857 matches
-
obscură, în care pătrunderea oricăror raze de lumină era exclusă. În această sală, un tub Crookes, excitat de descărcările unei bobine de inducție, era acoperit cu ecrane de carton negru, opac pentru lumină cunoscută, chiar cea mai intensă. În această obscuritate, special creată pentru a permite ochiului să recepționeze orice fenomen luminiscent, nu era nimic luminos, pana cand acele radiații, inca neidentificate și emanând fără dubiu din tubul Crookes, au traversat carapacea de carton, căzând pe ecranul fluorescent; ele și-au
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
fenomen luminiscent, nu era nimic luminos, pana cand acele radiații, inca neidentificate și emanând fără dubiu din tubul Crookes, au traversat carapacea de carton, căzând pe ecranul fluorescent; ele și-au pus în evidență existența luminând, într-o oarecare măsură, obscuritatea. Să vadă că ecranul s-a luminat sub influența unor radiații invizibile, să remarce o linie de umbra traversând ecranul, să identifice obiectul care a produs acea umbră, să verifice ca sursă de radiații este cu certitudine tubul Crookes, toate
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
lui Ion Negoițescu, care accentuează lirismul și sentimentalismul manifestate indirect, atribuindu-le „mai degrabă lucrurilor dimprejur decât fiorului lăuntric”, și relevă faptul că exemplul suprarealismului i-a dat poetului acea „libertate emotivă și expresivă necesară sondajelor speciale în zona de obscurități a sufletului uman”. În fine, Al. Cistelecan crede că în producția poetului nu există vreo originalitate fundamentală, frapant „revoluționară”, semnalează importanța retoricii, o retorică a ironiei, „al cărei precipitat - angoasa - pare o achiziție involuntară”, și o retorică a omisiunii, menită
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Luceafărul”, „Viața românească”. Versurile din primele volume, Profet spre ziuă (1972) și Luptele soldatului (1980), au un aspect ermetic, cu ambiguități, elemente abstracte și dau o impresie de vag, de nedefinit, iar imaginile recurente - umbra, pasărea, piatra, strămoșii - lasă în obscuritate mesajul poetic. Cu Din umbra lumii (1983) se produce o schimbare, în sensul evoluției spre transparență a ideii poetice. Versurile exprimă acum, cu o remarcabilă prospețime și acuratețe, „dor-durerea” cu care este căutată divinitatea și este resimțită lipsa ei: „acum
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
Structura liricii moderne (1956), cu subtitlul, care face delimitările istorice de rigoare, De la Baudelaire până în prezent. Ceea ce, după profesorul freiburghez, individualizează poezia universală din acest interval e o „structură” interioară unică, neafectată de politicile diferitelor curente. Dominanta acestei structuri e obscuritatea. Potrivit lui Baudelaire, pentru poetul modern e „o anumită glorie în a nu fi înțeles”. Sursele obscurității, consideră Friedrich, sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Ceea ce, după profesorul freiburghez, individualizează poezia universală din acest interval e o „structură” interioară unică, neafectată de politicile diferitelor curente. Dominanta acestei structuri e obscuritatea. Potrivit lui Baudelaire, pentru poetul modern e „o anumită glorie în a nu fi înțeles”. Sursele obscurității, consideră Friedrich, sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau fără nici un sens, rămânând să le fie atribuit unul (sau mai multe
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
și în ultima fărâmă de tristețe sau disperare. Avem nevoie de umilință pentru ca mustrarea să transforme inimile, iar nu să rănească doar sensibilitățile colective sau orgoliile individuale. Am operat în acest volum modificări substanțiale. În primul rând, am eliminat cele mai multe obscurități, imprecizii și erori strecurate în prima ediție. Am modificat ordinea textelor în interiorul fiecărui capitol. Am explicitat apoi intuițiile mult prea criptice, lăsând adesea loc pentru dualismul atât de puțin ascetic: text vs notă de subsol. Acolo unde era necesar, am
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
secol și numai câteva decenii mai târziu, Mihai Eminescu (1850-1889) își asuma și el riscul deriziunii. Făcând zilnic drumul spre Lipscani, când amintirile sale germane erau confiscate de temperaturile caniculare ale politicii românești, Eminescu conversa zilnic cu „marele public”. În obscuritatea unei cămări din redacția Timpului, poetul îndrăgostit de Hamlet era obligat să descrie întâmplările bolnave ale vremii. Cel puțin la noi, tradiția a continuat. Cine dintre cei mari a evitat publicistica, în eseuri sau foiletoane? Nu este destul să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și sensibilitatea Evangheliilor față de alteritate. Pentru ucenicii lui Iisus, esențialul se petrecea în afara calculelor avide ale autocraților imperiali. Nu întâmplător, viața primelor comunități de creștini și de monahi se centra pe celebrarea euharistică a morții și învierii lui Hristos. În obscuritatea unor neștiute catacombe sau în inima deșertului, sfârșitul istoriei putea fi proclamat fără nici o prezumție. Ziua a opta venea în inimile oamenilor la fiecare Euharistie. O primă sentință din judecata universală a lumii fusese deja pronunțată prin moartea și învierea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-se parcă în senatul de marmoră al celor morți. Explicația dată de căpitanul Peleg nu părea cîtuși de puțin îndestulătoare, deși e adevărat că orice revelație privind partea mai profundă a sufletului lui Ahab, se încărca mai degrabă cu o obscuritate semnificativă, decît cu o lumină lămuritoare. Pînă la urmă, însă, totul a ieșit la iveală - cel puțin în ce privește întîmplarea cu pricina. Accidentul acela nefericit era cauza izolării sale vremelnice. Și nu numai a ei, ci și a retragerii lui sistematice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Îndeplinesc Însă din plin menirea: ele deșteaptă, cheamă la luptă, mobilizează (Ă). Nicolae Tăutu cultivă imaginea grațioasă, poanta lirică (Ă) de cele mai multe ori În efecte ieftine. Și aceasta pentru ca să-și acordeze focurile imagistice la elementele realității. În debutul poemului sugerează obscuritatea satului Prisaca (Ă): «Satul meu n-are monografie; au Încercat cândva cocorii s-o scrie, dar cerul vânzolea cearșaful de nori și nu mai descifrăm rândul de cocori». Nicolae Tăutu e un pudic și ocolește ditirambele spuse cu voce sonoră
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
extrem de cultivat și un personaj sofisticat (Chandler, 1977, p. 54). Dacă citim cu atenție acest fragment, constatăm că distanța de la Ross Macdonald la T.S. Eliot nu poate fi foarte mare: de ce n-ar aprecia la autorul lui The Waste Land obscuritatea, din moment ce e sedus de acest lucru la propriul său ucenic? Acel nothing to hitch to nu este decât indeterminarea, fărâmițarea, anularea temporalității și a formei din poetica modernistă. Ceea ce-l interesează pe Chandler la alți autori (și, prin deducție, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind simplu mimesis, având ca esență „minciuna”, iluzia, arta trebuie să depășească „limitele posibilului și ale ponderabilului”, să surprindă „spiritul ascuns al lucrurilor”. Câteva eseuri aduc
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
o epocă depășită, în acel trecut pe care nu izbutisem niciodată să-l părăsesc... Rămăsesem vreme îndelungată așezat pe nisip, rezemat cu spatele de fundul unei bărci răsturnate. Noaptea de deasupra mării alcătuia un ecran negru, adânc și viu, asemănător obscurității mișcătoare dindărătul pleoapelor închise. Memoria desena pe fondul ăsta întunecat chipuri de altădată, o siluetă rătăcită în zilele acelea de dezastru, o privire care părea să mă caute printre ani. Tu. Șah. Tu...Umbrele din această stare de după viață nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și simbolul ignoranței. Ieșirea din peșteră ilustrează, prin urmare, accesul la cunoaștere, la binecuvântata lumină a adevărului. Interpretarea este astfel strâns legată de scenariul oniric. Dacă cel ce visează este închis sau rătăcit într-o peșteră, reprezintă o mărturie a obscurității ce domnește în spiritul și în viața sa, a absenței de soluții și a disperării. Invers, dacă traversează peștera și iese la lumină, înseamnă că poate găsi răspunsurile potrivite și să iasă victorios dintr-o pasă proastă. Centru Centrul are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
tot ce este subteran, înăuntru, în centru vine de la negru. Pe de altă parte, din cauză că absoarbe, negrul sperie. Din acest motiv, este culoarea funerară în Occident. Însă nu este simbolul durerii ori al tristeții, ci al necunoscutului și al non-manifestării. Obscuritatea pe care o generează îl înrudește cu forțele nocturne și oculte (opunem, de altfel, magia albă, pozitivă, magiei neagre, negative). Reprezintă munca latentă a visului, oprirea activităților pe timpul nopții, odihna trupului și trezirea spiritului. Gestionează domeniul imaginarului și al fantasmelor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sa, până atunci pașnică, ar putea fi în mod brutal bulversată. Mlaștină, smârc, iaz Mlaștina evocă mai ales lentoarea, împotmolirea și confuzia. Este o reprezentare a apelor tulburi, stătute și neproductive. Pune accentul pe absența evoluției unei situații sau pe obscuritatea și dezordinea ce domnesc în spiritul celui ce visează. Mare, ocean Marea este simbolul matricii universale, al apelor primordiale, al locului originar. Marea este, prin excelență, mama universului, a cosmosului și a umanității. Prezența ei în vis pune adesea accentul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Cei care au fost Înțărcați de la lapte, care au fost smulși de la sân; primește chin după chin, primește speranță după speranță, Încă puțin, Încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiunile par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu Întâmplător teologul alexandrin Își Începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați de moarte martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
interpretarea unor experiențe semnificative în ordinea formării poetice). Orientarea către ludic, amorsată în câteva poeme în versuri, explodează în volumul Madona din dud (1973) - revanșă aproape ostentativă pe care și-o ia poetul ca replică la obiecția de abstracțiune și obscuritate: „Mă strigă umbra mereu:/ Cine iese-n locul meu?/ Azi o naștem pe Alcest, / testimonium ludus est / En, ten, tin, / o ce joc sublim!”. Ciclul - pus pe muzică de Cornel Țăranu - valorifică folclorul și limba țiganilor, ca și pasionalitatea lor
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
în 1969, este o culegere din textele publicate anterior în reviste. Unele dintre ele tind către verificarea unor interpretări teoretice (ca, de exemplu, Pledoarie pentru autonomia eseului, specie literară suspectată de nonconformism ideologic în deceniul anterior, Hermes sau Voința de obscuritate în poezie etc.). Altele sunt articolele de critică la zi, implicate în disputele literare curente, precum Direcția nouă și călinescianismul, Critica creatoare, critica normativă, critica fermentativă și altele, într-un moment dominat în critică de exemplul călinescian, îndeosebi pe latura
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
curent de aer o stinge. Întunericul îi ia pe amândoi prin surprindere. După o clipă de uluire, Rufus își pune palmele pâlnie la gură și începe să strige: — Ia fă-te-ncoace, unul cu un amnar! Până una alta, ia obscuritatea ca pe o binecuvântare. Se lasă îmbrățișat de ea din toate părțile. Un zid între el și lumea înconjurătoare. Mai ales nu-l mai vede pe pisălogul ăsta enervant trimis pe capul lui. Savurează în tăcere desfătarea singurătății. Liniștea îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Corpurile lor s-au cunoscut pe pipăite și s-au împreunat pe întuneric. Tânăra întinde brațul prin somn și-l atinge. Nimic nu zvâcnește în măruntaiele lui. Cu delicatețe, dar fără urmă de emoție, îi îndepărtează mâna. Pe cât îi permite obscuritatea, caută să-i cerceteze chipul acoperit de șuvițe răvășite, căci părul a scăpat de sub plasa de mătase cu care se îmbrobodește în fiecare seară. O imagine cu totul insolită chiar și pentru el, pentru că în timpul zilei își înoadă părul la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unul dintre cei trei curatori ai apelor conduși de Messalla Corvinus este responsabil cu regularizarea cursului fluviului. Pe el l-au considerat oamenii vinovat de nenorocire. Pe Celer. Între timp, ochii s-au obișnuit îndeajuns cu întunericul ca să străpungă prin obscuritate. Își plimbă privirea pe trupul ușor diform din cauza sarcinii. Revine la gândurile dinainte. Agrippina e diferită de flușturaticele din ziua de azi. N-o preocupă decât căminul, soțul și copiii... Fugitiv, pe față îi joacă un surâs orgolios. Oare cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
părerea, dar se răzgândește. Mai bine nu. S-ar putea să nu-i înțeleagă preocupările. De ce trebuie să sacrificăm zeilor din infern numai animale de culoare neagră? O să-i răspundă că este normal să le placă negrul, din moment ce trăiesc în obscuritate. Din același motiv, lui Jupiter i se oferă doar tauri albi sau cel puțin cu o pată albă în frunte. Dar porcul? Care e motivul pentru care îi este consacrat lui Ceres? Pentru că distruge recoltele pe care ea le apără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]