323 matches
-
cu revelația că e scundă. Una peste alta, nu fusese prea rău În această primă oră și jumătate. — Ei, nu sunt sigură că aș putea spune chiar așa, am zis eu și m-am aplecat spre el ca să arunc o ocheadă În direcția unui tip super care părea să se ascundă Într-un ungher, lângă masa cu nou-apăruta carte. Dar nu era nici pe departe pe cât de dezgustătoare mă așteptasem. Și-apoi, sunt gata de orice după ziua de care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru a conversa cu ea. În același timp, Julien se ferește să-i acorde o atenție prea mare Jeannei. Nu îi oferă brațul, nu i se adresează niciodată în mod direct. Cel mult, îi mai aruncă tinerei fete câte-o ocheadă pe furiș. Uneori, explică Guy de Maupassant, ochii lui întâlneau, ca din întâmplare, ochii Jeannei. Și sub privirea aceea bruscă, repede întoarsă în altă parte, în care străbăteau o admirație mângâietoare și o caldă simpatie, fata încerca o impresie ciudată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lună iulie, într-un compartiment de tren, tânăra se străduiește să atragă privirile bărbaților, ferindu-se în același timp de acestea. Așezată pe banchetă, observă că doi călători aflați chiar în fața ei îi aruncă din vreme în vreme câte-o ocheadă. Foarte preocupată să-și protejeze respectabilitatea, fata se preface că nu-i vede. Însă asta n-o împiedică să facă tot ce-i stă în putință pentru a atrage privirile lor măgulitoare. De fiecare dată când trenul trece printr-un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
deși în versiunea trunchiată Marie "merge mai departe", chiar mult mai departe... În privința tânărului conte Alexandre de Larderel, al cărui sărut de rămas-bun îl rememorează cu atâta plăcere, tânăra nu se mărginește la a-i surâde și a-i arunca ocheade pe furiș, sau a-i adresa cuvinte cu subînțeles. Nicidecum. În nebunia carnavalului din 1877, Marie îi face o curte mai mult decât asiduă. Își înmulțește extravaganțele și zburdălniciile. Totul începe piano, piano, ca o glumă, ca o galanterie mascată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acelor femei din popor față de care nu simțeau decât dispreț. Acelor "incendiatoare" faimoase și hulite care dăduseră foc Parisului în ultimele zile ale Comunei. Acele femei care se dedau, după cum observă doctorul Forel, în cabarete sau chiar pe stradă, hârjonelilor, ocheadelor și atingerilor grosolane cu bărbații. Când bărbații din tagma muncitorească se cherchelesc, arată medicul, ospătărițele își distrează clienții obișnuiți lăsându-se atinse și ciupite de aceștia. În zilele de duminică și cele de sărbătoare, "ațâțările acestea prostești și adesea de-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care mai de care. Multe cupluri flirtau. Căci asta se înțelegea acum prin flirt. Începând cu anii '20, însăși definiția cuvântului s-a modificat, semn că granița interdicției se deplasase. În vreme ce în anii Belle Époque flirtul însemna mai cu seamă ocheade, cuvinte cu subînțeles, atingeri ambigue, odată cu anii '20 noțiunea de flirt înglobează și atingerile mâinilor și ale buzelor. Menghina conveniențelor își mai slăbise strânsoarea, în timp ce trupurile și-o sporesc pe a lor. De acum înainte atingerile nu mai sunt "întâmplătoare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Căci Leslie, după toate aparențele, pare în stare de orice, dar nu și de flirt. Nu există nimic echivoc în privirile, în cuvintele, în atitudinea ei. Naiada manifestă un dispreț suveran față de expresiile dulci-acrișoare, față de frazele cu dublu înțeles, față de ocheadele aruncate pe furiș, față de toate acele neînsemnate semne din zilele de glorie ale flirtului inocent practicat în saloanele perioadei Belle Époque. Dacă nesocotește codurile flirtului ușor, tânăra habar n-are nici de limbajul jumătăților de măsură, caracteristic flirtului avansat. În timpul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Erau acolo și Michèle Manceaux, Michèle Cotta, Françoise Giroud, iar ceva mai târziu, Catherine Nay". Erau elegante care mai de care, purtând costume Chanel sau rochii pepit scurte. Și, cum era de așteptat, între bărbați și femei se schimbă multe ocheade și multe zâmbete. Departe de a stârni, cum se întâmplă astăzi, frica de "hărțuire sexuală", după cum își amintește Madeleine Chapsal, efervescența aceasta amoroasă "însemna mult pentru ziar. Era nespus de plăcut să lucrezi la L'Express. Căci era un flirt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să iasă întrucâtva din cochilie. Se împrietenește cu alte fete de la pension, care îi iau apărarea în fața glumelor proaste și îi redau într-o oarecare măsură încrederea în sine. Alături de aceste noi prietene, Françoise se amuză chiar aruncându-și câteva ocheade cu colegii de la pensiunea aceasta mixtă, dar foarte strictă. În instituția respectivă, băieții și fetele erau în permanență separați, în curte ca și în sălile de clasă, și nu aveau voie să schimbe niciun cuvânt, în caz contrar riscând să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Charlie spune: "O să fie foarte complicat". La sfîrșitul filmului însă, Charlie apare ca subordonată față de Maverick. O dată întors la școala de piloți cu aura sa de erou și devenit el însuși instructor, spectatorii o văd pe Charlie aruncîndu-i lui Maverick ocheade pline de adorație; privirile li se întîlnesc și de data aceasta, Maverick este cel care spune: "O să fie foarte complicat", impunîndu-se astfel ca inițiator și stăpîn în această relație. Construcția narativă nu numai că face uz de tema comună hollywoodiană
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Putem distinge, empiric, două clase de fenomene de sincronicitate: evenimentele rare și evenimentele singulare. Evenimentele rare răspund unei necesități naturale în măsura în care trebuie să existe o deschidere a unui nivel de realitate către alte niveluri. Aceste evenimente rare sunt ca o "ocheadă" a naturii, în sensul că ele semnalează ceva important la nivelul funcționării mecanice a naturii, fără să aibă o semnificație psihică specială: ele cer pur și simplu o anumită atenție din partea noastră, ca observatori sau martori. În schimb, evenimentele singulare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe reprezentări (rațiuni sau valori), în detrimentul corpurilor. Ei disting patru tipuri de "probe" decisive pentru a se ajunge la calificarea unui obiect: probe materiale; genealogia rețelelor trasate de obiect (istoria obiectului, martorii); explorarea senzorială (probă fizică, corpul expertului și tehnici); "ocheada", care face din expert deopotrivă un empirist (își bazează munca pe corp și materie) și un intelectualist (deține o cunoaștere ideală și formală). Proceduri Sociologia probelor are ca rezultat o sociologie a procedurilor, înțelese în sens larg, adică drept un
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
continuare, numai că, În felul acesta, nota servește prea puțin acestui scop. Când e notă de referință bibliografică, este bine să fie la subsolul paginii, ca și la sfârșitul cărții sau al capitolului, fiindcă se poate imediat controla dintr-o ocheadă despre ce este vorba” (Eco, 2000, p. 181). CITAT RETRAS!!! Când spun acest lucru, am În vedere un cititor avizat, care nu trece peste note așa cum face un cititor grăbit cu descrierile de natură dintr-un roman. Se poate Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
figura”); - nr. („numărul”); - r. („rândul”); - t. („tomul”); - vol. („volumul”). Se Înșeală cei care afirmă că, dacă avem trimiteri bibliografice În note, nu mai este necesar să repetăm aceste informații În bibliografia finală, fiindcă bibliografia finală servește spre a arunca o ocheadă asupra materialului consultat și servește spre a extrage informații globale asupra literaturii despre subiectul respectiv și, deci, ar fi nepoliticos față de cititor a-l constrânge să caute textele cu pagină În note (Eco, 2000, p. 186). CITAT RETRAS!!! Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ghicit, et in Arcadia Ego, deci m-am uitat și eu, alături de alte câteva milioane de creiere transparente din această țară, la emisiunea Mihaelei Rădulescu. "Răduleasca" - cum e afectuos alintată de plebe duduia cu pricina, este, categoric, un personaj fascinant (ocheadă pentru inițiați: da, are legătură cu "fascinus"). Vajnică alpinistă de alcov, din specia hulită și invidiată a moldovencelor care au încălecat Bucureștiul, pe sticlă sau în viață, doamna Rădulescu s-a dovedit o foarte abilă și rezistentă figură a scenei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fost obligat să-și asume o falsă istorie de gunoi al civilizației europene fără trecut, fără demnitate și fără identitate spirituală! Trebuie să renăștem din propria cenușă! Unde ignoranța este fericire, prostia devine înțelepciune! ÎNCEPUTURILE Cînd trebuie să tragi o ocheadă în umbra trecutului neamului românesc vrei - nuvrei, ești obligat să ridici capacul și de pe oala bine păzită a sfintei latrinități iar din ea iese o duhoare de te doare. Marija Gimbutas, arheolog american, în lucrarea Civilizație și cultură, apărută la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
hainele cam jegoase, dar de o bună dispoziție, ce mai, contaminantă, datorată, firește, euforiei lor etilice, dar și pasiunii de a-și număra mărunțișul, deloc subțire, de a-și face casa... la sfîrșitul unei zile de activitate: ce rîsete, ce ocheade, ce îmbrățișări! Și ei, oho! mulți alții, văzuți peste tot, numai în metrou cîți colcăiau. Stop-cadru interogativ: cum, acest fost mare imperiu, această eclatantă Republică Franceză, bogată și strălucitoare, nu-și poate vindeca micile bube, atît de vizibile, mai cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne-au... ascultat o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei, ca la niște exemplare dintr-un muzeu al neșansei noastre istorice. Din cînd în cînd, ne aruncă ocheade insidios-curioase, să vadă ce efect are pălăvrăgeala lor imundă. Nici unul. Muntele. Atît. Unde-i "societatea" de la Cumpătu? Ce densitate aveau "seriile" acelea, cu figurile lor fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se face cu ochiul. Nu polifonia prezidențial-primministerială, cu difuzoare către un Occident agresat, dar ritos asigurat de adeziuni... de facto, ci bolboroseala resentimentară a tarabagiilor și clienților lor împotriva lumii civilizate. Partidul. Masa votantă. Căreia i se adresează, pe șest, ocheada pineală (DEX: pe șest, loc. adv., din rus.). Și Cioran, dar în cu totul alt registru, a practicat, cu grație, trișeria. Ce farmec degajau replicile lui, devoalîndu-i jocul doar ingenuu, de dragul jocului. Nu de puține ori, în condiții triste. E o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pește, de zăpadă și, în timpul moinei, miros de lut. Înota în noroi zile întregi pe malul Volgăi. Și, dacă venea la școală, o făcea ca să n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui, chiar în fund. Elevii îl adulmecau cu ostentație când trecea pe lângă ei, profesoara suspina dând ochii peste cap. Mirosul de zăpadă și de pământ reavăn umplea încet clasa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în plină zi, clipind din ochii orbiți de scânteierea primei brume. Pe când treceam, o voce a răsunat în ceata veselă de elevi care continuau să manifeste față de mine aceeași ostilitate disprețuitoare. - Ați auzit? A murit mama lui... Am surprins câteva ocheade curioase. L-am recunoscut pe cel care vorbise - fiul vecinilor noștri... Indiferența replicii mi-a lăsat timp să-mi imaginez situația aceea de neconceput: mama mea murise. Toate evenimentele din ultimele zile s-au adunat brusc într-un tablou coerent
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu puteai Să-i duci poruncile verbal? Probabil, Ceva ce, nu stiu te-oi iubi nespus, Lasă să-i rup pecetea. OSWALD: Doamna, măi degrabă-aș... REGAN: Știu că stăpîna-ți nu-și iubește soțul, Sînt sigură; ultima dată-aici Zvîrlea ocheade și priviri cu tîlc Lui Edmund. Știu că tu-i ești confident. OSWALD: Eu, doamna? REGAN: Vorbesc cu chibzuința: -i ești, o știu, Așa că dau-ți sfat, ia notă de-asta. Soțul mi-e mort; eu și-Edmund ne-am vorbit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
constantă de a produce efect, interzic să se creadă în adevărul personajelor pe care le incarnează. "De aici, această poză continuă, această umflare a comediantului care are o nevoie irezistibilă de a ieși în față. Dacă vorbește, dacă ascultă, aruncă ocheade publicului; dacă vrea să scoată în evidență o bucată, se apropie de rampă și o debitează ca pe un compliment. Intrările, ieșirile sunt măsurate, și ele, ca să iasă în evidență. Într-un cuvânt, interpreții nu trăiesc piesa; o declamă, încearcă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]