90,777 matches
-
fi prematur să vă îndemn a nu mai folosi niciodată de acum încolo, în lirica dvs. de tranzit, cuvinte precum acestea: probabil, alimentează, iar pentru a scoate aș supune atenției verbul a ridica, în "Ușor te poate ridica/ Din euforie". Observați și sugestia din final, optând pentru economie. Uneori trebuie să recunoaștem și să preferăm un termen, mai puternic singur decât atunci când îl asociem cu vreuna din umbrele lui. (Andra Ionescu, elevă, București) * Uneori este necesară dar nu și suficientă, plecarea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
acesta este un test dur, dar eficient: oricât m-aș fi delectat cu o lectură, a fost gândirea mea intensificată, conștiința mea lărgită și clarificată? Dacă nu, am avut de-a face cu ta- lent, nu cu geniu." Cum a observat cu ascuțime Miguel de Unamuno, se întâmplă adesea în istoria literaturii că anumite personaje literare ajung să fie văzute drept mai reale și mai autentice decât însuși scriitorul care le-a imaginat. Astfel, pentru Unamuno, Don Quijote are mai multă realitate
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
sau calitați emană dintr-un centru care este nicăieri sau nimic, fiind infinit, spre o circumferință care e atât peste tot cât și finită." Cele o sută de genii despre care vorbește Bloom în cartea lui (și - foarte important de observat - aceste genii nu sunt doar poeți, dramaturgi sau romancieri, ci și filosofi, psihanaliști, gânditori religioși, întemeietori de religii) sunt astfel împărțite în zece grupuri, corespunzând celor zece Sefiroți ai tradiției cabalistice: Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Din, Tiferet, Nezah, Hod, Yesod
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
unele dintre ele manifestă în mod autentic o autoritate, memorabilitate și individualitate care sunt, toate, însemnele geniului." De fapt, Bloom sfârșește prin a recunoaște candid superioritatea absolută a literaturii asupra tuturor lucrurilor, fie ele pământești sau cerești: "Ar trebui să observ, cu difidență, că Dumnezeu și zeii sunt în mod necesar personaje literare. Acel Iisus din Noul Testament este un personaj literar întocmai cum sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
le-o injectează cu o sârguință malefică pe post de drog. Meșteșugarii s-au metamorfozat în șantieriști, pompieri și instalatori autohtoni, care mai mult vorbesc decât lucrează. Fundulea repetă cu obstinație adverbul efectiv, iar eu nu mă pot opri să observ că destul s-au amuzat de respectivul tic verbal al unei vedete de televiziune cârcotașii Huidu și Găinușă ca să mai fie nevoie să vezi pozna cu pricina și într-un spectacol de teatru. Mărturisesc că m-am săturat de josnicie
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
febră mare și că prin glas transmitea acea febră și spută contaminată. - Chiar n-ai tată? - repetă. - Nu știu. - Nu știi dacă ai tată sau nu? Halal de tine, n-am ce zice! Ești prost sau te prefaci? I-am observat unghiile îngrijite, ojate cu roșu de cireașă. - Nu s-a mai întors niciodată din război " am zis. Dar nu știm dacă a fost omorît, nu știe nimeni. Ar putea fi foarte bine pe undeva, cu memoria rătăcită sau atinsă cumva
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
cu pricina au primit un chip sau o voce, am putut aprecia cu adevărat avantajul ignoranței mele dinainte. Nu neapărat în sensul că toți scriitorii m-au dezamăgit ca indivizi, după ce unii dintre ei mă fascinaseră ca autori. Dar am observat repede că nu-mi mai stătea în putință să fiu la fel de detașat sau de obiectiv ca atunci cînd le comentam cărțile fără să-i cunosc personal. Și am mai remarcat un lucru pe care-l deplîngea Călinescu în amintitul lui
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
Eram adolescentul care uneori ridica scaunul cu dinții în speranța că slăbiciunile mele vor fi dezmințite de atâta putere. Astăzi din lipsă de dinți nu mai ridic nici un scaun. Dar modul în care îmi demonstrez puterea ca să nu mi se observe slăbiciunile mi-a rămas intact. Liniște. Trimit o armată ca să înăbușe zgomotele. Să imobilizeze râsul. Să-i astupe gura văicărelii. Să blocheze țipătul. Trimit o a doua armată pentru că prima în timpul capturării zgomotelor face o gălăgie îngrozitoare. O notă de
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
monoftongarea, reducerea totală a uneia dintre vocale șalcolț). După părerea mai mult sau mai puțin explicit exprimată a mai multor lingviști români, singura onorabilă ar părea să fie epenteza. O spune, în Limba română actuală (1947: 34), Iorgu Iordan, care observă că eliminarea hiatului prin consonantizarea unei vocale (a-vi-a-ți-e: a-via-ți-e, zi-ar: ziar) e foarte frecventă ("pronunțarea aviație este reală, ba foarte răspîndită"), dar consideră că procedeul "continuă a fi utilizat până astăzi de către românii mai mult sau mai puțin inculți
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
iar noaptea cu femei e luminată// la stâni vin stelele-n lătrat de câini/ pan le desmiardă și le cântă/ și-n cântecul dumnezeiesc de nai/ aseară m-a născut o sfântă" (geneză). În scrisoare, mi se pare interesant să observ impulsul celui revoltat împotriva opreliștilor, false sau adevărate, care-ar veni de la semeni, când în realitate le aveați în suflet, erau acceptarea orgolioasă și păguboasă a celui ce greșit se vede frânat și depinzând de voia celorlalți: "nu-mi răstigniți
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
mărturisi, ca un fel de scuză: "Exercit o anume influență asupra celorlalți și totuși nu știu nici măcar cine sunt" (Altul), și mai departe: "viața mea nu este fundamentul opiniei mele pentru că nu este o viață activă". În legătură cu acest lucru se observă în mai multe reflecții ale lui Kertész prezența gîndirii lui Cioran, explicite la un moment dat în Altul, unde citează un fragment dintr-o scrisoare a lui Cioran către Dieter Schlesak, despre Europa și imigranți. În altă parte, Kertész se
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Un polițist cumsecade. Înseamnă că-i de-al nostru; TVR2: Adolescenta furată. Păi, asta e fata unei cunoștințe care s-a întors acasă cu doi gemeni... Rambo pe Antena 1. Ce mușchi, ce încăierări, ce bătălii. Abia într-un târziu observ că și fiu-mi-o a văzut filmul. Isteț băiat! Mâine va pune în practică niște lecții din seara aceasta, că prinde totul, de mă și mir... La Pro Tv: Un nebun în Africa. Ia să văd: ăsta precis a
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]
-
și, în cele din urmă, te miri că nici nu salută când coboară. Dar ce te faci când stai vizavi de cineva care te interesează. Doar nu poți să te uiți întruna la el, chiar dacă e adâncit în lectură. Ar observa imediat, și-ar ridica ochii, poate ar zâmbi, dar atunci ai și căzut în plasă, așa că îl lași pentru moment să-și vadă de lectură, stai cu ochii ațintiți pe fereastră, aparent prins de alte gânduri și privești acolo ca
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
repede privirea. Aici e ceva masiv și gingaș, ceva solid și incert, se gândește și privește din nou peisajul în mișcare. Afară vede un bărbat care stă într-o grădină pe-o scară și sprijină un copac. Pe măsură ce trenul înaintează, observă că grădina se află în centrul unui loc pustiit de străzi. Vede părți disparate de treierători și semănători în culori țipătoare zăcând pe câmpuri, apoi un grup de căprioare păscând la marginea unei liziere de pădure. Se gândește la iepurii
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
deunăzi "luptele intestinale" din formațiunea sa, iar alt om politic susținea că realizările unui coleg de partid merită o nota bene. Alte lucruri: de ce or fi spunând unii capabilitate în loc de capacitate, de ce condiționalitate în loc de condiții, de ce, de la un timp, cum observa excedată și Ioana Pârvulescu, locație în loc de... loc? Ce să mai spunem despre limbajul buruienos, verde, crezut popular, plin de sevă, la care recurg unii publiciști deveniți moderatori celebri de emisiuni. Dar ce să mă mir de aceștia, când cineva pe
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
în nici un fel pe nenorocitul care-și duce zilele de azi pe mâine. El se referă la categoria restrânsă a celor înzestrați de către patroni cu telefoane mobile, mașină și cine știe ce alte accesorii menite să le ușureze viața. Dacă suntem serioși, observăm că de astfel de avantaje beneficiază mai ales categorii, alese pe sprânceană, de bugetari. Lăsând de-o parte cohorta de parlamentari, miniștri, consilieri, secretari de stat, directori generali, șefi și sub-șefi de regii, există ramuri întregi de români care trăiesc
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
ce e frumos se manifestă chemarea unei transcenderi"), se lărgește exclusivist zona praxisului, se impune trufia tehnicii nemăsurat proliferante. Oficiază sacerdoții utilului pentru care valoarea lucrurilor e determinată de eficiență. Reținem îndeosebi următoarea considerație cu bătaie în adîncime: "Bernard Groethuysen observa un esprit de possession tipic enciclopediștilor, un spirit burghez de capitalizare, de tezaurizare. Știința însăși este o posedare a existențelor. Un a avea fundamental marchează intenția autorilor Enciclopediei de a cuprinde întreaga avuție a științelor și artelor". Să fie deosebirea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
în cînd, precum aflăm uneori în textele gnostice, ideea lirică. Ambiguitatea marii poezii, atît de prezentă în prima etapă, va fi cu totul pierdută în Imne, unde limpezimea copleșită de lumină va congela lirismul pînă la extincție". Încă o dată putem observa că "ambiguitatea", atît de păgubitoare ethosului (încercare de care n-a fost scutit nici autorul Infernului discutabil, date fiind tangențele sale la discursul naționalist oficial), constituie un climat foarte favorabil în sfera esteticului.
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
ușuratic, un vînător de fuste; a guvernat țara dictatorial; a comandat din umbră asasinarea Primului Ministru Gheorghe Duca; s-a îmbogățit furînd din bugetul statului; și, mai ales, a avut drept iubită o evreică ("Lupeasca"). Cine să stea să mai observe flagrantele contradicții ale acestui portret-robot? "Vînătorul de fuste" a fost, totuși, fidel unei singure femei, Elenei Lupescu; iar spoliatorul poporului român a dus în exil o viață modestă, uneori aproape de indigență. Unde s-au evaporat atunci averile Regelui? Mister. Nici
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
toate categoriile de vizitatori, de la turistul care va veni o singură dată în viață la Luvru, pînă la "prietenul Luvrului" care vine în acest muzeu o dată pe săptămînă. Pentru că ați vorbit de vizitatori, oricine a fost la Luvru a putut observa că numărul lor este uriaș, și în continuă creștere, ceea ce mi se pare stînjenitor pentru o relație calmă și privilegiată cum ar trebui să fie cea cu opera de artă. Această explozie a turismului cultural este benefică pentru artă? La
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
prăjituri, șampanie și celelalte, onorându-ne, după care casierița ne refuzase banii... No money... no money...băgând de seamă că pe chitanță scria o felicitare precum și mențiunea că totul era gratis având în vedere Crăciunul... Abia luând loc în sală, observasem că toți clienții erau ori ciungi, ori șchiopi, handicapați de toate felurile, ori bătrâni-bătrâni. Fericire civilizată... Fericire barbară... Un prânz pe care nu-l voi uita niciodată. De insistat asupra celor trei mii de secte de pe coasta de vest a
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
și de către aliați și nu s-a apărat deloc. S-a bazat pe fidelitatea, înțelegerea și percepția corectă a electoratului și s-a înșelat. - A fost o iluzie. - S-a mai întâmplat ceva ciudat: după ce s-a prăpădit Coposu, am observat o răceală la adresa mea, mai cu seamă după câștigarea alegerilor. Când intram în sediu eram întrebat cine sunt, secretara - care înainte, când mă vedea, mă îmbrățișa - mă întreba: "Pe cine căutați?" și alte asemenea. N-am găsit altă motivație decât
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
interzicîndu-și orice comentariu. Nu poate fi oprit să meargă, însoțit, desigur, la magazin. La magazinul pentru turiști occidentali, imens, bogat și pustiu, aflat, fatalmente, în preajma magazinului pentru cetățenii sovietici. Sonia simte apropierea catastrofei, imploră, protestează. "Prea tîrziu. Trec pragul și observ sute de persoane care stau la coadă și care duhnesc a mizerie. Imposibil de găsit ceva mai murdar, mai sordid. Nimic altceva decât zdrențe, chipuri răvășite, îngrozitoare. Toată lumea se împinge. Suficient pentru autorul lui Maigret ca să înțeleagă că viața reală
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
lui Maigret ca să înțeleagă că viața reală se desfășoară în altă parte decât este el condus. De asta dată, semnul e înțeles. El intră în sistemul de investigații pe care Simenon îl aplică în incursiunile sale jurnalistice. Amână concluzile, dar observă și calculează. Ce se cumpară și cît costă. Și, mai ales, cine cumpără. Prețurile sunt fabuloase. Oamenii nu au faimoasa cartelă pentru alimente. Ori mâncarea nu ajunge, ori e vorba de o categorie marginalizată. Ori de amîndouă. Sau, poate, de
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
marginalizare la dimensiuni neașteptate. Scriitorul împrumută ceva din personajul său, Maigret. Nimic forțat. Nimic senzațional. Doar prezența aceea masivă, întrebătoare, care strivește parcă artificiile lăsînd să transpară, treptat, un adevăr construit pe detalii incontestabile. Realitatea nu e interpretată. E doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]