1,688 matches
-
tineri care aveau datoria să extragă din colecția interbelică a publicației toate numirile efectuate în ministere de la funcția de director în sus (vezi p. 12). Este foarte posibil ca listele întocmite atunci să fi constituit baza faimoaselor arestări de la începutul "obsedantului deceniu". Scrisul lui Annie Bentoiu are o seninătate aristocratică, o luminozitate structurală care îi dă o foarte mare credibilitate. Spre deosebire de alți autori de literatură memorialistică, victime ale regimului comunist, Annie Bentoiu nu urmărește în primul rând să scoată în evidență
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
în viitor, ci în prezent, un prezent atât de tulbure, încât se dovedește la fel de greu de prevăzut ca și viitorul. Și primul lucru, pe care nu pot să nu-l observ și care mă frapează, este felul de-a dreptul obsedant în care, cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond. Omniprezența lor ne obligă să le privim nu numai cu deznădejde, ca pe o fatalitate, ci și
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
cu viță sălbatică (ed. I, 1976, într-un tiraj de 34.000 de exemplare; ed. II, 1979, 100.000 de exemplare; plus alte trei ediții ulterioare, ultima apărută în 2002 la Chișinău) e o mostră durabilă de ceea ce înseamnă romanul obsedantului deceniu (1948-1958). Chiril Merișor, redactor la o editură, membru de partid din 1945, este exclus în 1950, în timpul verificărilor - situație ce nu-i aduce, totuși, din punct de vedere profesional, un prea mare prejudiciu, putând dobândi un serviciu. Mai grav
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
comunismului la noi. Romanul e viabil prin depășirea unei scheme, prin construcția unei narațiuni veridice, bogată în realități semnificative, prin virtuozitatea construcției de povestiri și prin inventarea unor personaje credibile. Constantin }oiu se folosește de oportunitatea dezvăluirilor politice din romanului obsedantului deceniu (romanul începe să fie scris de prin 1969) pentru a realiza ceva peste așteptări și peste previziunile momentului. Perenitatea indubitabilă a romanului se datorează faptului că e mai mult sau e altceva decât unul despre erorile politice din deceniul
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
a romanului se datorează faptului că e mai mult sau e altceva decât unul despre erorile politice din deceniul 1948-1958. E un studiu sociologic, sensibilizat de virtuozitățile epicului, despre efectele morale ale schimbării politice. Ceea ce nu înseamnă că toate romanele obsedantului deceniu sunt reabilitabile necondiționat, pentru că toate relatează despre schimbarea de regim politic, de atitudine față de trecut și față de omul prezentului etc. Diferențele sunt făcute de gradul de ideologizare conformistă, schematismul conflictului, simțul dramatic al vieții concrete confruntate cu o nouă
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii aflați în lumina prăfoasă urmăresc aprinderea becului obsedant, așezați în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte pe podea și supraviețuitorii
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
vorbi despre o ruptură între lumea arhaică și lumea modernă, o analiză la nivelul ontologicului, și nu al psihologicului, permițând surprinderea unor pattern-uri mitice, simbolice, ce se manifestă în cadrul unei întregi colectivități de-a lungul istoriei culturale, depășind metaforele obsedante sau miturile personale. Mircea Eliade a fost primul care a susținut că poveștile sunt reinvestiri mitologice mai mult sau mai puțin mărturisite, fiind convins, încă din 1939, de existența unor "amintiri imemoriale", care zac în sufletul tuturor oamenilor și care
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
N. Manolescu, publicat inițial în "România literară" din 1 august 2001, este reluat în volumul Inutile silogisme de morală practică, Ed. Albatros, 2003). Sanda Cordoș propune termenul de jdanovism numai pentru ceea ce suntem tentați să numim proletcultism, adică perioada 1948-1964, obsedantul deceniu extins, după cum l-a numit Marin Preda. Are dreptate, numai că termenul e prea special, având defectul de a isca nedumeriri pentru necunoscători. El poate fi vehiculat între specialiștii primei perioade a comunismului românesc, dar are dezavantajul de a
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
locul pustiitelor de conținut produse ale postmodernității. Copiii de azi trăiesc la altă scară și în cu totul alte condiții condiția alienantă a celor care au avut neșansa să-și trăiască primii ani de viață în perioada de glorie a "obsedantului deceniu". La nivelul construcției, Alice în țara crimei este ceea ce s-ar putea numi un roman postmodern. O scriere discontinuă realizată prin lipirea, uneori aleatorie, a unor fragmente dintre cele mai diferite (întâmplări la timpul prezent, amintiri, incursiuni într-un
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
cu disperarea că sînt definitive, că nu mai există amendamente, întrebări, dialog. Dincolo de luciditatea analizei politice, a sofismelor, a unei filosofii bizare degajată de o societate tot mai primitivă, de voluptatea verbului său, îmi apare acum, pregnant și tulburător, umanul. Obsedant. Nu mereu i-am dat atenția cuvenită. Accentul a căzut pe mecanismul prin care scriitorul vede realitatea imediată în care trăiește. Acum am intrat în sistemul interior. Astăzi, recuperez liniștea de la Lisa, felul în care acolo se iubește și se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
în filigran, au început să fie dublate de paranteze eseistice, prin care spiritul său mereu curios introducea noi teme de reflecție. O știre dintr-un ziar, o emisiune de pe Discovery sau History, o replică întâlnită într-o carte sau foșnetul obsedanților oțetari din curtea casei intră, parcă, în chipul cel mai firesc în cuprinsul elastic al acestor convorbiri. Nemaivorbind de politica dâmbovițeană, care îl irita pe Octavian Paler până la cele mai plastice comentarii, ieșite dintr-o mâhnire profundă... Nu aveam, așadar
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
comentat romanul înainte de Revoluție nu puteau, din cauza cenzurii vigilente, să pună punctul pe i. Iar structura lui deschisă și polifonia îi ajutau s-o facă. Exprimau prin aluzii și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul lui Victor Petrini, Marin Preda), adevărul sângelui în care e scăldat F. Minciunile debitate aici nu mai sunt omenești, nevinovate, simpatice; nu mai sunt parte a contractului social ori debușeul "creativ" al câte
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
și o umanitate - iar nu imaginea lor. Aici cred că a fost miza scriitorului: să depășească suprafața gelatinoasă a lozincilor, a clișeelor din anii democrației populare și să ajungă la miezul oamenilor sufocați de ele. Nu atât să "redea" atmosfera obsedantului deceniu, cât respirația stricată, de bolnav, a individului integrat într-o comunitate rămasă fără repere. Regatul Danemarcei este putred și adevărul umblă cu capul spart; dar important e să trecem dincolo de această amară constatare, adâncind problema, ridicând miza, ajungând înlăuntrul
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
cu părinți, toate cărțile fiind inspirate din realitate și din basmele lumii, având o aură poetică unică. Acum vedem și chipurile de odinioară ale tinerei mame, corpul subțire de elf, așa cum va rămâne Astrid Lindgren până la bătrânețe. Și acel chip obsedant din fotografia cu prietenele ei din sat, toate îmbrăcate în haine bărbătești, Astrid cu șapcă și gât de lebădă amintind de un Gavroche din bătăliile de stradă, totul fiind în ea: mândrie și nesupunere autentică. Se spune că a fost
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta irațională indispensabilă picturii lui Bacon; ele coagulează și fac vizibile pe pânză frânturile de imagini obsedante ce preexistă tabloului - pe retina artistului. Mai mult chiar decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
putrede/ nici îngropate" (aș spune mereu). întrucît în "lucrurile mici" laolaltă cu capacitatea lor de-a constitui ambasada celor "mari", stăruie totuși o neîmplinire endemică, o taină ai cărei "martori" pot fi "îngerii", străbătută de "puterea sfintelor petreceri", precum o "obsedant, neatinsă stea", spre a relua cuvintele importantei poete Constanța Buzea a cărei producție conștiința noastră de cititor o primește cu o pururi confirmată satisfacție. n P.S.: în privința versiunii în limba franceză a poeziilor Constanței Buzea, înfăptuită de Miron Kiropol, el
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
sumedenie de lucruri, dar n-o părăsea nici o clipă senzația că în fiecare zi, se adăuga câte o picătură amară de mâhnire în paharul suferințelor sale. Evita însă, pe cât îi stătea în putință, să-i dea copilului explicații ample despre obsedanta lui întrebare: Dar tăticul meu când mai vine, mi-ai spus că e plecat departe. Cât de departe?" * Nici ultima discuție cu Teo nu adusese elemente noi. Ea era însă hotărâtă să nu se lase înfrântă. O voce conspirativă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dealurile, ce se profilau la orizont, și mereu același și același peisaj care-și schimba culorile după cum alergau anotimpurile de-a lungul anului. În spital, timpul curgea anevoie. Medicul de salon îi găsi o ocupație care să o distragă de la obsedanta idee de a ieși cât mai repede pe porțile acestei instituții medicale. Îi oferi spre traducere, din limba engleză în limba română, materiale din reviste medicale apărute pe plan mondial, despre evoluția cercetărilor privind vindecarea unor forme de cancer, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ochi, o reprezintă perfect pe urmașa unei familii de învățători și profesori, în care spiritul didacticii s-a pliat pe înțelegerea superioară a ceea ce înseamnă instituția bibliotecară în rostuirea lumii. Prezența acestor modele în viața ei - așa cum recunoaște des, ușor obsedant - a funcționat ca un impuls al credinței în binefacerea învățării permanente, în pregătirea profesională asiduă, a condus și a conturat ardoarea cu care argumentează necesitatea învățării profesionale, comparabilă, poate, doar cu persuasiunea cu care academicienii din perioada interbelică propovăduiau alfabetizarea
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poetul. „Bună ziua!” m-am auzit zicând cu voce scăzută și cu privirile Împrăștiate temător, pe tablourile aflate pe pereți: Creangă, Caragiale, Eminescu, L. Blaga, M. Sorescu, Titu Maiorescu, Bacovia, Sadoveanu etc. „Doamne! Ce caut eu aici!?” Îmi repetam În gând, obsedant, năucitor, uitându-mă după un punct de sprijin pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ghizela-Timiș”1tc "Un facilitator despre „grupul de inițiativă al femeilor din Ghizela‑Timiș”1" „Era toamna lui 2002 când am ajuns pentru prima oară în comuna Ghizela din județul Timiș. Îmi amintesc o zi ploioasă, ștergătoarele de parbriz mișcându-se obsedant și monoton în timp ce mașina parcurgea strada principală întortocheată. Privirea îmi trecea de pe o parte pe alta a drumului la casele văruite și curate, dar sărăcuțe, la multitudinea de orătănii și la copiii în cizme de gumă - încălțămintea de toamnă-iarnă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Bine, bine, dar până mâine dimineață e încă multă vreme. Tot drumul până acasă, cu fiecare pas făcut, Ina își privea băiatul cu o duioșie ce-i presa de o vreme sufletul, devenită o adevărată rană în căutarea unui răspuns obsedant: Acesta să fie oare copilul meu!? Acasă, Mihăiță o întâmpină din ușă, ținând să-i șoptească la ureche un mare secret : - Mămico, tati a cumpărat prăjitura ta preferată! - Bine, bine, Mihăiță, condu-l pe Vișinel la baie, să se spele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se alegea doar cu zâmbetele persiflatoare ale unor călători care gustau ca pe o glumă bună ceea ce de fapt era un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca după o baie de aburi. Acest vis obsedant îl asocia cu întâmplările de peste zi. Avea certitudinea că nu se poate ca neprevăzutul să nu-i joace vreo festă. Cum adormea, același vis îi bătea la porțile somnului. Reflectând, când zorii zilei strecurau o lumină lichidă prin ferestrele dormitorului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat. Ca un ecou obsedant, seara aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]