708 matches
-
1916-1917). După demobilizare, reușește să se impună ca avocat, făcând o carieră remarcabilă, încheiată ca vicepreședinte al Uniunii Avocaților din România (1948). Activ și pe tărâm politic în cadrul Partidului Național Țărănesc, a fost chemat la București pentru a prelua conducerea oficiosului acestui partid, ziarul „Dreptatea” (1934). După al doilea război, se angajează din plin în promovarea politicii oficiale, deținând funcții importante în domeniul culturii - printre altele, a fost redactor-șef la „Tânărul scriitor” (1956- 1957), redactor-șef (1962-1965) și director (1965-1973
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
abandoneze scrisul și rămânând același redutabil gazetar. Încă legat de cercurile socialiste, colaborează, în 1902, la „România muncitoare”, participă la declanșarea grevei lucrătorilor din port. Pe urma „generoșilor”, aderă între timp la Partidul Liberal, devine un factotum la „Tribuna liberală”, oficiosul local al PNL. Între 1906 și 1908, va redacta, cu M. Pastia și D. A Țăranu, „Votul universal”. Sprijină reformismul liberal și „poporanismul luminat” promovat de Spiru Haret în cultură, pledând pentru rolul moral, dar și pentru rostul pragmatic al
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
simte cum poporul îi taie pe rând firele de păianjen veninos, ea intră într-o panică din ce în ce mai accentuată, care este punctată cu momente de conștiință a eșecului definitiv în urzeala ce o conduce. Henry Mac Hill, trimisul Wall-Streetului și al oficiosului său de spionaj (Ion Talianu) își împletește acțiunea mârșavă de răsturnare a democrației și de aducere țării în orbita planului Marshall cu atitudini de crasă amoralitate, impertinență și grosolănie în comportări (...). Este fără îndoială un mare succes al spectacolului, felul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu cititorii, acesta nu apare într-o lumină mai favorabilă. O sinteză a acestor probleme face Ovid S. Crohmălniceanu în Scânteia într-o cronică literară. Rara avis, faptul! Căci de ani de zile n-am mai întâlnit această rubrică în oficiosul comunist; dar orice lucru are un început, căci, sporadic, rubrica va mai găzdui intervențiile lui Paul Georgescu 30, Petru Dumitriu 31, în afara aceleia a omului casei: Sergiu Fărcășan 32. Așadar, citim în cronica literară a lui Ov.S. Crohmălniceanu 33: „Operă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Din categoria aceasta face parte procedeul întocmirii acelor specii de catagrafii de autori, în care de fiecare dată se spune despre un scriitor și opera lui tot ce poate fi spus într-un spațiu parcă dinainte fixat, și în termeni oficioși, de permanentă sărbătoare. Ce importanță are că cititorul care urmărește cu regularitate revistele și citește cărțile care apar, a trecut de faza când se mulțumea cu o simplă informare (oricât de judicioasă) asupra scriitorului respectiv și aspiră spre ceva mai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
săptămână. În același an, la 5 decembrie, ca urmare a unui aprig atac împotriva guvernului și a lui M. Kogălniceanu, B. este suspendat. Bolliac îl va înlocui, trei luni mai târziu, cu „Trompeta Carpaților”. Atitudinea ziarului este aceea a unui oficios liberal moderat. Militând, mai întâi, alături de rosettiști, începe apoi o violentă campanie împotriva „roșilor” (C. A. Rosetti, I. C. Brătianu), apărând reformele impuse de Al. I. Cuza; după puțină vreme va redeveni un organ al opoziției, Bolliac arătându-se nemulțumit de
BUCIUMUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285890_a_287219]
-
Slavov demisionează, în continuare pe frontispiciul apărând doar numele directorului. Deși colaborează aceiași autori, profilul revistei se schimbă în mod vădit spre sfârșitul perioadei bolgrădene. Rubrica „Răzoare străjerești” suprimă consecvent spațiul rezervat literaturii, B. devenind tot mai mult o publicație oficioasă. În decembrie 1938, din inițiativa redacției, apare primul caiet al revistei literar-culturale „Bugeacul copiilor” (director Dragomir Petrescu), dar mărturii despre activitatea ulterioară a acestuia lipsesc. Numărul triplu din ianuarie-martie 1939 este dedicat folcloristului Artur Gorovei, iar numărul dublu din septembrie-octombrie
BUGEACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285917_a_287246]
-
va fi, o vreme, redactor-șef), trecând apoi, după 1907, la foile centrale ale Partidului Conservator, „Epoca” și „Conservatorul” (la cea de a doua ajunge și prim-redactor prin 1912); în noiembrie 1914 devine, pentru puțină vreme, director al noului oficios conservator „Steagul”, de orientare marghilomanistă, unde va susține, contrar liniei oficiale a gazetei, necesitatea realizării unității naționale românești printr-o politică energică, în condițiile favorabile oferite de prima conflagrație mondială. După război, înființează, la 2/15 decembrie 1918, cotidianul de
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
C. D. Locusteanu susținea că Dobrogea este: "O țară mlăștinoasă în partea de jos, fără apă în partea de sus, insalubră, incultă, costisitoare, impracticabilă, locuită de păstori nomazi și de tâlhari, dupe cele ce ne spun scriitori iluștri și organele oficioase (...) Partizani ai anexiunei, iată-vă achizițiunea! Noi nu vă felicităm și poporul nu vă va binecuvânta!"326. În ciuda acestor aserțiuni, Domnitorul Carol I aprecia, într-o scrisoare expediată la 6/18 iulie 1878 de la Cotroceni și adresată Mariei de Flandra
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ion C. Brătianu l-au părăsit, alăturându-se opoziției. Astfel, cu toate încercările lui Ion C. Brătianu de a o dezbina, opoziția devenea tot mai unită. Acțiunile opoziției erau impulsionate de către Partidul Liberal-Conservator, care utiliza în lupta împotriva guvernului liberal oficiosul România. Alături de acesta, ziarele Epoca și Lupta au luat atitudine împotriva guvernării liberale 1611. La 4/16 septembrie 1886 s-a produs un atentat la viața primului ministru Ion C. Brătianu. Imediat după atentat, liberalii au trecut la represalii împotriva
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ion Bentoiu arăta că "de acum înainte, senatorii și deputații Dobrogei vor fi purtătorii de cuvânt care vor spune celor mari nevoile noastre și vor stărui întotdeauna să ni se facă dreptate"3144. La 1 noiembrie 1912 aceeași publicație constănțeană, oficios al Partidului Conservator, anunța candidații din partea guvernului pentru alegerile legislative în județul Constanța. Astfel, la colegiul I pentru Camera Deputaților candida domnul Titus Cananău, "mare proprietar, inginer, fost primar"3145 și Aurel Solacolu, mare proprietar. La colegiul II pentru Camera
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
toate pe textele lui Salazar: Discursos 1928-1934 (Coimbra, 1935); Discursos e notas politicos, II, 1935-1937 (Coimbra, 1937); Duas escolas politicos (Lisboa, 1934); O momento politico (L., 1934). Pentru discursurile care n-au fost încă adunate la volum, cf. colecția ziarului oficios Diário da manha și Portugal (Bulletin de renseignements politiques, économiques et littéraires). Indispensabile, convorbirile cu António Ferro, în volumul: Salazar, o homen e a sua obra (L. 1933, ed. III, 1935), tradus și în limbile franceză, italiană și engleză. În
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rațiuni birocratice sau datorită orgoliilor de tot felul. Semnatarii au decis, în fine, să formuleze titlul articolului de o manieră care să capteze un interes cât mai larg, fără a lăsa însă impresia că ar fi vorba de un proiect oficios. Titlul ales Reflecții privind cadrul organizatoric al securității și colaborării în Europa era consonant cu această preocupare. S-a mai făcut precizarea că articolul nu se pretinde a fi unul exhaustiv, el conținând "doar unele opinii personale, izvorâte din dorința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Pentru sâmbătă, 5 mai, altădată serbam „Ziua Presei” sovietice, pentru că la începutul Revoluției ruse din octombrie, Lenin ar fi scris un anume articol în „Iskra” lui, adică „Scânteia” pe românește, al cărui titlu l-a împrumutat și presa noastră pentru oficiosul partidului comunist român. Neapărat trebuia să știm că la 23 februarie e ziua Armatei sovietice, care în 1917 ar fi făcut față armatei Kaizerului, cu victoriile de la Pskov și Narva, că la data cutare s-a născut genialul Lenin sau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental Paranoia democratică. - Aaa! domnu’ Leo, Hristos s-a născut! - Adevărat s-a născut, nea Fanes! da’ ce, e deja Crăciunul? - De mai bine de două ore. - Măi să fie! - Ați auzit, domnu’Leo, că a căzut Podu’ Grant chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nenorocire, Drapelul... Firește, ar fi perfect dacă ar putea să-i scrie și câte un articol de fond, măcar unul pe săptămână. Ia să încerce. L-au sastisit politicienii tâmpiți cu colaborările constipante. Dar să nu uite că Drapelul e oficiosul guvernului și deci să fie prudent, mai ales că partidul, pe lângă șeful în funcțiune, are o droaie de pretendenți la șefie care fac opoziție clandestină și abia așteaptă vreo gafă ca s-o exploateze împotriva conducerii oficiale. ― Așa, puiule! sfârși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tocmai poimîine..." A doua zi se înființă mai devreme la Drapelul. Ca niciodată odaia lui Roșu era plină de redactori și de gălăgie. Se discutau întîmplările de ieri de la Cameră și mai cu seamă un articol-manifest apărut în Glasul poporului, oficiosul opoziției, semnat de un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna și fulgera comentând pasagiile, pe care un redactor roșcovan, veșnic revoltatul Bebe Antoniade, le citea cu glas tare. ― Stai, șefule, ascultă, că acuma vine partea cea mai tare! strigă Bebe triumfător
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lacrimi și o duioșie înfioră chiar inimile cele mai rezistente. Numai prim-redactorul independent de adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să usture teribil spinarea țăranilor! Atunci Max Streșin, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu stăpâni și izbucni indignat: ― Nu-ți permit, domnule, să tulburi asemenea momente înălțătoare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan Răcani replică cu sânge rece: ― Ascultă, băiete! Cu indignarea ta patriotică eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Turism. Și completate, cîteva pagini mai departe, de către Al. Bădăuță, care vorbește despre „România care se ascunde”, adică toate acele „frumuseți rare” neatinse de drumurile descrise mai sus. Mi-a căzut în mînă, întîmplător, acest număr din 1938 al oficiosului Romania, pe care l-am răsfoit deja din scoarță în scoarță. Urmărind „cele mai frumoase drumuri din țară”, așa cum erau ele ierarhizate de către Bucuța în anii ’30, mă întreb, în plină perioadă de vacanțe și turism, ce s-a schimbat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în practicile anomice despre care am vorbit. Să-ți creezi viața, să creezi în viața ta. Să te bucuri în prezent de ceea ce-ți este dat să trăiești. Iată tipul de sensibilitate care acționează la elaborarea acestor "legi" particulare, oficioase, subterane, dar a căror eficacitate este din ce în ce mai evidentă. Am vorbit în această privință despre "o etică a esteticii" ca ecou difuz la grandilocvența lui Cyrano al lui E. Rostand: "Este mult mai frumos atunci când este inutil". Inutilitate ambiantă. Iată care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
având de ele trebuință pe foarte puțin timp, toate celelalte chiar pentru uzul meu, luîndu-le, le treceam în catalog. Drept probă păstrez corespondența cu librarul Brockhaus și manuscriptul proiectatei cărți de lectură; lucrări cari amândouă îmi erau ordonate în mod oficios de Ministerul Instruc // țiunei Publice. Toate acestea le-am înapoiat bibliotecei și despre ele nici n-a fost vrodată cestiune. Întreb. Cum puteți proba că toate cărțile ce ați luat fără formă le-ați restituit? Răspuns: Fiindcă mare parte din
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mulțumirile lui Bach pentru participarea maestrului Marcian și invitase pe camarada ei, împreună cu prințul Maxențiu, la joile muzicale. Era un bilet de intrare care încă nu purta viza, dar care depășea speranțele Adei. Pe de altă parte, printr-o cartă oficioasă, doamna si domnul Drăgănescu făceau un demers grațios pe lângă maestrul Marcian, în numele lui Bach, cerîndu-i prezența și concursul. Astfel amorul-propriu al lui Marcian, care făcuse primul pas, era satisfăcut. Fapt era că Maxențiu, negreșit inofensiv, reintra în viața Elenei și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic Minulescu face o figură aparte, ca adept al Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre distrugerea muzeelor și propozițiile misogine), sublinia, nu fără unele inexactități, caracterul fundamental diferit și chiar opus al futurismului față de simbolism și decadentism. Un popularizator entuziast al noului curent este poetul Ion Minulescu; în numărul din 25 octombrie 1909 al oficiosului liberal Viitorul - unde lucra ca secretar de redacție -, acesta republică manifestul în traducere proprie, mult mai fluentă și mai fidelă decît cea din Democrația, însoțindu-l de o adeziune fără rest, foarte în spiritul manifestului din Revista celor l’alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aluzii la apologia futuristă a verslibrismului) și Paolo Buzzi, însoțită de o reproducere prescutată a manifestului și de o semnalare a spectacolului de teatru futurist Le roi Bombace, abia montat, cu mare zgomot, pe scena Teatrului de Operă din Verona. Oficiosul liberal revine pe 27 martie 1910 cu un comentariu - redactat probabil de același Minulescu - în care e salutat succesul înregistrat de Marinetti în Italia și în străinătate în cadrul reuniunilor literare de la Trieste, Milano și Torino („aclamațiile entuziaste ale publicului plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]