 103, 106, 149, 152, 163, 185, 189, 196, 200, 209, 211, 224, 228, 230-232, 247, 255, 270, 275, 277, 279, 286, 294-195, 299-300, 306, 310. Obiectivare, 10, 74, 119, 146, 195, 238, 255, 288. Obiectivism, 43, 260, 262. Obiectivitate, 42, 119, 129, 261, 288. Observație, 46, 120, 133, 210, 309-310. Omogenitate, 128-129, 134. Omologie, 117, 281. Onoare, 74, 77, 133, 270, 274, 302. Operă de artă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acea abnormal size pe care o are în vedere orice psihologie a creației. În Nașterea tragediei, starea originară a Voinței este una de inconfort psihic: contradicția ireductibilă și veșnica suferință. Unul Primordial caută să se elibereze de suferința originară prin obiectivarea într-o lume a formelor, a aparențelor (Erlöstwerden durch den Schein).1 Crearea formei apare deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși se deschide către propria ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putere supranaturală” nedeterminată, sens pe care Îl Îmbracă termenul cam peste tot la Homer. Exemplul lui Empedocle este revelator pentru ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
segment de viață înfățișat pe marile ecrane chiar cu precizarea că "orice asemănare cu... e (cam) întâmplătoare" (și, nu e) înseamnă un fragment din istoria unei comunități cu valoare de generalizare, cuprinzând: 1) faptul de viață; 2) inspirația regizorului; 3) obiectivarea, cu valoare de simbol. Viața marilor personalități, oricât de pitorești (sau nu) încă depinde de scânteia de geniu a creatorilor de film. Eminescu nu are încă nici o carte de geniu pentru un geniu (Camil Petrescu este unic), nu are nici un
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
un ansamblu de date cu care să se opereze decât fapte care trebuie Învățate. Un exemplu bun, În acest sens, poate fi găsit În lista capacităților prevăzută În formularele de anchetă, pentru analiza situațiilor concrete de evaluare a posibilităților de obiectivare corectă a unei sau unor discipline: Constatarea existenței unei probleme după anumite date. Formularea unei ipoteze: se pun Întrebări de ordin analitic; se emite o ipoteză; cel care o elaborează este conștient că ipoteza poate fi susceptibilă de revizuire. Descoperirea
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
a percepției intră Însă În starea conceptuală a existentei doar prin apariția limbajului semnificant care permite diferențierea și interpretarea precisă a obiectului existent. Doar conștiința face posibilă perceperea reflexivă a existenței și a formelor sale, prin raporturi de construcție și obiectivare a limbajului desemnând realitatea obiectivă. Orice ontologie, În științele naturii sau zona științelor sociale, este un produs al minții umane. Prin urmare, a Încerca să explicăm cum se naște o construcție conceptuală de tip ontologic trebuie cunoscut câte ceva despre modul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
proprii de funcționare psihică și relațională. Cura psihoterapeutică cu un schizofren implică și se construiește pornind de la elemente clinice care sunt prezente și evaluate continuu (Raclot, 1986). Totul este important și adesea paradoxal; nu este vorba, evident, de o simplă obiectivare a unor semne, ci de o abordare care va permite degajarea reperelor ce vor permite o atitudine adaptată la realitate, câteodată evitarea unui pasaj la acte. Această semiologie multiformă și complexă, găsește un sprijin într-o bună cunoaștere a proceselor
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o imensă plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe cale directă, ori prin inducție mediată) a linearității, a uniformității - prin absența asperităților, dar și prin monotonia Întâmplărilor multiplicate la nesfârșit ale existenței zilnice. Această ieșire din normă nu este asimilabilă Întotdeauna accidentului. Dar ea presupune de fiecare dată posibilitatea obiectivării autorului de jurnal. Deși ni-l imaginăm de regulă Într-o perfectă contopire cu pagina scrisă, el va fi având, la intervale, momente de obiectivare. Tresărind, el va fi observat că un detaliu, o secvență nu mai corespund monotoniei firești
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ieșire din normă nu este asimilabilă Întotdeauna accidentului. Dar ea presupune de fiecare dată posibilitatea obiectivării autorului de jurnal. Deși ni-l imaginăm de regulă Într-o perfectă contopire cu pagina scrisă, el va fi având, la intervale, momente de obiectivare. Tresărind, el va fi observat că un detaliu, o secvență nu mai corespund monotoniei firești a notației cotidiene. Astfel de prilejuri sunt ideale pentru autoanalize: accidentele, schimbarea domiciliului, pierderea unei persoane apropiate, Împlinirea unei vârste rotunde sau revelația neliniștitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
creatoare. Evoluția, oricât ar fi ea de lentă, a scriitorului, este Înregistrată de jurnalul intim cu o răbdare absolut incredibilă. Modificările, de la o zi la alta sau de la un deceniu la altul, trec În pagina de jurnal, impunând, printr-o obiectivare insesizabilă, propria variantă asupra Întâmplărilor. Pe acest traseu, În acest proces, eul creator se despică În două entități. Cea dintâi este un purtător al confesiunii, cea de-a doua un receptor involuntar al acesteia. Construindu-și, chiar inconștient și neintenționat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care-l compun. Ego-grafii Autoportretul se află la antipodul demersului deconstructivist și al filozofiei disoluției. El organizează nu doar segmentele, fragmentele, așchiile de realitate, ci și energia internă a eului. Mobilizat și adus la suprafață, acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se, În schimb, acesteia, drept nemiloasă oglindă. E greu de găsit vreun exemplu În care autoportretul din jurnalul intim să nu fie un eu prins În chingile alterității, pentru ca, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
răspunde dorinței sale fundamentale de clarificare. Obiectivul prim al confesiunii e presentimentul unei frustrări: experiența lăuntricului se produce În paralel cu proiecția dramatică a pierderii de sine. Prins În capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale suferă aceeași tiranie a lui trebuie 21 care-l guvernează și pe nevrotic. El trebuie să se confeseze și trebuie să-și asume experiența confesiunii. Subiectul confesiunii este, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acuzat de producerea și perpetuarea discriminărilor de orice fel. Se știe că povestirea istoricului mai ales a profesorului nu poate fi, prin natura sa, decât o interpretare, o variantă 284 dintre atâtea altele. Soluția găsită pentru depășirea acestei defecțiuni de obiectivare a fost minimalizarea drastică a narațiunii, ceea ce nu a convenit nici autorilor, nici publicului. În Franța anilor '80 s-a redescoperit o istorie așa-numit "tradițională", noul curent fiind întreținut de "Asociația profesorilor de istorie și geografie", de revista "Historia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
linia a șaptea pe-a treia. Da, aici Diacihin. La telefon locotenentul Zotov, ajutorul de serviciu al comandantului militar! Ce faceți acolo, tovarășe? De ce nu dați drumul în direcția Lipețk eșalonului șase sute șaptezeci... și cât, Valia?326. Efectul obținut este obiectivarea extremă. Cititorul este lăsat singur la început, fără să-i fie orientată interpretarea. Obiectivitate extremă înseamnă, pentru cititor, libertate extremă de interpretare, marcată, totuși, de un grad mai mare de dificultate, din cauza cantității insuficiente de informații care ajung la el
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Construirea socială a realității, apărută în 1966. Ideea generală a acestei lucrări este că realitatea socială este construită în interacțiune (prin negociere interpersonală și înțelegere implicită bazată pe istorie și experiență comună) prin tipificări ale modurilor de acțiune și prin obiectivarea acestor tipificări. Între om și realitatea socială există o relație dialectică, continuă, bazată pe secvența externalizare (a produce ceva observabil, exterior sinelui; a proiecta propriile înțelesuri și semni ficații asupra realității); obiectivare (transformarea acestor proiecții în realități sociale obiective; fapte
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin tipificări ale modurilor de acțiune și prin obiectivarea acestor tipificări. Între om și realitatea socială există o relație dialectică, continuă, bazată pe secvența externalizare (a produce ceva observabil, exterior sinelui; a proiecta propriile înțelesuri și semni ficații asupra realității); obiectivare (transformarea acestor proiecții în realități sociale obiective; fapte sociale); internalizare (reproiecția în conștiință a acestei lumi obiectivate în cursul socializării). "Societatea este produsul omului. Societatea este o realitate obiectivă. Omul este un produs social" (Berger & Luckmann, 1966:58). Evident, așa cum
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
adică sunt primare; b) natura lor este "simțuală", sunt realități ale simțirii generale; c) sunt împărtășite ca realități comune, "sunt unificate în individ, dar și între indivizi, deci sunt comunitare, nu doar unitare"; d) se manifestă prin simbolizări, adică prin "obiectivări", sau, altfel spus, prin "exteriorizări simbolico-artistice", prin mentalități, prin obiceiuri, stereotipuri etc. Două dintre aceste trăsături sunt de o importanță deosebită: faptul că sunt realități sufletești primare și faptul că sunt comune sau populare. De aici rezultă că o expresie
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
statut de latență, ceea ce ne indică faptul că nu poate fi studiat decât "prin acele straturi de realizare simbolică în care-și trimite pulsațiile" (Bădescu, 1997:43). A studia sufletul unui popor, cu alte cuvinte, înseamnă a-l cerceta prin obiectivări, prin "sărbătorile sale, prin actele sale creatoare, prin faptele sale de credință, în genere, prin cadrele sale noologice" (Bădescu, 1997:78, 43). De aici înțelegem că identitatea este latență. Una din calitățile sale esențiale este atemporalitatea, cu alte cuvinte, din
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Neculau, 1996:25). În concepția lui Radu et al. (1994:16), reprezentările colective sunt "mai presus decât opiniile sau clișeele consensuale într-o comunitate; ele se disting la nivelul conștiinței cotidiene prin forța de determinare a conduitei, prin tendința de obiectivare, de ipostaziere în scheme figurale sau lucruri, transpunându-se în termeni și experiență familiară individului și impunându-se în cele din urmă ca un dat perceptiv". 6.4.2. Reprezentări sociale asupra identificărilor: metodologie și analize Datele la care ne
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pentru "a sugera atât continuitatea, cât și ruptură din cadrul perspectivelor deterministe asupra studiului vieții economice". Dacă prima abordare implică o analiză a vietii economice drept economie politică în cadrul economiei neoclasice, cea de-a doua urmează o fisură în cadrul procesului de obiectivare cu care a fost asociată economia și, în același timp, o decodare a valorilor împărtășite și a semnificației produse în spații economice. 29 Gareth Morgan (1986), apud Vlăsceanu, Mihaela (1999), Organizațiile și cultură organizării, București: Editură "Trei", pp. 41-55. 30
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]