405 matches
-
nu era sucit, diform, avea și ochi, și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
combată în ,,Dilema“, acum 3 ani. Scârbit, a dat din mână... Codruț 15 februarie 2006 Am citit abia acum, a doua zi de la primirea scrisorii tale, la birou, titlul și prezentarea acelei conferințe, suținută de franțuzoaica ce nu-și ridică ochișorii verzi din calculator când intri tu în camera de lucru. „Médias visuels et dynamiques identitaires féminines: la féminisation du métier de photographe au Nigeria.“ Ce porcărie imensă! Oare câtă imaginație are persoana vestică ce-și dedică sute de ore de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de băut, cred că ajunge. Chiar dacă mai vrei să știi ceva n-o să-ți mai spun. Poate nici nu mai știu ce să-ți spun. Nu crezi că-i destul ?" Și-a pus degetul la obrazul vrîstat de riduri adînci, ochișorii negri-gălbui se înfundaseră cu totul în orbite. Și-a dus degetul la obraz și s-a bătut încetișor peste pielea cenușie fără fir de barbă. "Crezi, dom'le, că Lică Făinaru e un Fraier? Ți-am spus cît îți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
băieți. Și aveți grijă să fie un ovul din cele bune, da? Fran era conștientă de prezența lui Laurence lângă ea, arătând spre monitor. Pe acesta se ivi o formă desăvârșită, aidoma unei flori. — Acesta pare reușit. Vezi cei doi ochișori? Asta înseamnă că a fost fertilizat. Apoi sunt congelate, spre a fi implantate când ovarul este pregătit. — Laurence, îl întrerupse Moira, doamna Sampson e pe hol. Vrea să-și ia rămas-bun și să-ți mulțumească. Laurence se strecură afară. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
răsunet lung în urmă, în ramurile pădurii. Paseri mărunte, stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de nuielușe mlădioase; erau stigleți cu pete de sânge, pițigoi rotunzi cu pene cenușii și negre, cintezi cu piepturile cărămizii. Se priveau cu ochișori sticliți ca vârfuri de ace, deschideau pliscuri și fărâmau melodios chemările, fâlfâiau apoi ușurel și-n urmă-le nuielușele se clătinau, tremurându-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el una; Vasile scăpără; aprinseră; și acuma mergeau tăcuți prin răcoarea pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe trunchiul unui copac în calea lor. Îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi după o cracă, sări ca o minge castanie de păr, în alt copac, și se pierdu în frunziș. Boierul tresărise, cu mâna pe pușcă; apoi se liniști, pe când Vasile zicea încet: Ia, o biată dihanie mititică... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordeiului. Nu-și mai vorbeau, dar se simțeau chemați unul spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Era așa de albă blănița ei, încât parcă bătea într-un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. - Dispăru ca o săgeată. Tinerii întoarseră capetele unul spre altul și-și zâmbiră cu prietinie. Cu începutul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordeienii se așezară pe două rânduri, privindu-i cu luare-aminte. Erau rumeni la față și veseli. Cuconu Jorj se îndreptă spre supușii lui și zise zâmbind: —Iaca, stăpâna voastră, măi, oameni buni... și privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. —Dumnezeu să-i deie sănătate... răspunseră câteva glasuri. Boierul cel bătrân fuma dintr-o țigaretă de chilimbar. Privea spre oameni, parcă se gândea la altceva. Zise c-un zâmbet de milă spre domnița cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebat-o iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de mărgăritar în ochișorii ei senini, am luat-o repede în brațe. N-o bătusem niciodată și ea nu cunoștea semnificația gestului. Atunci, ca să-mi scuz pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o caut și dau de Adriana. Are aproape șapte ani și cu șase, de când e moartă, fac treisprezece. - Unchiule, am venit să mă fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mamă, scoală, Că ți-a fi destul de-aseară ! Că de-asear’ ai adormit Și mai mult nu te-ai trezit..., Dragele mele picioruțe, Cum s-o face flori albuțe... Din mânuțe Viorele, Din cosițe Micșunele, Din guriță Tămâiță, Pomișori Din ochișori, Lutișor din trupușor (38, pp. 513, 515). Imaginea personajului adormit din colinde și cea a defunctului din bocete sunt asemănătoare, dar nu identice. Probabil că unele influențe s-au produs între cele două specii folclorico-lirice, dar nu cred că este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o migrare a motivului din repertoriul funerar „în lirică [...] ori în colindele de fată” (22, p. 38). În repertoriul funerar, imaginea este clasic tratată, profan chiar. Defunctul se reintegrează (se „dizolvă”) în natură. Trupul său devine regn vegetal („pomișori din ochișori”) și mineral („lutișor din trupușor”) (79). Dimpotrivă, în colinde, imaginea este sim bolică : trupul personajului adormit nu devine vegetație, ci este cotropit și îngrădit de ea. În acest caz, vegetația are ceva malefic și agresiv. Ea sufocă orice urmă de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
camera mică, curată, mirosind a flori de lămâiță. Doarme Mura! Doarme îngerașul bunicii! Cine a spus că îngerii, în sfințenia lor, poartă cosițele mereu aurii? Cu mâinile împreunate a rugă, cu piciorușele ei micuțe îndoite și aduse până aproape de abdomen, ochișorii ei negri își liniștesc anevoios toate frământările. Somnul spală și curăță ochii de tot ce nu place privirilor de peste zi, într-o ușoară legănare a uitării și a iertării. Din acest motiv sunt zorile dimineții atât de curate. Roua, acești
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
îi povestească pățania. O, Doamne, să fi fost oare, vreodată, un copil mai necăjit decât Mura? Era vestită prin aceea că, la vârsta ei, reușea să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare. Dar numai mânuțele și ochișorii ei știau cu cât efort! Sub lumina lămpii cu gaz, andrelele străluceau în mișcare ritmică și rapidă. Toți se minunau când, dimineața își răsfățau privirile pe un lucru bine conturat și frumos. Dar, uneori a fost și răsplătită... Cine mai
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
română, dar și de la secția maghiară. Așa că la Zoli am alergat de Îndată ce tata mi-a dat drumul după explicații. Mă chemase de la joacă și mă amenințase că am s-o pățesc, dacă nu stau nemișcat lîngă aparatul de radio cu ochișor verde și cu acumulator negru. Ceva foșnea dinăuntru puternic, sîsÎia, vîjÎia. Am aflat atunci că Gagarin se suise În cosmos, am priceput repede cam ce poate fi cosmosul, și că ne vorbea nouă de acolo În limba rusă, o limbă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
venit și la tine și la surioara ta unchiul Tudor pe care l-ai drăgălit cu atâta gingășie... dovadă de netăgăduit a trăirii unor momente de mare fericire din frageda copilărie. Fetiței atât i-a trebuit! Cu ambii pumni în ochișori, a răbufnit: Înseamnă că m-ai mințit! Și acum mi l-ați omorât pe Moșu! Mie să mi-l dați înapoi pe Moș Crăciun! Eu îl iubesc pe Moș Crăciun, mama! Discriminare O săptămână încheiată a muncit Giovan Gătej la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai bucurat nici o clipă. Sta supărat. Din timp În timp trăgea cu ochiul la căluț. Seara, a ieșit din Încăpere, tot cu privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele. Într-o comună pe țărmul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
am rămas însărcinată... și într-o noapte mă visez tot la Frasin, în gara veche. Între linii erau numai iarbă și flori; și soare mult. Acolo, între linii, era o fetiță frumoasă ca un îngeraș: blondă tare, părul numai zulufi, ochișorii albaștri luminoși și o guriță ca o frăguță. Îmbrăcată cu o rochiță dantelată, alb-roz. Eu m-am repezit la ea, am luat-o fericită în brațe și am știut că e fata mea. și au venit doi cai albi, superbi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
că ți-am pus și un plic să ai să poți să-mi dai răspuns. Te iubesc mult de tot mami credemă că nu te mint cu nimic. Nici nu pot spune ce dor îmi este de tine și de ochișorii tăi frumoși și de gurița ta mică și dulce ca mierea. Mami te iubesc din tot sufletul meu și din toată inima mea și nu vreau să te pierd niciodată în viață. Eu te iubesc cu adevărat, credemă mami. Mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Guriță vreau să-ți spun că te iubesc foarte mult și numai rezist fără tine am disperat aici fără tine vino mami mai repede lângă inimioara mea că simt că înebunesc aici fără tine. Și mie îmi este dor de ochișorii tăi frumoși și de gurița ta mică și dulce vreau mami să te am aproape de mine pentru că te iubesc și nu vreau să te pierd pentru nimic în lume pentru că te iubesc cu adevărat. Eu mami vreau cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a cules câteva alune. Apoi, vorbind cu alint în glas, a început să facă alunele să sune lovindu-le una de alta. Îndată și-au făcut apariția câteva veverițe, cătând curioase cu ochișorii lor mici către mine. Pe bătrân îl cunoșteau doar. S-au apropiat și cu lăbuțele lor delicate au luat fiecare câte o alună din mâna bătrânului și s-au retras să le ronțăie pe îndelete...Priveam fermecat la acest spectacol
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
place popii, nu cumva Îți mâncăm ție pomana mai Întâi! Sandu Strănută și mai ia o Înghițitură din suc. Iar se strâmbă... Gore Îl ia pe Gicu după umeri și amândoi Îngână făcând pe pioșii: Un’ te duci tu de sub ochișorii noștri, Sănducule, cui lași tu Tămâioasa, unde găsești tu cârciumă pe lumea ailaltă? Sandu varsă sucul și cere un tirbușon. Dacă beau, să beau destul, dacă mor să mor sătul!!! 30.05.2009 Parabolica Când eram În vremea mea, șapte
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și cum e bocetul ? zic. — Cam așa ceva. Își drege glasul, după care începe să cânte cu voce joasă, tristă și monotonă. Vai, vai. S-a dus, bietul de el. Îmi dă ghes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]