2,880 matches
-
câțiva ani în spatele gratiilor, redescoperă realitățile vieții în libertate, marcate de agresiuni și excese, în comunitatea de romi în care trăiesc. Citizen K. este regizat de Michal Dvorak, care a înregistrat experimentul făcut de grupul artistic Ztohoven. Într-o eră obsedată de identificare, un grup de doisprezece artiști au testat cât de departe se poate merge cu o identitate împrumutata. Ei au comandat carduri de identitate false, făcând schimb de identități prin înlocuirea fotografiilor cu unele create pe calculator și folosindu
Echoes of Jihlava la Bucuresti [Corola-blog/BlogPost/97536_a_98828]
-
bolilor nervoase după ce a fost înșelat și părăsit de soția lui, Nikki. Mutându-se sub același acoperiș cu părinții lui după ce este externat, Pat are impresia falsă că nu a lipsit de acasă mai mult de câteva luni și este obsedat de ideea de a o recuceri pe Nikki. Vechii prieteni ai profesorului și-au întemeiat între timp familii, tatăl lui este mereu într-o dispoziție proastă fiindcă este fan al echipei de fotbal american Philadelphia Eagles care pierde un meci
Am văzut: Scenariu pentru happy-end [Corola-blog/BlogPost/97610_a_98902]
-
sale de pe spiritul boem și vesel, ,,dat în Paști’’ de talentat, cum spunea marele său prieten Nichita Stănescu, și care își scrie povestirile ,,cu labă de zeu’’, în imaginea unui scriitor care elaborează greu, sub semnul chinurilor flaubertiene ale stilului, obsedat de fiecare cuvânt al limbii române’’. Studiul monografic al lui Viorel Coman intră în profundă vibrație și consonanță cu oceanul operei lui Fănuș Neagu, fiind, aidoma acestuia, unic, spectaculos, doldora de idei. Autozidindu-se în capodopere... Credem că, în subconștient, criticul
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
află cuprins în strania sintagmă a Stării d’întîi. Sensul acesteia se circumscrie celui de „stare absolută, pre-ontologică în spiritualitatea românească (nici Ființă, nici Neființă), /.../ înțeleasă ca stare pe loc. Spre ea tinde poetul: setea liniștii eterne, cântecul vechi ce obsedează și pe Hyperion (mi-e sete de repaos).” (p. 16.) Eminescu este, pentru prima oară în literatura română, aducător „... fie al unui cântec ce a încifrat realitatea/.../ prin metaforă/..../fie a unui cântec ce descifrează Starea d’întîi ca Enigmă
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
mimând o falsă consternare, excepție făcând, iarăși, Papa: -Ce-i tot șușotești, fato, acolo?! Nu știi ce-i poate pielea?! Ori, mai bine zis, ce-i putea? Și-a mai păstrat doar ochii alunecoși drept arme de cuceritor... -Formidabil! Dar te obsedează mult trecerea timpului pentru alții?! îl chestionă mustrător Diplomatul. Și-apoi, e o lege a raporturilor umane, știai? Nu-i judeca pe ceilalți după tine... Și, pentru a schimba registrul conversației, îl uită pe cârcotașul de Papa, adresându-i-se
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
cei care te îngrijesc. Punct. Cunosc o persoană care mi-a spus că nu se teme de nimic, nu o cred, dar mă fascinează fața ei. Nu am văzut-o decât odată, pe viu, în forografii apare mereu alta. Mp obsedează, nu pot spune că o iubesc, nu o cunosc. Îmi place că este trufașă. Mi-au plăcut oamenii îndrăzneți, trufași, până la o adică. Unora le cade masca. Adică fac pe ei. Ea scrie, nu știu ce scrie, de ce scrie, cum nu înțeleg
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
și trebuie interzis prin lege într-o țară creștină! Faceți-vă crucea mare și rugați-vă pentru Florin Bădiță, organizatorul „Zilei fără pantaloni la Metrou”, de fapt, „Ziua sfidării moralei și a bunul simț”! Păziți-vă mintea de acei deviați, obsedați de dezinhibare, divertisment pornografic, sex, prostituție, sodomie, violență, care trăiesc iluzia unei false libertății, ascunsă sub masca democratică! Dezbrăcatul în public în toiul iernii e o acțiune imbecilă și satanică de atragere și păstrare a unui consumator cronic de spectacole
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
doar nu începeți să spuneți bancuri la interviul de angajare. De asemenea, nu trebuie subliniat că sunteți un om de succes. În schimb, puteti susține că rezultatele avute arată că sunteți bun în ceea ce faceți, dar nu spuneți că sunteți „obsedat” de perfecțiune, pentru că - în subconștientul fiecăruia dintre noi - cuvântul „obsedat” are o anumită conotație negativă. În fine, ar fi ciudat să vă lăudați că sunteți... „modest”! Efectul va fi contrar.... Daniel Neguț
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93218_a_94510]
-
comună", "dorinți seculare". Prin forța lucrurilor, ele se întorc către anul 1940 și chiar mai adînc în vremuri, înaintea făuririi României Mari, a cărei icoană funcționează precum un miraj. "Bolnav de poezie", "bătrîn copil" al meșteșugului acesteia, Vasile Tărâțeanu e obsedat de harta patriei ideale pe care se străduiește a o reconstitui cu ingenuitatea unui patriotism fabulos. Imaginile sînt simple, neabătînd atenția de la mesajul exhortativ: "Încă n-am reușit/ să desenez conturul Patriei / exact precum este // de fiecare dată îl fac
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
Care oportunitate? Aceea de a (vă) prezenta persoana, așa cum este ea? Nu-mi dau seama dacă am reușit. De străduit m-am străduit. Să ne revenim, însă, să-l reabilităm pe poet și să-l uităm pe eseistul patetic, ușor obsedat de rostul lui și-al poeziei, cu care se mândrește. Cum altfel decât transcriind aici, întocmai, un poem ce nu poate fi decât o continuare a Ochiului din umbră. înger sălbatic: "înger sălbatic, asemenea ochiului din umbră,/ Privești imagini tentante
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
de morală, o lume de eroi căldicei, peste care a trecut demonul meschin [...] O face bine, iar câteva povestiri din volum sunt chiar antologice." Și, în sfârșit, una din Christian Crăciun: "Ca mai toți scriitorii generației sale, Dan Lungu este obsedat de copilărie, primele două proze putând intra în orice antologie a temei. Firește, fără nimic din seninul tradițional, ci cu o adevărată furie a sordidului, care însă nu exclude ludicul [...] Esențial rămâne personajul, tipurile umane sunt de o cuceritoare diversitate
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
Eliade. Toate aceste personaje nu sunt decât ipostazele diferite ale aceluiași om al timpului său". (Gând românesc, nr. 3, martie 1934) într-o conferință rostită la Radio București Perpessicius sintetizează esențialul și-și exprimă simpatia față de indiscutabilele merite ale autorului: "Obsedată de sexualism și de metafizică, plină de contradicții ca orice organism viu, cu izbânzi și înfrângeri, generația tânără din romanul lui Mircea Eliade este mediul cel mai prielnic dramelor de conștiință. Și întoarcerea din rai este o suită de astfel
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
traduși cu orice preț în diverse limbi, cu speranța ridicolă că în felul acesta au făcut pasul decisiv spre universalitate. Pentru a avea succes, autorul de literatură autohton nu trebuie să copieze formulele magice ale vreunor best-sellers sau să fie obsedat de gradul de traductibilitate al operei sale. El trebuie să-și păstreze sound-ul propriu și, mai ales, să dea dovadă de "onestitate absolută față de sine și deci implicit și față de interlocutor, de public, care în cele din urmă este susținătorul
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
când se petrec cele relatate, care este ponderea unor întâmplări în economia romanului. Totul seamănă cu o pictură abstractă pe care o vezi lipsit de entuziasm, cu sentimentul că nu ai înțeles nimic, dar care îți rămâne în minte, te obsedează, pentru ca ajuns acasă, dintr-o dată, să ai marea revelație și să simți cum toate simbolurile și sensurile ce păreau obscure încep să se dezlege ca prin farmec. Toate personajele din romanul Atrium ajung în final să eșueze într-un fel
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
la lucru în favoarea comunității. Probabil că banii nu-i vor folosi decât să ridice baraje din ce în ce mai înalte între el și lume. Dea Domnul să mă înșel, dar mult prea multe cazuri asemănătoare au confirmat o tristă regulă. Într-o țară obsedată de originalitate, precum România, a te revendica unei direcții culturale sau spirituale anume, a dori să continui un curent sau un stil te descalifică din start. În goană după "prospături", ne repugnă orice fel de asocieri care nu aduc avantaje
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
mașini, Sagan a cumpărat, de-a lungul vieții, câteva din cele mai scumpe exemplare ale vremii. În garajul ei s-au aflat, pe rând, un Jaguar X/440, un Mercedes, un Gordini, un Ferrari 250 GT. Conducând ca o nălucă, obsedată de viteză - întocmai ca în scris -, era cât pe ce să sfârșească tragic. În 1957, la volanul unui Aston Martin, pierde controlul și suferă o fractură a craniului, bazinului și toracelui. Intră în comă, dar scapă în mod miraculos. Nu
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
în comă, dar scapă în mod miraculos. Nu renunță însă la viața aventuroasă. Dimpotrivă, funcționează exclusiv pe bază de adrenalină: câștigă și pierde averi la masa de joc, făcând din exces regula existenței de zi cu zi. E atât de obsedată de ruletă, încât ajunge să i se interzică accesul în toate cazinourile din Franța. Această femeie care a fost plătită regește, care a risipit însă totul, n-avea cum să nu intre în cele mai incredibile încurcături cu legea. La
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, ‘Minunată lume nouă!'(vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă cu patru milenii mai târziu), e să-și curme zilele. Copiii din Lord of the Flies (Golding) sunt obsedați sau hăituiți de masacru. Anna Wulf (The Golden Notebook - Caietul auriu, Doris Lessing) e înspăimântată că, din cauza violenței prezentului, își pierde mințile. Alex (A Clockwork Orange - Portocala mecanică, Burgess) nu face nimic altceva decât să ucidă și, când se oprește
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
amurgul îndeplinesc rolul de rezonatori sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la modul elegiac, cu o virtuozitate a mijloacelor împinsă până la limita artificiului poetic. Se simte un învins, eșecul îl amenință, ca în proza existențialistă. Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a evaziunii sau a neutralității, "un mod de a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al depersonalizării, una din temele predilecte
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
momente ale discursului d-sale recriminator. Funcționează azi, desigur, o modă sexualistă, începînd, să zicem, cu "gimnastica sexuală pe post de muzică, familia Vijelie, de trei ori femeia, Guță manelistul și Bebe sexologul" și mergînd pînă la, helas , o literatură obsedată de "istorioare deocheate, altfel zis sotadice, vechi de cînd îi lumea", cu toată pretenția lor de-a ilustra le dernier cri .Nu interesul pentru sexualitate i se pare reprobabil, autoarei, ci "zelul mimetic al tinerelor prozatoare, cu hormonii în mare
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
politică. Nu m-am înscris în această categorie, a obsedaților de Securitate, nici înainte de 1989, nici după, poate spre rușinea mea. Dar, nu știu de ce, nu mi-aș recunoaște această inaptitudine. Poate că nu e tocmai decent să-i numesc "obsedați de Securitate" pe cei care au fost sau sunt preocupați de rolul politic al unei instituții nefaste. Fără ea nu este de imaginat comunismul românesc și nici o altă formă de comunism. Orice dictatură are nevoie de o asemenea instituție de
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
când Roxana începe relația imposibilă cu Matei, în viața ei reapare, deus ex machina, și fostul iubit din tinerețe care îi propune să-și recunoască fiul, să divorțeze și să se însoare cu ea, bașca un personaj bizar, Grigore Micu, obsedat de idei conspiraționiste, un individ care se crede întruchiparea unui detectiv din filmele lui Humphrey Bogart, îi sparge Roxanei adresa de e-mail și învolburează mai tare apele foarte complicatelor sale relații), infinit mai interesante sunt relațiile interumane colaterale. Mirela Stănciulescu
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
comunismul. Ambele sînt mînate, precum unii profeți eretici medievali, de "dorința de a purifica lumea prin anihilarea unei categorii de ființe umane imaginate ca agenți ai corupției și încarnări ale răului"vi. "Nu mai puțin decît naziștii, comuniștii au fost obsedați de viziunea unei prodigioase lupte finale în care un grup de Ťaleșiť va distruge o tiranie globală și va instaura astfel o nouă epocă în istoria umanității. Tot astfel cum în apocalipsa nazistă Ťrasa arianăť va purifica pămîntul prin anihilarea
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
E85, îndreptându-mă spre București. În mașină se mai află o frumoasă doamnă cu ochi albaștri, Mihaela Ioan, însoțită (era inevitabil) de un bărbat, și anume de propriul ei soț, poetul Ilie Constantin. Particip, neatent, la discuția cu ei, fiind obsedat de cu totul altceva: ce anume i-au făcut cei doi mecanici mașinii mele, în jumătatea de oră fatidică în care i-am lăsat singuri cu ea? Nu cumva i-au forțat vreo încuietoare, cu ranga, și apoi au reparat
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
Diaristul se duce în casa viselor lui, din marea curte cu grădină de la marginea Bucureștilor, și plânge. Comedianul și-a dat jos masca. Iată o altă scenă, la fel de impresionantă, cu un cățel agonizând pe marginea drumului: "22 mai (2006). Mă obsedează întâmplarea de ieri. În timp ce mă întorceam de la Suceava la București, cu mașina, am oprit pe marginea șoselei, cu 16 kilometri înainte de Bacău, într-o parcare, bineînțeles neîngrijită, lipsită de vreun copac care să țină umbră și plină de gunoaie. La
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]