362 matches
-
escapade celeste. Când huzuream În fotoliile vreunui Pullman, sau mă lăfăiam sceptic În băile de nămol din unele cazinouri mai mult sau mai puțin termale, modernele constrângeri exercitate de bănci, bursă și turf nu m-au Împiedicat să-mi aduc obolul Înfiorărilor și truculențelor câte unui roman policier. Dar Îndrăznesc să mărturisesc că nu sunt sclavul modei: noapte de noapte, În solitudinea ombilicală a dormitorului, Îl las pe altă dată pe ingeniosul Sherlock Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi întocmit, ca și Virgil Ierunca în exil, un fel de „antologie a rușinii” (nu-mi amintesc exact cui în aparține expresia, poate Monicăi Lovinescu) în care nu pare să fi cruțat pe mulți dintre cei care și-au dat obolul ideologiei vremii (în speță proletcultismului). — Dar de ce i-a trebuit curaj lui Gabriel Liiceanu ca să-l publice? Am să dau un singur exemplu. Ai ghicit! Iată ce scrie Nițescu la p. 283 a ediției publicate de directorul Editurii Humanitas: „Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
sat elevii de liceu și studenții cu poruncă de la directorii lor că se pot întoarce la învățătură numai cu adeverința de colectiviști a părinților... Mai câțiva militari, mai câțiva funcționari sau tineri lucrători la stat și-au adus și ei obolul la lămurirea părinților și de-amu așteaptă cu toții, cu frisoane la spinare, fericirea colectivistă. Și să mai știți de la mine că brigada de șoc de la Dumbravă se mută la noi în sat... Și veți vedea burdușală ca aceea către traiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de cruce
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
considera el, nu se năștea deștept și puternic ca Napoleon. Pământul nu este numai pentru deștepți și puternici. Trebuie să fie posibil în lumea asta ca și cei slabi și nenorociți - ca el și acest câine bătrân - să-și dea obolul. Printre mulțimea de stele erau și unele ca ei... nu numai stele strălucitoare, care răspândeau o lumină puternică, ci și mai puțin strălucitoare... Chiar și o ființă slabă ca el, dacă ar fi trăit din plin, ar fi fost probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note ascuțite ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
obține ce vroiau să obțină. La început ei erau mai sfioși. Stăteau cu privirile în pământ și păreau că nu vroiau decât să-și câștige existența. Prezența lor pe stradă semăna cu un fel de cerșetorie exotică. Mulți le dădeau obolul din compasiune. Abia când au văzut privirile înfricoșate ale pietonilor au început să devină obraznici. Și astfel i-am împins să ne înfricoșeze și mai mult. Până la urmă s-au considerat chiar în drept să terorizeze străzile. Ce vreau să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deloc frig, am căutat în buzunar niște monede să le las în farfurioara de metal abandonată pe masa de la intrarea la w.c.-uri. Nu aveam bani mărunți și nu era nimeni primprejur, așa că am făcut pipi fără să-mi dau obolul. În bar, în afară de mine, mai era doar un client. Un bărbat robust, fără palton pe el, care mânca un sandviș. Am luat o cafea într-un pahar de plastic, o sticlă de apă minerală, o cutie de biscuiți pentru Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu a nimicului rămas. Pe atunci luminau stele, dacă ora de sport era singura în care trecutul, prezentul și viitorul se uneau într-un singur timp, începutul și sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei, Grigorași Constanțiu, fost inginer electro, după care viața i s-a părut inutilă și fără sens, buimacă și plină de suferință. Prezenta carte, tipărită la TIPOMOLDOVA, împlinește o speranță mai veche a autoarei și ea se constituie într-un obol adus pe altarul luptei pentru dreptul la viață al românilor de pretutindeni și totodată într-un argument că viața merită să fie trăită, chiar în condiții vitrege, dacă lasă ceva în urmă pentru neamul din care te tragi. Prefață la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
ROMA to the heart of Europe and of the world, dragi călători, vă rugăm să vă legați centurile, vă urăm călătorie plăcută! Dar și infinitul trebuie să aibă un sfârșit, așa cum ar avea și această călătorie, așa că, după ce ai plăti obolul răului de mare, răului de Înălțime, ai coborî, fluierând, spre o ciupercă de sticlă Încă și mai babană decât a noastră și probabil autobuze cât de cât asemănătoare te-ar duce undeva În centru. Deci chiar ai ajunge la PARIS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți optimiști, căci astfel vă veți aduce obolul spiritului lui Sebei. Din ce în ce mai mult, cerul profețește că o mare victorie ne va aparține. Katsuie stătea închis în castelul său de la munte, departe de lume și neputându-și găsi calea. Acum, a părăsit fortăreața care-i era ca o temniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus obolul. Medicul nu face nimic în plus în afara cerințelor de spitalizare. Are însă abilitatea de a-i zâmbi afabil pacientului atent și, dacă are puțin timp, îi mai pune și câte o întrebare de complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
al Catedralei Patriarhale și Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor Arhimandritul Macarie, Starețul Mănăstirii Sinaia 8 octombrie 1967 Cu multă evlavie și dragoste sufletească am vizitat Sfânta Mănăstire Secu, veche ctitorie a credinciosului demnitar Nestor Ureche, care fără precupețire a depus obolul său pentru construirea acestui sfânt așezământ și pe care l-a înzestrat cu atâtea podoabe sfinte de aur și de 98 argint, atât de artistic executate încât uimesc și astăzi prin frumusețea lor, pe cei ce le admiră. Felicităm pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
momentului, făcea să prospere Înge rașul, faimosul local al Vio ricăi Athanasiu. Cei doi mari nu se iubeau. Za vaidoc era cu bandele de la Bariera Vergului, conduse pe-atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Gri gore. De mai multe ori guriștii se-ntâlniseră, însoțiți de malacii lor, și scoseseră cuțitele. Povestea mea începe însă într-un mo ment de armistițiu. În acea seară bărbatul în smoking alb
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și personajul negativ principal ajunge la căință și suferință (ca în Purgatoriul), deslușim optimismul și credința luminoasă din sufletul autoarei. Meritul deosebit al acestei scrieri constă în faptul că se vrea un semn pentru neuitarea vechilor tradiții și este un obol, pe altarul, de neregăsit, al copilăriei. Cuprinsă de caracatița cotidianului unui mare oraș, Vasilica Ilie rămâne sufletul pur, călit de soarele și vânturile Bărăganului. Veți citi cu plăcere și vă veți reafla în atmosfera povestirii, copii sau adulți.
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lăsând să le atârne fălcile și să li se răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau și dintre cei care-și etalau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preia din văzduh orice zvon și să jure oricând cu mâna pe Biblie că ei tocmai se aflau la fața locului și au văzut cu ochii lor personali cum se petrecuseră lucrurile - Încep Încet-Încet să-și arate roadele. Își aduc obolul și câțiva gazetari de provincie, care dau publicității, in extenso, relatările generoase ale proprietarului hanului, și astfel, legenda abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
talent. Toate pastilele astea acolo credeam că e. Pentru... Căci cinemaul e o știință mare. Că de-aia se dă și la arhiva de la cinemacotecă. — Momoluț, o întrerupse popa. Profesoru’ e cu talentu’, nu cu bani. E cu sacrificiu. Cu obolul pă altarul devotamentului. De-l întorci pă dos, umpli cartieru’ cu el de ideale și himeruri. Sar idealele din el ca puricii la stână. Sau de pe javrele astea comunitare. Apropo, știi că ieri, când să mă dau jos din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc doar atât cât poate să dureze / Hotarul meu uitării dând obol, dar, e mulțumit, așa cum menționa în Cuvântul autorului, că, prin noblețea graiului în rimă, a putut să-și împlinească un vis. Ion Murgeanu: Poeme septuagenare Chiar din primele poezii ale volumului de Poeme septuagenare al lui Ion Murgeanu, se poate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de respect față de istorie, hîrjonindu-ne pe grilajul care era prea scund ca să poată apăra monumentul. 11. Evenimentele la care se raportau oamenii din Lisa erau puține. Ziceau: "Asta se întîmpla înainte de război". Sau: "La câțiva ani după război
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Poate mă măgulisem în noaptea când venise la mine Fiona prima dată, când îmi privisem chipul în fereastra bucătăriei și încercasem să-mi imaginez cum îl vedea ea. Sau poate că evenimentele din ultimele douăzeci și patru de ore își luaseră cumplitul obol. Oricare ar fi fostmotivul, când m-am uitat în oglinda toaletei de bărbați mai târziu în aceeași noapte, nu mi-a venit să cred ce-am văzut.. Era fața care mi se arătase într-un coșmar cu peste treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai trebuie să îl las pe Eric. Nu scriu literatură, dar sunt la doctorat, spre sfârșitul anului I, sfârșit cu eseuri și lucrări care trebuie scrise. Coordonatorul meu este un intelectual sobru, rasat, celebru, care și-a dat opera și obolul culturii române. Din partea asta simt pentru prima dată discursul cizelat de secole de exercițiu social (patriarhală, conform căruia o femeie nu poate fi și mamă, și altceva. Dar nu orice fel de altceva, ci ceva înalt. Cum ar fi scriitoare
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
filosofii de tot felul, este un „fruct al iubirii” lor, întemeiată pe atracția fizică ce înfierbântă sângele și pe comunicarea sufletească atât de prielnică inimii însingurate. Însă, în următoarea etapă, prin creștere în ascultarea Legii, copilul și-ar putea „aduce obolul”, infim, dar important, la reconfigurarea acestei lumi, făcând-o mai aptă, mai deschisă spre cunoașterea și împlinirea poruncilor sfinte ale învățăturii lui Isus. După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]