5,469 matches
-
în sufletul meu Bunicii mei dragi ieri, azi...mereu. Adesea veniți în gândurile mele În visele nopții cu Lună și stele, Cu imagine vostra am trăit, trăiesc Bunici mei v-am iubit și vă iubesc. Plâng amintirile, urmele vostre în odaie Rezemate-n suflet, pe patul cu saltea de paie, Dorul se zvârcolește, mustește în mine Cu voi dragi mei azi prin lumi străine. Ați fost oameni cu credință ,... de la țară Îndurând iernile geroase, seceta de vară, Dar v-ați trăit
DRAGII MEI BUNICI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384151_a_385480]
-
au margini și prin coșurile caselor, șuierând și băgându-și nasul pretutindeni, azvârlind fumul înapoi în sobe, înecându-i și storcând lacrimile celor din casă. În casa lui Nicolae Ionescu, în comuna Breasta, la vreo 10 km de Craiova, în odaia cu pereți subțiri, tencuiți, unde nu exista dușumea, pe jos fiind lut galben clisos amestecat cu balegă proaspătă de cal, având așternute pe jos două rogojini, dada Gheorghița a lui Vasile Badea venise s-o moșească pe Floarea Ionescu căreia
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Uneori sufletul mai ales dacă plouă asemeni duhului fermecat din afumata lampă a lui Aladin ca un abur plutind din adânc se strecoară și-ncepe dansul peste clapele imaginarului pian făcând să răsune-n odaie divina muzică a orișicărui clar de lună zărit vreodată undeva și numai stropii ploii cei nerăbdători îmi strică uneori magia bătând inoportun a nerăbdare-n jaluzea. Referință Bibliografică: DUHUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2310, Anul VII
DUHUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383648_a_384977]
-
Recunoaște în gând trabucul, e Trinidad... Mai inspiră o dată prelung, năucit de-atâtea evidențe, apoi expiră scurt, în trepte... Așează pe blat cupa la odihnă și-i ține isonul tăcerii. Obosit, se lasă nevoii de repaus, un timp plutind prin odaie, eliberat și de gânduri, și de gravitație... În sfârșit, își revine. Avântat ia cupa și soarbe din savoarea lichidă. Își inundă cu ea gura. Simte cum îl fericește o prea delicat-armonie între dulceața petalei de roză și amăreala cojii de
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
nici printre genele umil plecate luciri de stele să prefiri n-ai teamă nu vei aștepta va fi ca bruma de ușoară dimineața ascultă-i pașii ce deja se-aud privirea între pleoape se va zbate ca fluturele hăituit în odaia ermetic închisă până când obosită va încremeni opacă pată pe albul lespezii tavanului Referință Bibliografică: ÎN GURA LUPAREI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
bezmetic la ferestre Ca un nebun cu suflet de artist! Privind în juru-i Luna se mirase Ca Meteorul nu e în alai Dar nu-ntreba pe Soare de aflase Ce s-a-ntamplat cu neprezentul crai. Ea singură pătrunse în odaia În care pajul stă de obicei Și-ndata îi simți adânc văpaia Lăuntric mistuind fără temei. -Aș mai citi în nopți cu filomele La umbră lunii stihuri mlădiate Aș mai visa sub bolta grea de stele Și în mirosul pur
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
sporesc efectul. Psihologic vorbind, toate aceste fobii au un substrat adânc, aflat în copilărie. Ca și Bujor Florian care ucisese patru gladiole când era mic, și Tânărul X tăiase în copilărie o râmă cu sapa. Convingerea că râmele vor invada odaia și chiar și trupul lui, devine obsesie. În Actul II, se schimbă cadrul și scena se desfășoară în grădină, după ploaie. Mergând după fructe de zmeură, Bătrânul X își descoperă fobia față de melci. “Mereu mi-a plăcut să-i privesc
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
nu-l mai aștepte la ore fixe, își vedea de propriul program și probabil, la acea oră deja se odihnea, așa cum îi recomandase medicul. Se apropie ușor de ușa dormitorului ei și apăsând cu precauție clanța, întredeschise ușa. În semiîntunericul odăii, întinsă pe pat cu fața în sus și sforăind cu întreruperi, bătrâna dormea profund. Cu pași de felină, Florin se apropie de noptiera pe care se zăreau medicamentele. Apucă cutia lunguiață din care, văzuse că mama sa lua în fiecare
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
în toate țările europene. În toiul nopții, la Curtea veche din București, sub protecția mantiei întunericului, soseau necontenit agenți osteniți de drumuri care aduceau vești bune sau rele din toate părțile. Preluate de la agenți, informațile erau analizate și sintetizate în odăile cancelariei Curții domnești de numeroși slujbași, a căror conducere era încredințată stolnicului Constantin Cantacuzino. Sub directa supraveghere și îndrumare a acestuia, au tălmăcit, redacat și scris multă vreme: Giovanni Candido Romano și Anton Maria Del Chiaro, secretari domnești pentru limba
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
-n viața-mi simt o boare. Aurora noastră fermecata, meșteșugita, Era crăpata, cu vitralii e petecita. De-a ta dăruire, iubite, mi-s uimită, Iubirea noastră-i pe veci pecetluita. Planeta noastră are loc doar pentru doi, A noastră feerica odaie, ce am clădit-o noi. Stelele făloase martore tăcute ne sunt, Duios ne luminau și 'nainte pe Pământ. Citește mai mult Steaua meaEști steaua mea, ce pe-nserat răsare,Minunea ce-n suflet din neant mi-apare,Miracol, face tristețea de
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-n viața-mi simt o boare.Aurora noastră fermecata, meșteșugita,Era crăpata, cu vitralii e petecită.De-a ta dăruire, iubite, mi-s uimită,Iubirea noastră-i pe veci pecetluită.Planeta noastră are loc doar pentru doi,A noastră feerica odaie, ce am clădit-o noi.Stelele făloase martore tăcute ne sunt,Duios ne luminau și 'nainte pe Pământ.... Abonare la articolele scrise de maria cristina pârvu
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
lunii începe să curgă În lacul din noapte ce zace-ațipit, Sărutu-mi cătându-te începe să plângă, Iar așteptarea-mi șoptește "te-a amăgit"! Când luna curge în lacrimi șiroaie Pe-al nopții obraz abia adormit, Îndemnul mă poartă la tine-n odaie, Din somn să te sorb, iubite iubit. Cand luna-mi șoptește cu lacrima-i rece Că dorul ce-mi porți nu mai e dor, Atunci, iubite iubit, te doresc și mai tare, Luna mă-ngroape, de dragu-ți eu mor. Cand
CÂND LUNA PLÂNGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378155_a_379484]
-
să ne plimbăm de mână-n București; haide să mergem la braț pe bulevarde! Să plutim înlănțuiți în bar la Willy Donea și la Potcoava de Aur, purtați în ritm de Hey Jude! Hai să ne iubim la Constanța-n odaie și să ne-nghesuim în bungalow la Mamaia! Hai să mai dormim măcar o noapte lipiți! Anii au trecut, dar noi suntem aceiași, puțin mai înceți, puțin mai slăbuți, poate mai precauți, poate mai grăsuți... Atunci puteam mai multe; astăzi
VINO CU MINE !-(VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378219_a_379548]
-
bunului Aron Pumnul. După cum se știe, Mihai nu trăia în casa cea mare, unde-și ducea traiul învățătorul și care s-a păstrat, ci alături, mai în stânga, într-o căsuță mai mică, în care Pumnul ținea renumita bibliotecă, iar în odăile libere - și elevi în gazdă. Această căsuță nu s-a mai păstrat, oricum Eminescu, fiind cel mai iubit elev al lui Pumnul, intra adesea și în odăile lui pentru a primi un sfat sau a da o mână de ajutor
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
într-o căsuță mai mică, în care Pumnul ținea renumita bibliotecă, iar în odăile libere - și elevi în gazdă. Această căsuță nu s-a mai păstrat, oricum Eminescu, fiind cel mai iubit elev al lui Pumnul, intra adesea și în odăile lui pentru a primi un sfat sau a da o mână de ajutor profesorului chinuit de boală. Așa că aceste încăperi, uși și ferestre, la care venim câte odată toamna târziu, mânați de frunzele îngălbenite și mai ales de dragostea pentru
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
o fi scris în liniște și taină. 27. Casa Aglaei Drogli, postbelic. 28. Residenzgasse, anul 1905. 29. Biserica evanghelică (1847-1849). La Cernăuți a trăit și sora poetului Aglaia, fiind măritată la 1871 cu profesorul Ion Drogli, care împreună închiriau câteva odăi la parter în spațioasa casă a lui Constantin Isopescu-Grecul de pe fosta str. a Reședinței, chiar vizavi de Reședință mitropolitană (azi str. Universității, colț cu str. Koțiubinski). În vizetele sale de mai târziu la Cernăuți Eminescu întotdeauna se oprea și la
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
supărare, Dar să nu-mi fie rușine Când și sufletul mă doare. Aș vrea să fiu uitat în vise Fără dorință de trezire, Decât o viață în culise Mai bine moarte în neștire. Așa gândeam singur aseară Printre pereții din odaie Și nu credeam că pot să doară Cuvinte reci scrise pe-o foaie... Referință Bibliografică: MEA CULPA / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mama de Violeta Câmpan Poți o mamă mulțumi, Cu puținul din odaie, Numai dorul de copii Arde-n suflet vâlvătaie ... Am intrat la ea cu grijă, Să nu-i tulbur amintirea, Fața albă, tâmpla ninsă, Peste chipul ei - iubirea. O întreb: - Ceva te doare? Ești măicuța nimănui? Pentru-a ta însingurare Leac
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
vremilor cutume, De trecut nu ține seamă, Își va aminti, odată, Când va fi și el albit, Că-ntr-un sat uitat de lume Mama lui s-a prăpădit, Când, cuprins de remușcare, Înapoi se va întoarce Va găsi-n odaia mare Focul stins. Iar ceasul tace ... Câmp țesut de lăcrămioare Și tăcere de mormânt, Doar lumina-n lumânare Este ultimul cuvânt! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
afară cu masa pusă, chiar de-a adormit, și taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald și subțirel, apoi se îndreptau înspre odaie și taica mai punea un lemn pe foc sufla în lampă și pe un strujeac de paie el încerca să-i facă maichii loc. Referință Bibliografică: amintire despre taica / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII
AMINTIRE DESPRE TAICA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377309_a_378638]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DIMPREJUR... Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
ciudate. Cum rățoiul nu știa să citească, se așeză ostenit lângă împăratul lui să-și mai tragă cât de cât sufletul. Chiar atunci, la ușa căsuței se auziră mai multe voci. Rățoiul apucă să intre sub pat înainte ca în odaie să intre trei fete, una mai frumoasă ca alta. Se apropiară de pat și îl priviră îndelung pe Petruș: - Cât de frumos, e soro! spuse una dintre ele. - E al meu, eu l-am găsit prima! sări a doua fată
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
spuse a doua. - Potoliți-vă, ielele nu își pot lua soți! Toate cele trei iele căzură de acord că pentru moment trebuiau să îl ascundă pe Petruș, așa încât îl ridicară din pat, închizându-l într-unul din dulapurile din fundul odăii, ca pe un sac cu cartofi. Rățoiul cel bătrân le urmărea de sub pat, așteptând să vadă cine era Mira și de ce ielele se ascundeau de ea. Nu trecu mult și în căsuță intră o fată de o frumusețe nemaivăzută, cu
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
detectivistic. Asemeni comisarului Maigret, mizeriile eului nu-l tulbură, cât îi dau de gândit asupra condiției umane însăși, în pașnicele, cât și în cele mai cumplite clipe ale sale. Pe când Povestitorul din Craii de Curtea-Veche se pregătește să-și părăsească odaia spre a-și întâlni noii prieteni, la birt, Povestitorul din Simplex, tot atât de discret despre propria-i condiție, sosește în vizită într-o veche casă bucureșteană, în zgomotul asurzitor al unei petreceri de absolvenți, de vis-a-vis. Este epoca locuințelor naționalizate, date
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
renunțare." Mai departe, mă adresez "viitorilor", la oamenii Ťce vor sui din iubiri". Pornirea înduioșat demagogică decade într-un cras automatism realist-socialist: "încerc să recunosc / drumurile voastre viitoare, / aidoma zidarului întretăind cu mistria în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând în râs pe zidarul care întretaie cu mistria în aer deplasările, prin încăperile acum în construcție, ale locatarilor ulteriori. Ce mai era și asta? Tânărului poet
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]