2,513 matches
-
pe podea cartea de vizită și încercă să ațipească, dar nu fu chip. Îi apărea mereu, înaintea ochilor, fața buhăită și ochii injectați ai polițistului Argatu! Dimineața am trecut prin piață cu Ana, să alegem pomul de Crăciun. L-a ochit Ana, un brad bogat, frumos, sănătos. Avea și talpă, am plătit și unul din vânzători, un tânăr simpatic, ne-a întrebat dacă stăm pe aproape, că ne poate ajuta să-l ducem acasă. Am plecat toți trei și am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pune apă caldă, în care moașa pune următoarele obiecte și spune: - busuioc „Uite, îți pun busuioc, Să ai în viață noroc, Răul să te ocolească Binele să te însoțească.” - flori (petale) „Să cii mândră floricea, Fata să-ți fie calea, Ochii ca două zambile, Zâmbetul de crizantime.” - zahăr „Ca zahărul să cii dulce, Pe unde soarta te va duce. Să cii bună, omenoasă Și la suflețel, miloasă.” - boabe de grâu „Și să ai și multe grâne Să cii bună ca o
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au bocit pe streleți... 1935, toamna, Moscova II Lin e Donul prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac, Dă zurlie și-a deochi, Vede-o umbră - numai ochi. Bolnavă-i femeea cea, Singurică, singurea, Omu-n groapă, fiu-n laț: Domnului să vă rugați... III Nu, aceasta nu-s eu, chinuri îndură o alta. Eu n-ași ști să rezist, iar ceea ce s-a-ntâmplat Să rămână sub
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
antume, doar Întrezăririle-le, în 1939) cu silfii modernității decît în Imn sufletului, o polemică - deși e departe de Voiculescu asemenea cuvînt... - cu bolovanii: "Unde n'ajung piatră, nici braț bont,/ Peste vastul vânt svârlit avuzuri,/ Să culeagă 'naltele auzuri/ Ochi zămislitori de orizont.// Exilatul fruct biruitor,/ Vârful slavei neatins îl ține/ Dar sămânța încă grea de sine/ Cade'n trist pământ interior." Nu va rodi, deci, acest suflet învățat să îndure, nu să schimbe. Urcîndu-și, cu popasuri neîngăduite, drumul Crucii
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
deceniile care au urmat, cuvântul a circulat și în variantele grupă și grup, remotivări semantice prin apropiere de neologismele de sursă franceză. Utilizarea prototipică a cuvântului nu este ca substantiv, ci ca adjectiv (cantitativ) invariabil, în combinație cu bani: Au ochit un husăn de avea bani grupă pe el" (E. Barbu, Groapa, 1974, p. 328); "ăștia au banu' grup" (România liberă, nr. 893, 1993); "bani grubă" (N. Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, ed. a II-a, 2003). Trecerea
„Bani grup” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7202_a_8527]
-
deschidere inițială a ființei noastre. De pildă, femeia pe care o iubesc am descoperit-o abia în clipa cînd mi-am deschis ființa către ea, dar pînă atunci, pînă în momentul în care, deschizîndu-mă către ea, am început să am ochi pentru ea, pînă atunci ea îmi era în întregime acoperită. O ignoram nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că nu aveam ochi ca s-o văd, interesul ființei mele fiind îndreptat, cu cîmpul lui de deschidere cu tot, în
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
către ea, dar pînă atunci, pînă în momentul în care, deschizîndu-mă către ea, am început să am ochi pentru ea, pînă atunci ea îmi era în întregime acoperită. O ignoram nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că nu aveam ochi ca s-o văd, interesul ființei mele fiind îndreptat, cu cîmpul lui de deschidere cu tot, în altă direcție. Și astfel, oricît aș fi trecut pe lîngă ea, acoperirea făpturii ei era completă: era ca și cum nu exista. Era cu totul
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
însă noua Calipso se mîngăi lesne de purcederea lui Zimbolici. Ea găsi că păcatul este plăcut, și că are vreme să se pocăiască; de aceea nici voi a înlocui pre postelnicul, deși mulți aspiranți la zestrea sa îi făgăduiau că ochi au și nu vor vedea, urechi au și nu vor auzi." Niște români emancipați, în stare să cadă la pace. Gata cu romanticele indignări! O poveste în stilul lui Creangă este Toderică, despre un poznaș iubitor de viață. Primind, într-
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
sau câțiva literați, ca Vladimir Beșleagă, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Serafim Saka sau Andrei Burac, din generațiile mai în vârstă. Îmi mai plac și poeziile lui Mihai Vakulovski, dar și ale lui Alexandru Mușina, cu toate că cei doi scriitori nu au ochi să se vadă. Nu cred că e o crimă că îmi mai place și Sandu Vakulovski, dar am o admirație aparte și față de proza lui Mircea Cărtărescu, pe care autorul Pizdețului o înjură în paginile primului său roman." Cu puțină
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
Controlându-mi amorurile premature, se despăgubea astfel de libertinajele Răposatului ei. Nu că înfățișarea mea fizică sau înclinațiile mele de introvertit m-ar fi făcut asemănător cu acel bunic semimitic, pe care l-am văzut doar în fotografii de familie: ochi albastru închis și ageri, statură mijlocie, burta mărturisind abuzul de mâncare și alcool, tâmple încărunțite de timpuriu, urechi uriașe, atente la muzica lumii pe care o iubea atât de mult. În străfundul ochilor săi transpărea o anume umbră, cine știe
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
lumii obiectuale, ilustrîndu-l mai eficient decît orice caracterizare teoretică. Scriitorul român își anunță culorile încă din prima pagină a romanului. "într-o dimineață din luna octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu reușești să ți-o zvânți. mângâierea în care te adun să cadă asupra ta, ca ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Dania sînt ipostaze, proiecții ale cuplului "clasic" din romanul pastoral, pentru a ilustra - în coplanaritate - ultima frază a textului: "Căci nimeni n-a scăpat cu totul și nu va scăpa vreodată de dragoste, cît va fi frumusețe în lume și ochi care s-o vadă". Referentul prozei lui Gheorghe Crăciun este cartea; personajele gîndesc cum "ar fi spus cineva într-un rînd dintr-o carte", altul e un "personaj aleatoriu din cărțile existențialiștilor", plimbările se fac "ca în bunele romane", între
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
în regia lui Vittorio De Sica, mă copleștete de fiecare dată cu o primejdioasă melancolie.) Probabil că vara lui 2007 va trece într-un slalom printre cărțile acestea, sau altele, care se vor aduna între timp. Să ne dea Dumnezeu ochi buni sau măcar oculiști competenți!
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
nu mai mănânc. Un timp am făcut pe nebuna. Mi-era totuna dacă ploua sau nu. Suportam de câteva zile furia potopului și felul ăla de a ploua, tare și zgomotos, te obliga să nu faci nimic, doar să ai ochi pentru singurătatea apăsătoare. Totuși marea se liniștise puțin. Abia o atingeam. Nu era o mare de băi văratice. Ne așezaserăm pe prima treaptă a prispei. Era o ușă voluntară. Veșnic leneșă, se închidea și deschidea după cum i se năzărea, străină
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Slăbănog îl caută gherila să-i facă de petrecanie. Așa stă treaba. Firește că nu se explică. Războiul ăsta nu mai are altă explicație decât pofta de a ucide. Porunca vine de-acolo, de sus: Voi ridicați flinta și trageți. Ochiți. Și toți ascultă. Da' de cine ascultă. Eu nu zic nimic. De fapt nu știe nimeni. Și n-o să știe niciodată. Se ucide pur și simplu din dorința de a trăi. Pentru a nu fi tu primul cel care dă
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
în picioare de golul lui Maradona, la cultul carnavalesc al idolului, cu epifanii și euharistii sub înaltul patronaj al acestui sfânt Petru al balonului. Ceea ce transpare numaidecât este faptul că dincolo de orice poleială, de orice prostioară debitată cu farmec și ochi umezi sau gesticulație flamboiantă, Maradona rămâne Maradona. Ceva îl ține viu, necontrafăcut și carismatic în emoțiile sale necomplicate de teorii și roluri fantasmagorice. Autoportretul lui Kusturica însă ne arată un om sfârșit, care și-a epuizat resursele, artificial și resentimentar
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
paginile Școlii speciale, pe continentul ei. Dar nici Arghezi, cel din Flori de mucegai, nu e chiar o prezență de ignorat: "hai uită-te la mine, mă! Tu ești Stelică? Mă da firav ești tu. Hai uită-te la mine Ochi negri!/ Cine ți-a băgat așa mâinile în pantaloni?/ ți le scot că nu-i frumos./ Acu de ce plângi?/ Of, ce faci, mămică ? De ce-ți dai pumni în cap?/ Amărâtule ! de-aia stăteai tu cu mânuțele în pantaloni?/ Na
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
ambițioase) se găsește într-un alt dialog de literatură memorialistică on-line: "- și ce vrea să zică: Ťhoț cu bună dimineațať? - Sunt șmecheri care o pornesc la drum cu o prăjină la spinare, când mijesc zorile. Unde zăresc o fereastră deschisă, ochesc scaunul pe care stăpânii casei și-au depus hainele, seara, la culcare. Vâră Ťinstrumentulť și pescuiesc, din stradă, tot ce pot" (M. Rădulescu, literaturasidetentie.ro). O explicație complementară a denumirii, cu o evaluare net pozitivă, apare într-una din mărturiile
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
fi-zic. Pentru districtul Pas-saic se ține la Way-ne. Trebuie să ve-ri-fi-ce că nu ești dal-to-nist și că ai ve-de-re pe-ri-fe-ri-că bună. În-tot-dea-u-na mi s-a pă-rut că Ah-mad are ochi frumoși. Ne-gri. E ciudat, pen-tru că ta-tăl lui avea ochi mai deschiși la cu-loa-re, cam ca tur-ta dul-ce. În mod nor-mal te-ai fi aș-tep-tat că ai lui Omar să fie mai ne-gri, ți-nând cont că eu am ochi deschiși. - Ochii lui Ah-mad au o umbră din ver-de-le
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
Ne-gri. E ciudat, pen-tru că ta-tăl lui avea ochi mai deschiși la cu-loa-re, cam ca tur-ta dul-ce. În mod nor-mal te-ai fi aș-tep-tat că ai lui Omar să fie mai ne-gri, ți-nând cont că eu am ochi deschiși. - Ochii lui Ah-mad au o umbră din ver-de-le tău. Ea nu ia în sea-mă com-pli-men-tul și con-ti-nuă: - Dar nu vede per-fect. Are astig-ma-tism, dar n-a vrut nici-o-da-tă să poar-te ochelari. Cu toata pioșenia lui, n-ai cre-de
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
Cam ai dreptate, Pâcule. Aista-i fumul hornului de la Crâșma din drum. Ii semn că Măriuța are de gând să facă plăcinte poale-n brâu... Parcă le simt miroazna de aici. D-apoi ce tochitură face! Vrednică fimeie!... Si ce ochi are!... De când te știu, Pâcule, tot cu vorbe de aiestea umbli. Numai ce te aud: „Ia te uită la aiasta ce șolduri i-o dat Dumnezeu și cum le poartă!” Sau: „Doamne! Ce subțirică-i! Parcă îi o nuielușă de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că era înalt, frumos și drept cum îi bradul. Avea un chip parcă era rupt din soare. Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scăpa nimic!... Așa spun toți vânătorii...Eu cred că tu nu poți păli iepurele nici la patru pași - l-a zgândărit moș Dumitru. Eu nu știu ce vânători ai văzut tu la viața ta, dar nu l-ai văzut pe Pâcu cum ochea, trăgea și iepurele se ducea de-a berbeleacul de zece ori! In seara asta, însă, am să vă spun o poveste adevărată. Aha! Asta înseamnă că treaba cu iepurele dus de-a berbeleacul îi o minciună, Pâcule! Așa parcă mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Si să nu crezi că o luat acolo te miri ce. O luat o frumusețe de fată. S-o mănânci firimitură cu firimitură, nu alta. Inaltă ca el. Un păr ca spicul grâului și lung până colea pe șale. Niște ochi sânilii de te bagă în boli. Incolo, îi numai vino-ncoace. Unde mai pui că știe și ceva carte...Au stat ei cât au stat pe spinarea moșnegilor, dar până la urmă și-au căutat slujbe. El și-o găsit pe la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]