965 matches
-
Pe trup gol de cuvinte brumării și tăcute dansează rochia toamnei iar luna nu mai poartă minijup. Imnul urletului a speriat bolțile ruginite care de teamă au țâștit în spinarea moșilor cu umeri aromați, zgrunțuroși, zgribuliți, pregătiți să-și depună odorul, simbria, la iernat între doagele butoaielor primitive. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Mieilor tomnatici cu dinți de brumă le este foame de lupi și vor să se răsfețe-n îmbrăcăminți de pastramă pe grătare incandescente. Cărările dealurilor își
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
intrând în componența noului Principat al Moldovei. În vremea lungii domnii a înțeleptului Domn Alexandru cel Bun, Moldova se consolidează puternic sub forma a două țări unite, contopite într-o singură ființă: Țara de Sus și Țara de Jos cu Odorul lor scump Basarabia. Numai că faima Moldovei atrage ispitele turcilor, tătarilor, maghiarilor și polonilor, care în urma ostilităților provocate de setea de cucerire încep disputele pentru marile și înfloritoarele cetăți moldave: Chilia, Cetatea Albă, Tighina. Cel mai puternic și cel mai
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
urmă moare! De ce-au pățit alte popoare nici traco-dacii n-au scăpat - cultura lor s-a stins încet, după-apogeu-nregistrat. (Urmașii lor, postdecembriștii, nu doar că n-o pun în valoare, dar fură fără pic de jenă din splendidele ei odoare...) O mie de ani și mai bine, cât vremi ostile ne-au cercat cu migratorii-n căutare de așezări pentru prădat, spre munți sătenii s-au retras în obști durate cu socoată, astfel că nu s-a întâmplat să fie
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
conducători, ierarhi de seamă. Oameni politici de stat care nu s-au înconvoiat, n-au îngenuncheat, n-au trădat, n-au vândut și n-au cerșit pe la porți străine, dușmane și râvnitoare la Moșia noastră. Mame care și-a crescut odoarele dragi în dragostea de Dumnezeu și de Neam, și care la rându-le multe s-au jertfit pentru Adevăr. Elevi, Studenți și Fecioare care au luptat pe front, în munți, în câmpii, în codrii, pe zăpezi sau în mlaștini, lăsând
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
sate-au rămas numai câini, Voi legea o faceți stăpână, Dar totul ajunge-n ruini! Doar când vă expiră mandatul Mai treceți prin satul uitat Din nou să-i promiteți asfaltul Ori poate un pod amputat! Ați dat ale noastre odoare Lăsate de-ai noștri străbuni, Ați dat și pământul din mare În urmă lăsând doar tăciuni! Vă faceți averi colosale, Salarii și pensii de top... Noi, tot cu picioarele goale Privim doar la mărfuri de shop! Cu legile voastre nedrepte
DEMAGOGI ȘI CORUPȚI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381072_a_382401]
-
XVII-XVIII; Schimonahia Sf. Teodora-Munții Sihlăi, sec. XVII-XVIII; Schimonahia Nazaria, M-rea Văratec (+1814); Schimonahia Filoteia (mama Sf. Ier. Calinic), M-rea Pasărea-Ilfov, sec XVIII-XIX; Cuv. Xenia Schimonahia, M-rea Agapia-sec. XVIII-XIX; Schimonahia Olimpiada, fondatoarea M-rii Văratec (1757-1842); Schimonahia Safta Brâncoveanu, odor Domnesc, călugărită cu mama ei Elisabeta, soția caimacanului Moldovei-Teodor Balș, M-rea Văratec (1776-1857); Schimonahia Tavefta Ursache, M-rea Agapia (+1883); Surorile Schimonahii: Fevronia (+1895), Sofia (+1897) și Olimpiada Iurașcu (+1902) mătușile după mamă ale poetului Mihail Eminescu, M-rea
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
dezolat. Ani de-a rândul, doar speranța de-al vedea acasă-n prag, I-a mai prelungit durerea, sprijinit de-un biet toiag. Nu a acuzat pe nimeni, un cuvânt dojenitor, Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor. Doar că e plecat din țară, iar acolo-i mare domn, Are treabă peste poate, n-are timp nici pentru somn. I-a adus cadouri multe, ambalate-n celofan, Multe sorturi de mâncare, pentru iarnă un suman. Însă doar la
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
dezolat.Ani de-a rândul, doar speranța de-al vedea acasă-n prag,I-a mai prelungit durerea, sprijinit de-un biet toiag.Nu a acuzat pe nimeni, un cuvânt dojenitor,Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor.Doar că e plecat din țară, iar acolo-i mare domn,Are treabă peste poate, n-are timp nici pentru somn.I-a adus cadouri multe, ambalate-n celofan,Multe sorturi de mâncare, pentru iarnă un suman.Însă doar la
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
spini culege-n juru-i, gest cam tâmp, dar muguri apară de-al ochiului scrântita vină Virtutea lor tăcută-i, făcută să ascundă paloarea rătăcită-n nelemnoase câmpuri Doar trandafiru’-i făcut să ne pătrundă cu-al lui dulce chip, și-odoare, rânduri-rânduri În tinerețea ta, doar roze aflu-n gându-ți când versu’-mi ți-este drag, iubite, roza suntu-ți Sonnet 54 O how much more doth beauty beauteous seem By that sweet ornament which truth doth give! The roșe looks
SONET 54 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381405_a_382734]
-
-ți când versu’-mi ți-este drag, iubite, roza suntu-ți Sonnet 54 O how much more doth beauty beauteous seem By that sweet ornament which truth doth give! The roșe looks fair, but fairer we it deem For that sweet odor which doth în it live. The canker-blooms have full aș deep a dye Aș the perfumèd tincture of the roses, Hang on such thorns, and play aș wantonly, When summer’s breath their maskèd buds discloses; But for their virtue
SONET 54 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381405_a_382734]
-
-ncoace, hotărî loc de oprire. Încropi adăpostul pentru mas din trei prăjini. Le-acoperi cu piei de ren. Apoi, feri lăuntrul de umezeală cu o piele uscată de morsă. Niște blănuri de lup închipuiră culcușul, tocmai bun s-ogoiască pe-odorul ei, aflat în al cincilea an de viață. Necazul lui Anyu se dovedi în cele din urmă rana făcută deunăzi încercând să jupoaie un iepure. Puținele fâșii de somon uscat avute în sac amenințau cu sfârșitul. Amețită de căldură și
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
apa curgea în pârâiașe scânteietoare printre straturile de flori. Cale de zece mări și zece țări, oamenii veneau să asculte și să vadă toate minunățiile pe care le îngrijea Florea-Zâmbet de Floare cum ar îngriji un om cele mai scumpe odoare. Iată că vestea acestei grădini ajunse și la palatul Împăratului Mustață-Sură, cel mai războinic și mai nemilos împărat din toate timpurile. Și ce-și spuse împăratul? „Nu le-am oferit niciodată nimic celor două fete ale mele! Acum, că le-
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
și până atunci tot acest lucru l-ar fi făcut: - Cine să fie? Aici sunt doar eu! Mustață-Sură scotoci prin ficare cotlon, urmat de privirile iscoditoare a slujitoarei, dar nu găsi decât floarea purpurie și peștișorul auriu. - De unde ai aceste odoare? - Le-am găsit lângă zidul palatului. Neștiind ce să mai zică, împăratul ieși din camera fetei și se pierdu în umbra coridoarelor, urmat de slujnică. Fata împăratului se repezi la fereastră, dar nici urmă de grădinar. Întristată, se întoarse la
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
împărățiile lor, căci, oricât de frumoasă ar fi fost prințesa, mai dragă le era viața. Rămaseră să se întreacă Ador și încă doi feciori de împărat, feciorul Împăratului Negru și feciorul Împăratului Galben. Porniră deci împreună în căutarea celor trei odoare magice. La prima răscruce de drumuri, Ador se despărți de ceilalți feciori, cu gândul de a se întoarce în turn pentru a-și lua aripile fermecate dăruite de cele patru vânturi. Prințul Negru și Prințul Galben se înțeleseră să își
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
negura ce domnea acolo, pentru că Pasărea Paradisului lumina ca ziua cale de o poștă. Lumina ei orbi Fiara Întunericului, așa încât Ador reuși să-i smulgă colțul de diamant fără să fie nevoie să lupte pentru ultima comoară. Cu cele trei odoare cerute de împărat, Ador se grăbi să ajungă la prințesa lui. Ar fi trebuit să treacă pe la turn să-și lase aripile, dar nerăbdarea lui era atât de mare, încât uită sfatul vânturilor și porni direct către palatul frumoasei fete
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
de mare, încât uită sfatul vânturilor și porni direct către palatul frumoasei fete. Pe drum îi întâlni din nou pe Prințul Negru șu Prințul Galben, care se întorceau fără izbândă. Noi am fost doi și nu am reușit să aducem odoarele, tu cum de ai reușit? Fericit că urma să se cunune cu aleasa inimii lui, Ador le povesti celor doi feciori despre aripile lui fermecate și, minunați peste măsură de povestea lui, cei doi prinți îl rugară să le arate
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
feciori despre aripile lui fermecate și, minunați peste măsură de povestea lui, cei doi prinți îl rugară să le arate și lor aripile fermecate. De îndată ce Ador își scoase aripile, Prințul Negru îi reteză picioarele, iar Prințul Galben îi luă toate odoarele, făcându-se nevăzuți din fața lui. Lacrimile amare pe care le vărsă flăcăul nostru singur pe marginea drumului, fără aripile fermecate să zboare, fără picioare să meargă și fără odoarele cu care trebuia să o ia pe prințesă de soție, nu
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Prințul Negru îi reteză picioarele, iar Prințul Galben îi luă toate odoarele, făcându-se nevăzuți din fața lui. Lacrimile amare pe care le vărsă flăcăul nostru singur pe marginea drumului, fără aripile fermecate să zboare, fără picioare să meargă și fără odoarele cu care trebuia să o ia pe prințesă de soție, nu aveau însă cum să repare răul făcut de neascultare. Nu-i spusese Notus să nu arate nimănui aripile dăruite de vânturi? Nu-l sfătuise Zefir să nu-și scoată
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
spini culege-n juru-i, gest cam tâmp, dar muguri apără de-al ochiului scrântită vină Virtutea lor tăcută-i, făcută să ascundă paloarea rătăcită-n nelemnoase câmpuri Doar trandafiru’-i făcut să ne pătrundă cu-al lui dulce chip, și-odoare, rânduri-rânduri În tinerețea ta, doar roze aflu-n gându-ți când versu’-mi ți-este drag, iubite, roză suntu-ți Sonnet 54 O how much more doth beauty beauteous seem By that sweet ornament which truth doth ... Citește mai mult Wiiliam
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
-n câmpparfum de roze-aruncă-nspre luminăși spini culege-n juru-i, gest cam tâmp,dar muguri apără de-al ochiului scrântită vinăVirtutea lor tăcută-i, făcută să ascundăpaloarea rătăcită-n nelemnoase câmpuriDoar trandafiru’-i făcut să ne pătrundăcu-al lui dulce chip, și-odoare, rânduri-rânduriîn tinerețea ta, doar roze aflu-n gându-țicând versu’-mi ți-este drag, iubite, roză suntu-țiSonnet 54O how much more doth beauty beauteous seemBy that sweet ornament which truth doth ... VIII. SONET 53, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr.
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
oameni s-au născut, au copilărit, s-au bucurat împreună ori au plins, soții care și-au așteptat la poarta bărbații plecați în război ori mame ce și-au petrecut nopți de veghe la capatiiul leagănului în care își vegheau odorul (Pruncul) de Dumnezeu daruit.Unde te poți bucura mai mult decît acolo de chipul hristic care veghează protector iar noi asteptind prin divină pronie împliniri viitoare. Volumul doi al cărții "Povești din Țară Codrului" iată, vine bucurindu-ne sufletul că o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
oameni s-au născut, au copilărit, s-au bucurat împreună ori au plins, soții care și-au așteptat la poarta bărbații plecați în război ori mame ce și-au petrecut nopți de veghe la capatiiul leagănului în care își vegheau odorul (Pruncul) de Dumnezeu daruit.Unde te poți bucura mai mult decît acolo de chipul hristic care veghează protector iar noi asteptind prin divină pronie împliniri viitoare.Volumul doi al cărții "Povești din Țară Codrului" iată, vine bucurindu-ne sufletul că o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
dezolat. Ani de-a rândul, doar speranța de-al vedea acasă-n prag, I-a mai prelungit durerea, sprijinit de-un biet toiag. Nu a acuzat pe nimeni, un cuvânt dojenitor, Nu a spus vreodată lumii, despre-al său iubit odor. Doar că e plecat din țară, iar acolo-i mare domn, Are treabă peste poate, n-are timp nici pentru somn. I-a adus cadouri multe, ambalate-n celofan, Multe sorturi de mâncare, pentru iarnă un suman. Însă doar la
ROATA VIEȚII SE-NVÂRTEȘTE de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380954_a_382283]
-
6 dimineața. În consecință cheia camerei sale se afla în buzunarul meu, la serviciu. Prima noapte a fost grea. Dănuț nu a făcut „plămâni” după stingerea luminii. Era obișnuit cu ea. Iar Marga își înghițea hohotele ca să nu-și trezească odorul, dar asculta la gaura cheii răsuflarea lui. Treburi de mămică! Pe la 12 noaptea mă trezesc cu ea în camera de comandă speriată foc „nu mai respiră copilul!” i-am dat bineînțeles cheia și, după numai 5 minute, primesc telefonul liniștitor
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
surprinde pe Alecu / Alexandru Ioan Cuza, vizitându-și, pe-o ploaie deasă, casa părintească, unde se mai afla doar bătrâna-i mamă, Sultana Cuza, pe care „o dureau grumajii“, tot uitându-se pe «drumul Galaților», tot sperând să-i vină odorul ca un „ghinerar“ «cu galoane-nflorate» - p. 34), Lecția de anatomie (din care aflăm că «lui Alexandru îi făcea o deosebită plăcere să discute cu mama lui chestiuni politice; n-a avut parte să pună țara la cale cu tatăl
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]