6,653 matches
-
vrednic de descriere, cu case deopotrivă (fără mahalale), ulițe toate late și în linie dreaptă și încrucișate; cum și cu o piață mare, unde de două ori pe săptămână, cântă muzica ostășască“. Nu-i scapă privirii sale nici „canalul ce ocolește Cetatea, curățenia orașului și frumoasele grădini“. Dar renumele serviciilor de diligență care au început să se dezvolte la mijlocul secolului al XIX-lea în America nu are egal. Cu toate că Statele Unite aveau deja o rețea de 50 000 de km de cale
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
În 1990 a murit regizorul Alexandru Tatos. Născut în 1937, a avut o scurtă carieră în teatru, după care s-a dedicat televiziunii. A devenit unul din numele importante ale cinematografiei autohtone, remarcându-se prin verticalitate și abilitatea de a ocoli comenzile ideologice. Opera sa cinematografică include producțiile „Mere roșii“ (1976), „Rătăcire“ (1977), „Duios Anastasia trecea“ (1979), „Secvențe“ (1982), „Fructe de pădure“ (1983), „Întunecare“ (1985), „Secretul armei... secrete“ (1988), „Cine are dreptate“ (1989). MIERCURI, 2 FEBRUARIE ABSCAM În 1980, F.B.I. dă
Agenda2005-05-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283345_a_284674]
-
în chip firesc, prin simpla lor punere laolaltă, e a cuiva care scrie fiindcă îl trage inima, sau când nu se poate tăcea, când atitudinea este necesară. Așadar, multe însemnări sunt lecturi amicale, revizitări de oameni și cărți, fără a ocoli, ici-colo, temele spinoase. Cufundat în lumi tihnite, Gabriel Dimisianu nu se rupe de actualitate. Are, deci, un cuvânt de spus (și de repetat) în privința scriitorilor dovediți informatori, ca și-n aceea a dizidenților. Comentează mica furtună iscată de Boierii minții
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
în Italia. Și aceștia se cazaseră în Timișoara la un hotel, însă hotărâseră, ca să aibă mai multe șanse de reușită, să se „rupă“ în două grupuri. Au ajuns până aproape de Cenei cu taximetrele, apoi au plecat pe jos înspre graniță, ocolind localitatea. Celor opt moldoveni li s-au întocmit acte premergătoare începerii urmăririi penale pentru tentativă la trecerea ilegală a frontierei în grup l Ofițerii Serviciului de Investigare a Fraudelor Timiș au început urmărirea penală, pentru evaziune fiscală și fals intelectual
Agenda2004-38-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282896_a_284225]
-
convenabilă - e din nou în cunoștință de cauză, dar se lasă mai puțin decît oricînd sedus de umbra vreunei neliniști problematice (Cont. id. euro., nr. 28-1995; respectiv, Ibidem, nr. 20 și 21 crt). Singura nedreptate pe care n-o putem ocoli este de a fi acceptat să ne oprim la un fel de țap ispășitor care a insistat să ne reintre mereu în cadru, iar - din motive de minimă politețe masculină - de a fi evitat să citam, cum ar veni, suratele
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
de posibile mari daune pentru actuala guvernare. Mai precis, încheie Nistorescu, " Din punctul nostru de vedere, cele două tabere pot lupta pînă la epuizare, pînă nu mai rămîne decît locul pe care s-au decimat. În aceeași măsură nu putem ocoli sentimentul că guvernarea se scufundă în timp ce principalii ei actori își cheltuiesc nervii, timpul și energia pentru a-și regla conturile între ei." Între eclipsă și noul val de inundații, un ziarist a fost arestat pentru, se spune, luare de mită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17687_a_19012]
-
a mai spus. Și nu o dată, ci de zeci de ori. Aceasta poate conduce la impresia de urmărire abuzivă și chiar de persecutare postuma a lui G. Călinescu. Bineînțeles, ce a fost reprobabil în acțiunea lui Călinescu nu poate fi ocolit, când este să-i definim rolul jucat în epoca postbelică, dar dacă numai reprobabilul ne preocupă, acest rol nu poate să ne apară decât cu preponderenta negativ. A fost astfel? N. Manolescu, de pildă, este de altă părere și a
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
în măsură a o regenera: "zîmbește în locul tău/asemeni unui iubitor de tinichele -/ cînd Cartea îți intra în jar și mocnește... / un alt pretendent îți atinge ochii/cu obiecte fragile -/dintr-un jilț de mesteceni / salut, ultima veste..." (Demon de ocolit). Între regnul textului și cel al vieții, poetul încearcă momente de îndoială. Se întîmplă că instinctul vital, bombardat de semnificațiile existențiale la care e receptiv, să fie dezamăgit de semnificatul textului, de "fircălirea" poetului ce l-a comis: "s-a
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
în afara lui. Închiriasem o mașină (intra în facilitățile bursei mele), așa că le-am propus să facem, cum se spune, un tur. Cuvîntul este exagerat în cazul conurbației Los Angeles. Ți-ar trebui, cred, nu ore, ci zile, pentru a o ocoli prin punctele esențiale. Ne-am dus totuși în cartierul Bel Air, la Hollywood și nu mai știu unde. Și eu, si ei le vedeam prima oară. Mi-au mărturisit că le fusese teamă să iasă din campus. Traseele autobuzelor li
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
mărunțiș scăpat de palmă cerșetoare/ a unui zeu mititel// traiectoria umbrită a degetului/ tremurător al aceluiași/ linie frînta obosită un rîd pe spinarea/ fierbinte a unui nisip mișcător// o mare eclipsă e această naștere/ și nimic nu o va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se rodează, în care orizontul e ocupat de singură imagine purtătoare de tîlc, cea vag
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
duce, mîine, poimîine, pe umerii lor toate poverile acestei țări. Ei învăța în școala ce înseamna disciplină socială, aceea care face ca mecanismele toate ale unei țări să funcționeze. Oricît de justificate ar fi protestele profesorilor, ele ar trebui să ocolească dereglarea ceasornicului școlar, fiindcă efectul demoralizant asupra copiilor e cumplit. N-am scris acest microscop în timpul grevei profesorilor deoarece cred că ei au dreptate în protestul lor. Dar refuz să cred că elevii pot fi întrebuințați drept carne de tun
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
deosebite de ale mele, mi-am zis că sînt responsabil doar de ceea ce public sub semnătură. În pofida unor idiosincrasii ale sale față de diaspora, aveam impresia că autorul Buneivestiri păstra, si chiar își accentua, o anume independența și față de regimul Iliescu, neocolind a trata unele aspecte ale lui cu accente reprobatoare și evitînd a adera la pozițiile, complementare numitului regim, ale "apoliticilor" și "echidistanților", pe care-i puteam critică în voie, inclusiv în coloanele Contemporanului. Mi se părea mistuit de o decepție
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
pentru obiectivitatea punctului de vedere, un pasaj din Istoria lui Călinescu. "La Agârbiceanu discutarea problemelor morale formează țintă nuvelelor și a românului și dacă ceva merită aprobare neșovăitoare este tactul desăvîrșit cu care acest prelat știe să facă opera educativa, ocolind predică anostă.Teza morală e absorbita în fapte, obiectivata și singura atitudine pe care și-o îngăduie e de a face simpatică virtutea". Dar "creația în sensul înalt al cuvîntului nu găsim". Observația călinesciana în legătură cu teza morală o regăsim și
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
Gheorghe Grigurcu (Urmare din nr. trecut) Olimpiu Nusfelean e un solitar care transformă proza cotidianului într-o lirica neoromantica, ce nu ocolește procedeele antipoeziei: "Carte tristă de versuri/ în vitrina economiei de piață -/ în frigul lumii conținutul tău/ devine o simplă coperta.// Suflîndu-si nasul, vînzătoarea te îmbie/ alături de o cutie cu praline./ Absența se cuibărește otrăvita/ în palmă nopții, în irisul luminii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
Cristian Teodorescu Plăcerea generalizărilor frapante nu ocolește literatura română din perioada ^48-^89 despre care unii autori afirmă că e de o valoare îndoielnică sau lipsită de orice valoare, fiindcă a fost scrisă sub cenzură. Acest raționament, nu lipsit de temei, are cîteva defecte. Dar pînă la
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
gamin-i ai străzii, drăguti-foc, vînători de autografe, mă ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminenta și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ceva ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
Sandrine Poncet din Franța (elegantă, discreție, rafinament) a primit un flaut valoros și George Cosmin Bănica (vocație violonistica certă) o frumoasă vioară lucrata la Reghin. Evident, sunt laureații Premiului I la categoria vârstei lor. Notele acestea nu au cum să ocolească această relatare, cumva opaca pentru cititori; am reprodus numai câteva din temele obligatorii a fi fost sesizate. Remarci critice nu sunt acum a fi proiectate asupra impactului pe care aceste selecții le-au avut asupra auditorului din sala de concurs
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
mînă, că e a ploaie. La un moment dat, pe trotuar, în mijlocul trecătorilor grăbiți, se oprește strigînd și ridicînd umbrela, - stați... Dl. Sache se apleacă în mijlocul mulțimii, făcîndu-le semne oamenilor s-o ia mai pîn colo, avînd treaba. Oamenii il ocolesc și sînt siguri că au de a face cu un nebun. Pencă să vedeți dumnealui ce face... El a apucat binișor de pe trotuar o furnicută pe care oastea bestiala a trecătorilor era gata s-o ia pe talpă și s-
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
împărtășească entuziasmul hagiografic, autoarea face de fapt cu mult mai mult, efortul de adecvare a limbajului critic la o operă atipică, presupunînd de fapt o devoțiune neașteptată, derutantă chiar pentru cititorul obișnuit cu monografii mai infidele, dar mai declarative. Autoarea "ocolește confortul convingerilor de gata" și este interesată de "secundaritatea, anacronismul, minoratul, ratarea, ca atribute ale operei și, mai departe, ca tipologie a raporturilor ei cu ambientul literar", iar "eșecul, o problemă de compoziție, apoi una de transcodaj, după care, una
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
lor public și cu prestația culturală propriu-zisă? Ce va urma? Evident, resuscitarea Cîntării României, realizată pentru un public inform, cu amatori ce nu mai trebuie plătiți și... surprize, surprize... cu profesioniști care, atunci cînd vor auzi de Televiziunea română, vor ocoli zona fie prin Floreasca, fie prin 1 Mai, fie hăt, departe, tocmai prin Drumul Taberei. (P. Ș.)
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi ocolită decît în chip artificios. Cruzime e și Erosul al cărui impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip, frumusețea lui. De a-l profana mai întîi dezvăluind părțile tăinuite ale unei femei, apoi vîrînd
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
dar reeditarea unei astfel de poziții critice astăzi îl pune pe Alex. Ștefănescu în conflict cu o întreagă literatură scrisă la noi din 1986 încoace. Fie că acceptăm sau nu realitatea fenomenului și utilitatea termenilor "postmodern/postmodernitate", nu se poate ocoli o cantitate importantă de literatură față de care aceea a lui Nichita Stănescu poate fi eventual considerată superioară calitativ, dar în nici un caz uimitoare prin îndrăzneală. În Jurnal de critic (1980), Alex. Ștefănescu face cîteva afirmații care transformă, după părerea mea
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
citit trimițîndu-mi semne/ de dincolo de Styx,/ puteți face ce vreți, înființa în locul meu un boutique, un bar/ nonstop în timp ce eu întins pe versurile mele/ voi ști că voi, deși trăind bine, de mult ați și murit" (Scrisoare). Nu putea fi ocolită nici tradiționala sărăcie a poetului, și ea o "stare generală", în contextul unei dezorientări ontice care-i agravează, neîndoios, efectele: În momentul de față nimic nu mă mai poate umili,/ semn că sărăcia nu mai poate fi decît o stare
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
conservatorismului său politic și a estetismului concepției sale critice. O piesă, așadar, cu mai multe acte și cu motivații uneori opuse. Ce actualitate poate avea Maiorescu astăzi, zece ani după revoluție? Iată o întrebare pe care nu putem s-o ocolim. Greșala care se face, în astfel de cazuri, constă în a interpreta actualitatea ca o forțare a datelor istorice. Și G. Călinescu și Al. Dobrescu și alții au dreptate să pretindă că, în sens strict, maiorescianismul apare ca depășit și
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
noi. Percepția realității înconjurătoare, în anumite momente de grație, dezvăluie simțuri de poet: "Melopeea lor ajungea la mine pieziș. Am simțit cu tot trupul cum cântarea lor s-a întărit, apoi s-a întrerupt, puțin înainte ca ei să mă ocolească." Natura este, pentru viitorul apostol al iubirii de oameni, locul unor epifanii, ce-i dezvăluie, în învălmășeala senzațiilor, lipsa de însemnătate a obsesiilor sale: "Asemenea priveliști uluitoare mă tulbură întotdeauna nespus. Misiunile încredințate de Sinedriu și chiar dorința mea de
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]