583 matches
-
această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante și dizgrațioase. Mama dormea chiar la picioarele iepei, cam la un metru distanță. Dormea pe spate, cu fața în sus, liniștit și adânc somnul de refacere al unui om care muncise fără întrerupere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și dirigintă, doamna Georgeta Chiorpec va citi aceste rânduri, cu siguranță va lăsa câteva lacrimi amintire în paginile revistei de față. Vom uita vreodată cabana Negoiu, urcușul pe crestele Munților Făgăraș, aventurile din Bucegi, cărările tăinuite ale Ceahlăului sau popasul odihnitor de la Izvorul Muntelui? Dar primejdioasele treceri pe acele punți suspendate sau prin Strunga Ciobanului? Elevii cu care am fost acolo, oameni azi cu responsabilități majore, trăiesc acele amintiri de parcă s-ar fi petrecut ieri faptele. Așa și în multe alte
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
sufocat de gu lerul tare și de cravata bogat înfășurată, cu o mustață lipită sub nas, cu monoclu în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de odihnitor dacă, în loc să ies acum din spatele dulapului ce închipuia un fel de improvizată culisă, m-aș apleca peste pervazul ferestrei deschise și, de la etajul al patrulea la care ne aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă odihnesc puțin, atât de tare m-a obosit dorința de mai bun și de mai frumos (căci cum ar putea să existe dorință fără credință, sau credință fără acțiune, sau acțiune fără dezamăgire?...) O, și cât ar fi de odihnitor să te lași în voia necugetată a vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile cerului, adânci, necuprinse și nenumărate, cărora nebun
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi în cele două cărți semnificative opuse: într-un caz moartea cu fața la perete, cu spatele la lume, înseamnă cea mai deplină și mai odihnitoare ștergere de sine; în celălalt, ea poate să însemne înciudare dușmănoasă, ascunderea groazei și suferinței, singurătate absolută, adică «cea mai tragică formă de moarte» (55). Într-un rând, Valeriu Cristea se gândește la un posibil inventar al formelor de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și Dani, mare susținător al Craiovei, m-a convins atunci să mă duc la acel meci. Cerul albastru, soarele blând, dar strălucitor, orbindu-mă până la lacrimi (lacrimi ambigue, provocate și de o puternică, inexplicabilă emoție), gazonul de un verde proaspăt, odihnitor, jucătorii evoluând incredibil de aproape, atât de aproape încât efortul pe care îl fac - și care se „pierde” pe micul ecran - este acum vizibil și extraordinar de impresionant, sutele, miile de oameni concentrați asupra spectacolului, a cărui parte sonoră o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care dă valoare, ritm și un cântec specific versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în «Amurgul» : Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: Plecat și sosit la București, Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere ale revistei Florile dalbe, la care debutează și ca prozator cu lucrările « Singur » și « Momâia », vor cuprinde bucăți din opera sa. Și nu numai în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
soare roșiatică, de dimineață se strecură pieziș prin fereastră și căzu direct pe fotoliul ei. Se trezise cu senzația că dormise mai mult ca de obicei. În normalitatea ei, se apropiase de fereastră și observă că soarele reflecta o lumină odihnitoare și transparentă. Cerul părea spălat și proaspăt. Viața o chema într-o libertate nouă. Cap. II Suflet dezlănțuit Zburând, o păsărică se refugiase tocmai în vârful unui pom, agitânduse pe limba ei, sărind de colo până colo, părea ca vrea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
când nu eram eu cel ce vorbea, am rezistat până în momentul când ambasadorul și soția s-au ridicat de la masă. Am plecat și eu imediat, scuzându-mă că involuntar mi se închid ochii. Am adormit repede, un somn profund, prelungit, odihnitor. Ziua următoare, am început să preiau dosarele secției consulare, paralel încercând să intru în contact telefonic cu M.A.E. peruan, pentru a-mi organiza câteva vizite mai importante și urgente, și cu ministerul culturii, pentru a face primele demersuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lună plină, stranii și fabuloase, poezia devine vis și viață de magie, cel puțin mie așa mi se pare. Fumul de țigară urcă pe un fir suspendat, iar fața poetului pare și mai transfigurată. În tăcerea tulburată doar de cântecul odihnitor al greierilor din iarbă, el meditează trist și pilduitor. Ochii au împrumutat ceva din argintul lunii de pe cer, parcă și ea părtașă la masa poeziei. Prudență între strigăt și vehemență? Dar poetul are dreptul să se rostească, presimțindu-și marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Bucium, Bârnova sunt ca niște zone eterate ale vieții, acolo ochiul prinde formele criptate ale jocului de culori infinite, acolo trupul revigorat înlesnește minții polisemantismul cuvintelor adunate din frunzele zariștei. Ieșenii își găsesc, din când în când, răgazul și singurătatea odihnitoare, evadând dintre zidurile orașului supraîncălzit și dintre osaturile amorfe ale cotidianului banal. Ei descoperă și văd ceea ce numai în închipuire văd. Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub cheile bolții albastre, este și dimensiunea picturală într-o dinamică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unii dintre noi sunt acceptați cu plăcere iar prezența altora provoacă ofilirea lor? Cercetările botanice ne uluiesc de-a dreptul: plantele se pot orienta în timp, pot deosebi culorile, unele flori își deschid petalele și parcă zâmbesc la auzul muzicii odihnitoare, repede și le închid la cea zgomotoasă, apoi plantele recunosc amenințările, tremură de frică și pornesc adevărate războaie chimice. Un exemplu: planta cartof, atacată de gândacul de Colorado, emite substanțe mirositoare care atrag ploșnița, insectă care se hrănește delicios cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
stai o zi fără orez, dar nu și fără un ceai”. Așezate pe tatami, ascultăm susurul apei înăbușite de ceainic, susur ce se contopește armonios cu foșnetul întrupat al crestelor muntelui ce străjuiesc ținutul. Odaia obișnuită devine sanctuar prin liniștea odihnitoare, dându-ne senzația unui început de lume, în care norii spumoși și simfonia pinilor fremătători ne aduc în suflet lumina, mângâierea și echilibrul interior. O stare de bine îmi învăluie întreaga ființă. Am pătruns sfielnic în ritualul ceaiului nipon încărcat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
crească adrenalina „unchilor”, vis-à vis de darul făcut nepotului. Am procedat astfel, pentru că Dimi era în tabără cu cercetașii. Mariana i-a confecționat lui Dimi un costum tradițional de capră, pentru ca el să nu uite obiceiurile noastre. După un somn odihnitor, mi-am pregătit gentuța în care mi-am pus un caiet, două pixuri, camera de filmat, un prosopel și alte „nimicuri” femeiești, necesare și utile. Uneori, scriu și pe câte o bancă în parc, lăsându-mă în voia senzațiilor de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ucis. Un mort fără cruce, nu-i așa!? „Nebunia” mea, la urma urmei, a fost că mi-a fost mai tare frică de oameni decât de nebunie. Și e adevărat că „am scăpat de oameni” pe zone destul de Întinse, de „odihnitoare”, ale vieții mele sociale, dar nebunia „mea” a profitat de „alianță”, ca să zic așa, și mi s-a cuibărit pe undeva, nu foarte departe niciodată, ba, uneori, o descopeream ca o ciupercă parazită, fals umilă, la o subțioară sau târându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istovitor, o disciplină inflexibilă, o gimnastică făcută vrînd nevrînd în fața celor ce stau la televizor: aplauze, ridicări în picioare, ovații, jos sus, și tot așa. Mă gîndesc - culmea! - la somnul „familiei” și al capului ei. Poate fi un somn liniștit, odihnitor? Cu ce figuri vor sta mîine în fața celor din sală? Se vor uita în ochii lor cu încrederea de altădată? Vor citi în ei aceeași loialitate? De fapt, Congresul nu mă interesează defel, pentru că i cunosc „documentele”, știu ce „perspective
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la distanță de circa 2 metri, ce servea drept bucătărie la etaj și adăpost de păsări, la parter. Era o casă veche (din 1912), În stil moldovenesc, care printr-o renovare corespunzătoare putea fi transformată Într-un cuibușor plăcut și odihnitor. Coproprietarul de la parter, ing. Mihai Pompilian, era dispus să renovăm Întreaga clădire, făcând-o mai corespunzătoare cerințelor zilei (canalizare, baie, Încălzire). Astfel În 6 iulie 1974 am devenit proprietarii noului apartament. Dacă acestea erau vederile noastre asupra clădirii, nu aceleași
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe aici. Și totuși, încet-încet durerea a început să scadă în intensitate, ba chiar s-a transformat într-o bucurie interioară
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
raze de soare, se văd că un curcubeu. Privesc tainic printre copaci și văd cu ochii sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atat de frumos și odihnitor, o priveliște de vis, de irealitate, parcă e adusă din Rai. Doamne, ce minunat ești! Tresaltă duhul în noi de bucurie lăuntrica. Parcă n-am mai pleca de aici, de la Tine, așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
când eram în genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul îl îmbrățișam. E minunat. E odihnitor. Doamne, ce momente plăcute au fost în viața mea cât am fost în acest pelerinaj. Am trăit și încă mai trăiesc fiecare moment pe care îl povestesc sau la care mă gândesc. Parcă îl văd acum. Parcă aș fi acolo
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe care le trăiesc acum. Așezat pe o bancă într-unul din cele mai frumoase parcuri ale Parisului. Primăvara abia instalată, întreaga vegetație explodată parcă peste noapte, verdele încă timid alături de ciclamul arborilor japonezi oferă ochilor mei o priveliște pastelată, odihnitoare, alături de statuia lui Alfred de Musset, scăldată de razele soarelui, totul... profitând de farmecul primăverii: vegetația, ciripitul păsărelelor atât de avide de binefacerile razelor de soare mult așteptat. Pe alei, băncile aproape toate ocupate de tineri și bătrâni, copii mulți
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
naționale ce i s-au făcut mi-au lăsat amintirea unui spectacol impozant însoțit de o foarte mare oboseală: aproape 8 ore de mers la pas și de stat pe loc de la Elysées pînă la Panthéon, cu o singură oprire odihnitoare la Notre Dame, pentru ceremonia religioasă. Se poate imagina cu ușurință mulțimea îngrămădită, cățărată pe scări, pe gardurile de la Tuileries și pe stîlpii lampadarelor încă din noaptea precedentă în așteptarea nesfîrșitului convoi. Atitudinea publicului se resimțea de oboseala și enervarea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mică și dureros rătăcită Între mândrul Egipt și improbabilul Canaan, ci, milenii, Întreaga, uriașa comunitate umană, cei „de jos”, atâțați de fratele său, revin, cu câtă bucurie și gălăgioasă satisfacție, la... ceea ce părea și era „cunoscut”, „util” și „practic”, concret, „odihnitor” și Încărcat de prestigiul tradiției lor și a atâtor seminții alăturate: nu numai credința și adularea unor mici sau mari figurine, profile de animale sau monștri cu chip uman - cum o făceau isteții Greci! -, dar, În fapt, fuga, spaima - poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un lapidar „Bună seara”, părăsesc încăperea slab luminată și cu nerăbdare tinerească ajung acasă, la ai mei. Aceeași primire caldă, din partea părinților. Nerăbdător, parcurg conținutul celor două misive, mănânc bunătăți oferite de mama, mai discutăm puțin și apoi un somn odihnitor, legănat de vise. În ziua următoare am scris o lungă scrisoare de răspuns, apoi iarăși la drum spre postul de suplinire din Băcani. Ulterior, pentru această inopinată prezență de 2-3 minute la o ședință legionară, mereu am fost șantajat că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pădure, spre sud era ocrotită de umbra copacilor, lemn de brad cât vedeai cu ochii. Privită de aici, comuna te încânta. Construite din lemn, cum numai meșterii de pe la noi știau să o facă, casele minerilor, cu gust întreținute, apăreau destul de odihnitoare. La vest, hotarul localității este depășit de comuna Asău, prin care apa Trotușului, rece și limpede, curge cu o viteză care te minunează. Așezarea noastră era despărțită în două, de calea ferată, cu un terasament destul de înalt, și șoseaua națională
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]