1,702 matches
-
când sfârșită era vara Mă dezlipeam de tine, Ateneu. Iar prima mea iubire arsă-n pripă Sub doi copaci bătrâni, și seculari Iubire ce a fost doar o risipă O știu prea bine, și cei Doi Stejari Duminica îți vizitam Oborul... Așa cum cetățenii toți, făceau Talciocului mereu o să-i duc dorul Și micilor de pe grătar, ce sfârâiau. Sa plec la oaste, mare chin a fost Dar am îndeplinit numai dorința tatei Acum socot că a avut un rost Căci te veghez
FOCSANI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353413_a_354742]
-
unii în gospodăria proprie...o letargie demnă de poveștile cu Păcală...” Nu știu ,fata, cum or putea să stea degeaba toată ziua...Le vezi stând la poarta pe scaun, leganandu-si picioarele, parcă n-ar avea nimic de făcut în obor și prin casă...Doamne, femei tinere...Decât se premenesc și căra toată ziua de la magazine, cu sacosele pline...Eu, daca nu frământ pâinea cu mâinile mele, chiar dacă sunt bătrână...nu mă simt bine...și dacă nu iau oul din cuibul
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU DORULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU DORULUI Of, dor, mi-e dor, mi-e dor să pup brazda-n obrăjor, si, pe boț, mieluțu-ntr-un obor, si de dorul stanei să nu mor - of, dor, mi-e dor, mi-e dor să leg snopii pe ogor, să smulg clipei, floarea de mohor, si de dorul toamnei să nu mor - of, dor, mi-e dor, mi-e
ELOGIU DORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354182_a_355511]
-
din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise: „Acolo ai stat, Sultănico!?” O tristețe a apărut în ochii fetei și ai bătrânei, dar în centrul satului, o clădire imensă, o Casă de cultură
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
alt fel de râs), al batjocurei de care avem parte de ani buni și care, se pare că nu vom scăpa așa curând. Un râs vulgar, malițios, arogant, un râs prostesc, un râs zeflemitor, mârlănesc, un râs de mitocan din Obor, care duce în deriziune, tot ce a fost construit cu migala, pe temelia bunului simț ancestral. Da, totul se demolează. Și pe ruine se construiesc cutii de carton. Sau de sticlă. Ele se vor prăbuși la primul vânt mai puternic
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
numere de serie consecutive. Răspunsurile date au fost la fel de penibile că și situația în care ne aflăm. Poate ar fi fost mai cinstit să se spună că cele trei facturi au fost cumpărate într-o singură zi de la țiganii din Obor și că cel care le-a cumpărat nu s-a mai obosit să se deplaseze încă de două ori, la intervale de timp diferite, pentru același lucru. După despărțirea de olandezi, cel care semnase facturile și era adjunctul președintelui la
CUM AM VAZUT EU MISCAREA SINDICALA DIN ROMANIA de TUDOR URLEA în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357577_a_358906]
-
de mare tonaj ce transportau marfa din port în diferite direcții ale țării. Viorel, rezolvând repede cu actele necesare la D.A., a luat dispoziția de încărcare, a revenit grăbit la mașină și au plecat spre depozitele de îngrășăminte din zona Oborului, I-a lăsat dispoziția de încărcare lui nea Cârâc, i-a spus că are ceva probleme personale de rezolvat prin oraș și au fixat ora și locul de întâlnire. Cum a coborât din molotov, pe aici ți-e drumul: direct
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
ci pentru o tăvăleală nebunească, fără prejudecăți sau regrete. Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația era mare. Simțise chemarea fetei, așa că, negăsind un taxi, a luat prima trăsură liberă din fața gării de marfă din Obor și, indicându-i birjarului direcția spre Palas, se grăbea să o întâlnească pe Săndica. Știa că aceasta îl aștepta cu materialul seminal în recipient la Laboratorul de Ameliorare al Regnului Animal Palas. Nu putea să umble cu termosul plin în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
București. După ce au terminat de mâncat, s-au urcat în camion și au mers la casă lui Motocu. Didina și-a luat bagajul, plecând mai departe cu Costică și șoferul la Slobozia. Mache și Fănică s-au dus la gara Obor, unde au luat trenul spre Slobozia. În tren Fănică i-a spus lui Mache: - Tată, la Atelierul de lumânări, în timp ce tu făceai comanda în biroul patronului, eu m-am plimbat prin atelier și am urmărit cu multă atenție cum se
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
își făcuse relații la atelierul de parafină din Ploiești și procura parafină de cea mai bună calitate. Odată ajuns în București, afacerile au început să meargă și mai bine. În scurt timp Ștefan și-a cumpărat o vila pe lângă gara Obor și o mașină cu care să se poată deplasa mai ușor la Ploiești, pentru parafină. După ce s-a aranjat bine în capitală a adus lângă el și copiii de la Slobozia, fiind ajutat în creșterea lor atât de sora lui Maria
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
prinsă de o tortiță încovoiată, în formă de „U” întors, ce servea la prinderea de lobul urechii - era piesa care-i mai rămăsese, din perechea pe care i-o cumpărase bunicul, cam la un an de la căsătorie, după ce vânduse la obor un mânzat de toată frumusețea. N-avusese însă parte să-i poarte decât vreo câteva luni („Chiar dacă - Dumnezeu mi-e martor - vițelul fusese crescut cu muncă cinstită”, completa ea, de fiecare dată când spunea povestea), întrucât pierduse unul dintre ei
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
al bunicului său dinspre mamă. Înarmat cu un baston făcut de el cu ani în urmă din lemn de corn - o amintire - păstrat cu grijă ca să nu se piardă, la streașina șoprului unde sălășuiau animalele, el a scos vitele din obor - două vaci, un mânzat, doi viței - și împreună cu nașă-sa au mânat turma spre izlaz, locul cu iarbă deasă. În amintirile lui, același meleag de zbenguială cu prietenii, copii de toate vârstele ai satului, care erau destui. În acel an
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
din mașină fiind primit de câțiva câini, fioroși prin dimensiunile lor, dar la comanda lui Nicolae, blânzi ca mieii. L-am strigat de frica dulăilor, eu fiind fricos de când mă știu de câini, cai și tauri. Mi-a răspuns din oborul vi- telor, din spatele casei. M-am dus acolo. Ca profesor timp de patru decenii și jumătate am rămas contrariat de ce mi-au văzut ochii. La intrare, în obor, doi tauri ca două stânci, cu tălăngi la gât, cărora le jucau
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
de când mă știu de câini, cai și tauri. Mi-a răspuns din oborul vi- telor, din spatele casei. M-am dus acolo. Ca profesor timp de patru decenii și jumătate am rămas contrariat de ce mi-au văzut ochii. La intrare, în obor, doi tauri ca două stânci, cu tălăngi la gât, cărora le jucau ochii în cap ca la șerpi, m-au în- fiorat; mai ales că doar cu câteva săptămâni în urmă, un mare negustor de animale, Toche, fusese omorât de
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
ei cât și pentru mine. Încetul cu încetul progresul dădea semne că apare. Vine vacanța de iarnă, ne urăm sărbători fericite și aveam să ne întâlnim când nămeții păreau că vor să ascundă școala de privirea trecătorilor grăbiți către gara Obor. Lunile ce au urmat aveau să-mi aducă o lecție pe cât de prețioasă pe atât de necesară: dacă te culci pe-o ureche crezând că lucrurile merg bine ți-o iei rău. Pe front era acum pace însă au început
Ce știu acum e că școala e locul unde oamenii pot sădi fericire. Semnat () [Corola-blog/BlogPost/338371_a_339700]
-
de intențiile pe care le are în politica economică, că face o dezvăluire pe care nu a mai făcut-o la alte mijloace mass-media. „Știți că sunt pescar pasionat și-mi place peștele. Am fost acum două săptămâni în piața Obor și întrebam de crap și de caras. Și mi s-a oferit, iată, ce crap din Spania avem, ce caras frumos din Ungaria (...). Dar din România ce aveți? Am întrebat și mi s-au arătat câteva știuci amărâte. Dar România
„Nu dăm multinaționalele afară din țară, dar noi vom încerca de acum să ajutăm companiile românești” () [Corola-blog/BlogPost/338823_a_340152]
-
asistență medicală postoperatorie și neonatologie. Și le-am zis și pe vorbe. Chiar sunt curios ce au înțeles din acest feedback... Îți recomandăm „Pulpă de miel aveți? Vreau un kilogram, cubulețe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan Am rememorat atunci, printre emoțiile momentului, că pățisem același lucru cu patru ani înainte, ghiciți unde: la biserică! Am hotărât să ne botezăm primul copil la biserica unde ne-am cununat. Am stabilit cu
Bună ziua, am venit să naștem... Acum, repede!... () [Corola-blog/BlogPost/338486_a_339815]
-
mă rog, de fapt este o mâncare de origine persană). Pentru asta ai nevoie de cardamon, dafin, scorțișoară, chimen, garam masala, ardei iute, coriandru proaspăt, fenicul, ghimbir, iaurt, sos de roșii și... miel. Pentru că în mod uzual „facem piața” la Obor, dau fuga la prima oră să cumpăr 1 kg de pulpă de miel cubulețe. O doamnă în putere, văzând că mă învârt în gol, mă întreabă: „Ce căutați?” „Pulpă de miel, 1 kg.” Îmi zâmbește oarecum superior și cu accent
„Pulpă de miel aveţi? Vreau un kilogram, cubuleţe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan () [Corola-blog/BlogPost/338478_a_339807]
-
Vreau un kilogram, cubulețe”. Se uită și turcu’ lung la mine. Să vezi că mă ceartă și ăsta, îmi zic. Mă întreabă: „Ca pentru tocăniță, nu?”. Confirm. Omul scoate pulpa din frigider (exact la fel de mare și proaspătă ca cea de la Obor) și „decupează”, din prima, dintr-o cavitate din partea posterioară a pulpei, cu o dexteritate și o precizie care l-ar fi scos din sărite pe Shylock, o bucată de exact 994 de grame. „Cam așa să fie?” Îmi arată dimensiunea
„Pulpă de miel aveţi? Vreau un kilogram, cubuleţe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan () [Corola-blog/BlogPost/338478_a_339807]
-
prea mult. Nu sunt nebun. Consumatorul are tentația să facă anumite compromisuri din rațiuni de proximitate sau de preț. E firesc, toți alergăm într-un fel sau altul după convenabil și confortabil. Dar prostia nu trebuie tolerată. Pentru că domnul din Obor a dat dovadă de prostie. Într-un post anterior pe aceeași temă - experiența clientului - un cititor comentator îmi spunea că nu e corect să compar cultura comercială românească cu cea arabă, având în vedere experiență de secole a arabilor. Și
„Pulpă de miel aveţi? Vreau un kilogram, cubuleţe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan () [Corola-blog/BlogPost/338478_a_339807]
-
de evaziune fiscală cu produse accizabile Cu toate că autoritățile susțin că depun mari eforturi în combaterea contrabandei, pentru reducerea pieței negre este nevoie de o serie de schimbări legislative. Pentru că mare parte din comerțul ilegal cu țigări are loc în piețe, oboare, sau în apropierea stațiilor de metrou este nevoie de stabilirea unor atribuții specifice pentru poliția locală și jandarmerie. „Eu cred că odată cu adoptarea directivei tutunului, lucrurile vor fi mai clare, va exista o mai mare trasabilitate a produselor. Trebuie să
Cum pot fi scăzute profiturile Rețelei Underground. „Poți să faci contrabandă în fiecare zi. Azi îți confisc casa, mâine îți iau pământul” () [Corola-blog/BlogPost/338641_a_339970]
-
altă lume viitoare... Nu mai avem de pus pe foc, Nici haine, apă și mâncare Și nici în groapă loc deloc, Nici fiecare-n fiecare... Nu mai avem ce da la troc, Nici ce mai pune la vânzare Și nici obor și iarmaroc, Iisuși și Iude spre trădare... Nu mai avem nici busuioc, Nici sânge fiert de fată mare Și nici cocori cu vara-n cioc Venind ca lăncile din zare... Nu mai avem nici un proroc, Nici prunc de maică născătoare
NU MAI AVEM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342194_a_343523]
-
omului cu adunatul dărilor către Stat, din ce în ce mai împovărătoare. - Dă-l în ceara mă-sii că-i vom plăti. De-aia merg tocmai la Constanța. Sper să vând ceva și la un preț mai bun. Poate merge mai bine ca la obor la Mangalia. Ai văzut și tu. Țiganii vor să-ți ia munca mai pe degeaba dar vând tinichele lor cât nu face. Numai să te păcălească fi-le-ar mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu obidă. În
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
depus. Ajunși la grădinile de la Zarguzon, în apropierea orașului Techirghiol, tata a tras caii la fântâna cu cumpănă și i-a adăpat, lăsându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la obor. Dimineața, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit și eu din somnul ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol și fitil din bumbac. Prin curți se auzeau câinii lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul pe o stradă unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]