KorAP: Find »[drukola/base=oblon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...74 >

1,827 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel în clipa când coborâm în gara din Davenport, iată-l pe musafirul nostru din acest weekend, e prietenul meu de la școală, despre care v-am scris... Am ajuns să fiu numit „musafir de weekend“? Să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

ar fi viața, poți să mergi mai departe. Înveți să brodezi. Faci o veioză de sticlă colorată. Duc formele în bucătărie; pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital. Ușițe și pereți de cărămidă. Pe masa din buctărie stau împrăștiate bucațile dintr-o școală sau dintr-o bisercă. În lipsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pereți. Pereții îi lipești în fundație. Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții. Întinzi peluza. Sădești copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic. Trebuie să mă... trebuie să ne... Trebuie să ne întoarcem acasă, zic, cât mai repede. Dacă eu am dreptate, trebuie să-l opresc pe cel care folosește blestemul. Mona trage cu penseta un oblon albastru de plastic și-l pune pe prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un număr pe care nu am cum să-l uit. Răspunde un bărbat. Și zic tată. Tată, zic, eu sunt. Îi spun unde stau. Îi spun numele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Drum bun, Letiția! îi urează mama, îmbrățișînd-o. Fata o strînge cu afecțiune în brațe, o sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și scoate căciula, cu care face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă, să ridice oblonul de la portbagaj. Pune-le aici arată el un loc liber. Țăranul aduce geamantanele și le îngrămădește în locul arătat de șofer, scoate apoi din buzunar o hîrtie de 25 și i-o pune în mînă. Lasă, nea Neculai, nu trebuia zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
hîrtie de 25 și i-o pune în mînă. Lasă, nea Neculai, nu trebuia zice șoferul, luînd bancnota, aranjînd mai bine geamantanele. Doamne, grele-s! Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se abia cînd îl vede pe șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te-ntreabă dacă mai circulăm regulat. Parc-am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de transporturi auto. Dumneavoastră? întreabă spre tînărul din ușă. Cursa rapidă... Vine! Că dacă n-o mai veni nici asta, atunci tragem naibii obloanele și punem "de închiriat"!... Da, șeful autogării răspunde la telefon, smulgîndu-1 nervos după primul sunet de apel. Imediat, tovarășe director; numai să iau hîrtia. Așa, avem în cursă, pe trasee, următoarele mașini... Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
văd, că-s sub zăpadă. Cine vrea, poate să-și ia din bagaje. Călătorii fug prin zăpadă în direcția clădirii aflată în întuneric, înșirîndu-se lîngă ferestre, lovind cu palmele, făcînd larmă, doar-doar le va deschide cineva. Cîțiva se opresc lîngă obloanele ridicate la burta cusei și-și iau din bagaje. Șoferul încuie ușa, lasă apoi obloanele în jos, închizîndu-le și se îndreaptă spre restaurant, oprindu-se o clipă în fața lui Dorin, care stă în mijlocul șoselei: Nu mergi? Poate trece vreun camion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prin zăpadă în direcția clădirii aflată în întuneric, înșirîndu-se lîngă ferestre, lovind cu palmele, făcînd larmă, doar-doar le va deschide cineva. Cîțiva se opresc lîngă obloanele ridicate la burta cusei și-și iau din bagaje. Șoferul încuie ușa, lasă apoi obloanele în jos, închizîndu-le și se îndreaptă spre restaurant, oprindu-se o clipă în fața lui Dorin, care stă în mijlocul șoselei: Nu mergi? Poate trece vreun camion, sau... Cine se mai încumetă pe vremea asta?! Hai înăuntru. Nu. Trebuie să ajung ! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se întorc și-și ajută soțiile: Sultana, numai în capot, cu haina bărbatului între umeri, iar Mihaela, în ținută de bucătăreasă. Șefule, strigă Ovidiu spre plutonierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă el șoferului descuie-mi și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

Era acel tip de sat sicilian, spunea jurnalistul, în care dacă un om este omorât în miezul zilei, pe strada principală, nici un locuitor nu sare în ajutorul său și nici nu cheamă poliția. Toți se baricadează în case și trag obloanele». Nu cumva toată România s-a transformat într-un astfel de sat? P.S. Așa înțeleg eu acuzațiile aduse de PSD opoziției în ceea ce privește pericolul repetării scenariului ucrainean: « Noi să furăm ca în Ucraina, dar voi să nu ieșiți pe străzi!». Și

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți slujește ca nimeni să nu vadă cine vine la tine! Pe cine primești în camera din spatele magazinului când tragi oblonul? Aceste replici formează un zumzăit de voci indistincte, din care ar putea totuși să se ivească un cuvânt sau o frază hotărâtoare pentru ceea ce va urma. Pentru a citi cum trebuie, trebuie să înregistrezi atât efectul zumzăitului, cât și efectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pasajul de nivel al gării de mărfuri. — Dar de ce te interesează? — Aș vrea să fi ajuns aici mai devreme. Aș trece pe strada întunecoasă, aș vedea magazinul dumitale luminat, aș intra, aș spune: dacă dorești, te pot ajuta să tragi oblonul. Îmi spune că e tras deja oblonul, dar că trebuie să se-ntoarcă la magazin pentru inventar, și va rămâne acolo până târziu. Bărbații de la bar fac bancuri și se bat cu palma pe umăr. Un pariu s-a încheiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Dar de ce te interesează? — Aș vrea să fi ajuns aici mai devreme. Aș trece pe strada întunecoasă, aș vedea magazinul dumitale luminat, aș intra, aș spune: dacă dorești, te pot ajuta să tragi oblonul. Îmi spune că e tras deja oblonul, dar că trebuie să se-ntoarcă la magazin pentru inventar, și va rămâne acolo până târziu. Bărbații de la bar fac bancuri și se bat cu palma pe umăr. Un pariu s-a încheiat: doctorul tocmai intra în local. — Comisarul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se ridică de pe scaun, își aranjează în oglindă gulerul pardesiului, cordonul. — Dacă trec pe acolo mai târziu și bat în oblon mă auzi? — Încearcă. Nu salută pe nimeni. E deja afară, în piață. Doctorul Marne pleacă de lângă biliard și merge spre bar. Vrea să mă privească în față, să surprindă poate vreo aluzie din partea celorlalți, sau măcar o grimasă Dar ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de carte ți-au vândut? Au legat împreună atâtea exemplare din aceeași șaisprezecime, încât nu mai e nici o pagină bună în toată cartea. Dai cu cartea de podea; ai arunca-o pe fereastră, chiar și prin fereastra închisă, printre șipcile obloanelor, ca să macine colile ei incoerente; frazele, cuvintele, modemele, fonemele să țâșnească fără a se mai putea recompune într-un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
dau ocol casei, explorez terenul din spate, mă învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele ferestrei. M-am învârtit deja de trei ori în jurul casei; continui să fac mișcări de jogging, să ridic pumnii și călcâiele, să respir în ritmul alergării, ca să fie clar că intruziunea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil, să rămâi în necunoștință, în dubiu? Sigur, ceva te oprește să scotocești primprejur (ai ridicat puțin obloanele, dar numai puțin). Poate e scrupulul de a nu merita gestul ei de încredere, dacă profiți de el, făcând pe detectivul. Sau, poate, îți închipui că știi pe dinafară cum arată un apartament de fată singură, poți stabili inventarul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

fost mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada îngustă, se-aude înfundat o sirenă. Parcă iese din ziduri, nu trece nici o mașină. Lumea doarme încă, ferestrele sunt acoperite de obloane ghintuite, nu se zăresc trecători. Știu că femeia îmi arătase, din cap, direcția asta. Dacă totuși nu e cea bună? Nu ajung nicăieri, aceleași ziduri, porțile închise, aș fi vrut să ies în centrul Budapestei sau undeva pe malul Dunării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]